ICCJ. Decizia nr. 3414/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3414/2012
Dosar nr. 594/30/2011
Şedinţa publică de la 13 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş a solicitat a se constata ca pârâtul Ş.Z. nu a achitat în totalitate acţiunile numerotate de la 2665 la 2769, din cadrul SC R. SA; desfiinţarea dispoziţiilor prevăzute la art. 8 pct. 113 din contractul de societate autentificat la 01 iunie 1994, în sensul radierii lor; radierea paratului din registrul acţionarilor al societăţii, asupra unui număr de 105 acţiuni numerotate de la 2665 la 2769; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1101 din 30 iunie 2011 Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta SC R. SA, reţinând, în esenţă, că societatea reclamantă s-a privatizat prin cumpărarea de către Asociaţia PAS R. a acţiunilor deţinute în societate de F.P.S. şi F.P.P.
S-a constatat că salariaţii membrii ai Asociaţiei P.A.S. au avut posibilitatea să dobândească acţiunile cumpărate de către această entitate, iar pârâtul a fost unul dintre aceştia, în contractul de societate autentificat la 01 iunie 1994, în art. 8 care cuprinde repartizarea acţiunilor către asociaţi, la poziţia 113 pct. este nominalizat pârâtul căruia i s-au repartizat acţiunile numerotate de la 2665 la 2769.
Instanţa de fond a mai constatai că plata contravalorii acţiunilor către Asociaţie s-a făcut de către salariaţi în etape, mai întâi fiind achitate 30% dintre ele, iar diferenţa de 70%, ulterior, până în anul 2000, ori calitatea de salariat a acestuia a încetat, ceea ce, afirmă reclamanta, i-a obstrucţionat şi posibilitatea de achita integral acţiunile.
Astfel, consecinţele neplăţii acţiunilor sunt arătate în art. 66 din Legea nr. 31/1990, varianta în vigoare la data autentificării contractului de societate a cărei desfiinţare - în terminologia reclamantei - este solicitată, procedură pe care reclamanta nu a urmat-o, respectiv nu l-a urmărit pe pârât pentru plata acţiunilor şi nici nu a anulat acţiunile în discuţie, ci aşa cum aceasta însăşi afirmă, acţiunile (aceleaşi pentru care nu au fost efectuate vărsămintele) au fost achitate de către un alt acţionar.
Pentru cele de mai sus instanţa a apreciat că în considerarea motivelor invocate de către reclamantă nu se poate dispune radierea pârâtului din registrul acţionarilor şi anularea menţiunilor din contractul de societate, acesta având la dispoziţie în acest scop procedura reglementată de lege, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca fiind nefondată.
Instanţa a apreciat că excepţia prescripţiei nu este fondată întrucât prin lege nu a fost stabilit un termen până la care părţile sunt chemate să îşi îndeplinească obligaţiile ce decurg din dobândirea acţiunilor pentru a se putea stabili termenul limită până la care poate fi exercitat dreptul în justiţie.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor, acestea nu au fost acordate.
Apelul declarat de reclamanta SC R. SA Timişoara împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 246/2011 din 14 noiembrie 2011, reţinând, în esenţă, că pârâtul a fost unul dintre salariaţii membrii ai Asociaţiei P.A.S. care au avut posibilitatea să dobândească acţiunile cumpărate de către această entitate; în contractul de societate autentificat la 01 iunie 1994, în art. 8 care cuprinde repartizarea acţiunilor către asociaţi, la poziţia 113 pct. este nominalizat pârâtul căruia i s-au repartizat acţiunile numerotate de la 2665 la 2769, însă reclamanta nu a urmat procedura prevăzute de art. 66 din Legea nr. 31/1990, respectiv nici nu l-a urmărit pe pârât pentru plata acţiunilor şi nici nu a anulat acţiunile în litigiu, motiv pentru care în mod corect prima instanţă a apreciat că în considerarea motivelor invocate de către reclamantă nu se poate dispune radierea pârâtului din registrul acţionarilor şi anularea menţiunilor din contractul de societate, acesta având la dispoziţie în acest scop procedura expres reglementată de Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC R. SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 5 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs indicate, recurenta a susţinut, în esenţă, că decizia recurată nu este motivată întrucât nu face menţiune despre înscrisurile depuse în probaţiune la termenul din 7 noiembrie 2011, instanţa de apel nu a verificat motivul de apel privind atingerea dreptului la apărare în sensul că au fost respinse cererile privind efectuarea unei expertize şi proba testimonială, iar prin respingerea cererii de acordare a unui termen în vederea depunerii de înscrisuri i-a fost încălcat dreptul la apărare şi a fost prejudiciată de un grad de jurisdicţie apreciind că au fost încălcate dispoziţiile procedurale de natura celor prevăzute la art. 105 C. proc. civ.
