ICCJ. Decizia nr. 336/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 336/2012
Dosar nr. 3011/2/2011
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pârâta A.V.A.S. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei reprezentând pretenţii ca urmare a restituirii către fostul proprietar a imobilului situat în Piteşti.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. AG/23 din 16 septembrie 1999 pârâta a vândut pachetul majoritar de acţiuni prin care a atestat că societatea deţine dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar ulterior prin decizia nr. 572 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Piteşti a fost admisă acţiunea în revendicare privind imobilul situat în Piteşti, judeţul Argeş, format din teren în suprafaţă de 7532,25 mp şi construcţiile edificate pe acesta ceea ce a determinat restrângerea activităţii şi concedierea unor salariaţi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 324 alin. (1), (2), (3) şi (6) din O.U.G. nr. 88/1977, art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002, art. 969-970 C. civ., art. 998-999 C. civ., art. 1084 şi art. 1337 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 12005 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC E. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a reţinut de instanţă ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, judecătorul constatând că pârâta, în calitate de vânzătoare a pachetului de acţiuni, nu poate răspunde faţă de reclamantă decât în baza clauzelor contractuale, iar nu şi delictual, pârâta garantând contractual doar proprietatea asupra acţiunilor transmise prin actul dintre părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC E. SA.
Prin decizia comercială nr. 91 din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admis apelul declarat de apelanta SC E. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 12005 din 24 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 19977/3/2007; a fost desfiinţată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, pârâta a depus întâmpinare la data de 19 iunie 2009, prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a precizat că prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acestor bunuri, iar din valoarea contabilă se cuvin despăgubiri în proporţie de 51%.
Prin încheierea din 08 iulie 2009 a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
La solicitarea reclamantei a fost administrată proba cu expertiză tehnică evaluare bunuri imobile, iar la solicitarea pârâtei a fost administrată proba cu expertiză contabilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 340 din 12 ianuarie 2011, a admis cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta şi a obligat pârâta la plata sumei de 25.607.769,22 lei reprezentând despăgubiri, cât şi la 261.193,69 cheltuieli de judecată către reclamantă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 340 din 12 ianuarie 2011 a admis acţiunea reclamantei, reţinând în fundamentarea soluţiei următoarele aspecte:
- prin decizia civilă nr. 572 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, reclamanta SC E. SA a fost obligată să lase numitului A.V.A. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Piteşti, jud. Argeş, format din teren în suprafaţă de 7532,25 mp şi construcţiile edificate de autorii reclamantului A.V.A. Decizia a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 405R din 29 martie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale;
- potrivit art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, [alin. (1)] instituţiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat; [alin. (2)] - instituţiile publice implicate vor plăti societăţilor comerciale prevăzute la alin.1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ; [alin. (3)] - despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabileşte de comun acord cu societăţile comerciale, iar în caz de divergenţă, prin justiţie;
- deşi prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, intrată în vigoare la 28 martie 2002, a fost abrogat art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, iar prin art. 29-30 din Legea nr. 137/2002 a fost reglementată diferit acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor de acţiuni în procesul de privatizare prin executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care obligă la restituirea în natură către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, tot prin art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 s-a precizat expres că prevederile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii;
- în cauză contractul de privatizare a fost încheiat la data de 16 septembrie 1999, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997.
- A.V.A.S., preluând atribuţiile şi obligaţiile fostului FPS, are calitatea de instituţie implicată în procesul de privatizare şi obligaţia legală de a plăti societăţii comerciale reclamante (iniţial cu capital integral de stat şi apoi privatizată) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului;
- potrivit concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză de expert M.I.A., valoarea de circulaţie a imobilului este de 6.104.355 Euro, respectiv 25.607.769,22 lei la un curs de 4,195 RON/EURO;
- justa despăgubire ca echivalent bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor reprezintă valoarea de circulaţie a imobilelor, având în vedere că legea nu a stabilit criterii de determinare a prejudiciului , astfel că se aplică principiul general de drept al reparării integrale a prejudiciului, care trebuie să acopere atât paguba efectiv suferită (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans);
- cuantumul despăgubirilor se stabileşte în raport de valoarea pagubei la momentul pronunţării hotărârii, întrucât numai astfel se realizează echivalenţa între valoarea ieşită din patrimoniul societăţii, prin restituirea imobilelor către foştii proprietari, cu valoarea ce trebuie adusă în loc prin despăgubirea plătită de instituţia implicată în procesul de privatizare, scopul legiuitorului fiind acela de a garanta menţinerea activului patrimoniului societăţii fiind acela din perspectiva soluţiei de respingerea a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi faţă de faptul că instanţa nu a luat în considerare susţinerile sale cu privire la modul de stabilire al prejudiciului la aceeaşi valoare, indiferent de restituirea în natură a unor imobile.
- conform art. 324 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, părţile trebuiau să stabilească de comun acord cuantumul despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la stabilirea lor prin justiţie, stabilirea şi plata cât mai rapidă a despăgubirilor fiind în interesul ambelor părţi, întrucât se evitau cheltuieli suplimentare datorate creşterii preţului imobilelor şi inflaţiei.