Totodată, susţine recurenta, ambele instanţe au ignorat faptul că s-a efectuat procedura prevăzută de art. 100 din Legea nr. 31/1990, prezentând pe larg etapele efectuării acesteia, apreciind că faţă de neplata acţiunilor de către Ş.Z., în prezent menţiunea cuprinsă art. 8 pct. 113 clin cadrul contractului de societate nu corespunde realităţii şi trebuie anulată.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin cererea depusă la dosar, odată cu recursul, reclamanta SC R. SA, a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 7169/30/2011 al Curţii de Apel Timişoara.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul pârât Ş.Z. a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată şi respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.
Analizând cererea de suspendare înalta Curte o va respinge ca fiind rămasă tară obiect faţă de faptul că recursul urmează a fi soluţionat la primul termen de judecată.
Recursul este nefondat.
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 302 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ. vizează situaţia când prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Din perspectiva motivului de recurs indicat recurenta a criticat decizia recurată susţinând că i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererilor privind efectuarea unei expertize şi proba testimonială, iar prin respingerea cererii de acordare termen în vederea depunerii de înscrisuri i-a fost încălcat dreptul la apărare şi a fost prejudiciată de un grad de jurisdicţie apreciind că au fost încălcate dispoziţiile procedurale de natura celor prevăzute la art. 105 C. proc. civ.
Critica este nefondată. Dreptul la apărare este garantat prin modul în care sunt organizate instanţele, prin legile de procedură şi prin asistenţa judiciară. Se observă în raport de această critică că din întregul ansamblu de drepturi procesuale puse la dispoziţia părţilor în proces pentru apărarea intereselor lor legitime, recurenta nu a tăcut nicio referire la încălcări concrete, prin trimiterea la dispoziţia procedurală pe care instanţa de apel ar fi neglijat-o, ci din expunerea motivelor rezultă cu evidenţă că sub pretextul încălcării dreptului la apărare s-au supus spre analiză aspecte de netemeinicie, legate de probe şi concludenta lor, or, aceste chestiuni scapă controlului de legalitate aşa cum este reglementat de art. 304 C. proc. civ. prin care se specifică expres faptul că se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.
Totodată este de reţinut că instanţa în exercitarea rolului său activ este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludentei şi pertinenţei acestora.
Instanţa de apel a pus în discuţia părţilor toate aspectele esenţiale în soluţionarea cauzei, a respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare dezbaterile având loc în prezenţa apărătorului recurentei, iar susţinerile au fost consemnate conform încheierii din şedinţa publică de la 7 noiembrie 2011.
În fine, dreptul la apărare a fost exercitat de recurentă prin participarea la dezbateri, prin cererile care au fost formulate în faţa celorlalte instanţe, dreptul la exercitarea căilor de atac, dreptul la un apărător calificat. Faptul că soluţia criticată nu coincide cu modul în care recurenta şi-a structurat apărarea şi cu propriile convingeri aşa cum rezultă de altfel din modalitatea în care a repus în discuţie chestiunile de fond nu constituie motiv de nelegalitate care din punct de vedere procedural să se înscrie în punctul 5 al art. 304 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; „când hotărârea nu conţine motivele pe care se sprijină sau conţine motive străine de natura pricinii";.
Din perspectiva acestui motiv s-a criticat faptul că instanţa de apel nu a motivat decizia recurată privind înscrisurile depuse în şedinţa din 7 noiembrie 2012.
Criticile recurentei sunt nefondate. Susţinerile recurentei bazate pe lipsa înscrisurilor în considerentele deciziei recurate nu sunt de natură să demonstreze că decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că sunt cuprinse motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din punctul de vedere al motivului de nelegalitate invocat recurenta nu a demonstrat faptul că hotărârea nu ar conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ. şi nici care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii care ar duce la nelegalitatea deciziei criticate.
În consecinţă, se va retine că în analiza criticilor aduse sentinţei, prin cererea de apel instanţa în limitele acestor critici a respectat prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., decizia recurată fiind motivată în fapt şi în drept.
Nici criticile încadrate de recurentă în motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii, nu pot fi reţinute.
Susţinerea recurentei referitoare la faptul că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au ignorat că s-a desfăşurat procedura prevăzută de art. 100 din Legea nr. 31/1990, nu poate fi primită, întrucât procedura a fost realizată parţial astfel încât în mod corect instanţa de apel a constatat că reclamanta nu a urmat procedura, respectiv nu a urmărit pârâtul pentru plata acţiunilor şi nici nu a anulat acţiunile în litigiu.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 246/2011 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara - secţia a II-a civilă.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3418/2012. Civil. Procedura insolvenţei.... → |
|---|