- dispoziţiile art.324 din O.U.G. nr. 88/1997 prevăd obligaţia instituţiei implicate de plată a despăgubirilor echivalente prejudiciului, în această sintagmă intrând întreg prejudiciul realizat de reclamantă, şi nu doar o parte a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.V.A.S. BUCUREŞTI.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 289 din 27 iunie 2011, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei A.V.A.S., instanţa de control judiciar fundamentându-şi hotărârea pe următoarele considerente:
- după trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalului Bucureşti, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive au fost tranşate irevocabil, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 467 din 17 februarie 2009, astfel încât în mod greşit apelanta A.V.A.S. a reiterat generic soluţionarea „celorlalte excepţii” invocate.
- întrucât cererea de chemare în judecată, în prima cauză, a fost formulată la 12 septembrie 2007, înlăuntrul termenului general de prescripţie, corect a reţinut instanţa de fond că în speţă nu se aplică prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002 modificată, dat fiind faptul că acest litigiu şi drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la care se referă Legea nr. 99/1998 de aprobare a O.U.G. nr. 88/1997 ci reprezintă o situaţie post privatizare motiv pentru care termenul de prescripţie pentru acţiunea care vizează recuperarea prejudiciului este cel general de 3 ani şi curge de la momentul naşterii dreptului la acţiune, care este momentul când imobilul a fost restituit efectiv foştilor proprietari.
- cu privire la apărările de fond cuprinse în motivele de apel, acestea au fost respinse întrucât plata despăgubirilor echivalente prejudiciului suportat de societatea comercială privatizată, care a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la retrocedarea imobilului către fostul proprietar, este prevăzută expres în sarcina A.V.A.S. implicată în procesul de privatizare conform art. 32 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 modificată.
- corect s-a reţinut de instanţa de fond că întrucât contractul de privatizare a fost încheiat la 16 septembrie 1999 valoarea despăgubirilor se acordă conform art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare.
- valoarea reală şi efectivă a despăgubirilor a fost stabilită prin Raportul de expertiză, aflat la fondul cauzei care include paguba efectivă şi beneficiul nerealizat, potrivit principiului general de drept al reparării integrale a prejudiciului. Cum Legea nr. 137 din 28 martie 2002, la art. 30 alin. (3) stipulează că prevederile art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 88/1997 rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, rezultă că valoarea de inventariere contabilă a bunurilor imobile retrocedate, invocată de apelantă nu se aplică în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S.
Recurenta - pârâtă îşi subsumează, iniţial, criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale nr. 289 din 27 iunie 2011, în sensul admiterii apelului formulat de A.V.A.S., admiterea excepţiei invocate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată suportate de A.V.A.S. în dosarul de fond.
În susţinerea acestei critici recurenta-pârâtă aduce următoarele argumente:
- în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea criticată fiind pronunţată cu încălcarea atât a dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 (privind termenul special de prescripţie de 1 lună) cât şi a dispoziţiilor art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997 (privind termenul special de prescripţiei de 3 luni), deoarece, astfel cum reiese din dispoziţiile textelor normative evocate, termenul special de prescripţie se aplică în cazul în care se valorifică un drept prevăzut de actele normative din domeniul privatizării (în speţă O.U.G. nr. 88/1997 – art. 324).
- hotărârea criticată este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată, cu privire la cuantumul despăgubirilor.
Această din urmă critică este reluată la termenul de astăzi, fiind circumstanţiată motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prin raportare la decizia în interesul legii nr. XVIII din 17 octombrie 2011 a ICCJ, invocată sub forma unui motiv de ordine publică şi dezvoltat prin concluziile scrise depuse astăzi.
- hotărârea criticată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, care modifică cadrul stabilit de O.U.G. nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999, dispoziţie prin care se arată că în toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăşi cumulat 50% din preţul efectiv plătit de cumpărător.
Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor circumscrise motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin decizia în interesul legii nr. XVIII din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat asupra faptului că, în aplicarea dispoziţiilor art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale aplicată prin Legea nr. 99/1999, despăgubirile acordate societăţilor comerciale de instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, urmare a retrocedării unor imobile, se raportează la valoarea contabilă a imobilului astfel cum aceasta este reflectată în bilanţ la momentul ieşirii efective a bunului din patrimoniul societăţii, valoare care trebuia actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul plăţii despăgubirilor.
Astfel cum rezultă din obiectivele şi conţinutul expertizei tehnice efectuate la instanţa de fond, şi stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a luat drept criteriu valoarea de circulaţie, deci valoarea de piaţă a imobilelor.
Concluziile raportului de expertiză tehnică au fost însușite atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 astfel cum aceasta a fost modificată.
Potrivit art. 3307 alin. (4) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în speţă de la 16 decembrie 2011, împrejurare în raport de care repararea prejudiciului trebuie raportată la criteriile de determinare stabilite de Înalta Curte, motiv pentru care decizia recurată va fi casată, cauza urmând a fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
În ceea ce priveşte prima critică, subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că obiectul judecăţii care vizează o operaţiune post privatizare plasează cauza în dreptul comun aplicabil unei acţiuni în recuperarea prejudiciului, astfel că sub aspectul prescripţiei este incident termenul general de prescripţie de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, aceasta nu poate fi analizată în raport de caracterul fondat al criticii întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 289 din 27 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 368/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
