ICCJ. Decizia nr. 334/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 334/2012
Dosar nr. 2752/1/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Arad la 30 august 2007, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâţii C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad, C.L. Arad, M. Arad, prin P. şi P.M. Arad, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 184/2006 a Comisiei Locale şi a Hotărârii nr. 943/2007 a Comisiei Judeţene Arad şi să fie obligat P.M. Arad la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru terenul în suprafaţă de 1440 m.p., situat în intravilanul localităţii, înscris în CF 3834 Aradul Nou, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că terenul în suprafaţă de 1440 m.p., situat în intravilanul M. Arad, a aparţinut din anul 1926 părinţilor săi, F.F. şi F.E., iar în anul 1947 a fost expropriat fără nicio despăgubire de către S.R., fiind dat în anul 1970 în administrarea I.I.L. Arad, în baza unei decizii a autorităţilor locale.
Reclamanta a precizat că, în calitate de unică moştenitoare a adresat P.M. Arad mai multe cereri, prima la data de 12 martie 1998, prin care a solicitat despăgubiri pentru preluarea abuzivă a terenului. Întrucât această cerere nu a fost niciodată soluţionată, odată cu apariţia Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat o nouă cerere, revendicând acelaşi teren.
A arătat că, urmare a acestei cereri, i-a fost comunicată Hotărârea nr. 184/2006 a Comisiei Locale Arad, prin care i-a fost respinsă solicitarea, motivându-se că aceasta face obiectul Legii nr. 10/2001 şi nu al Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005.
În Şedinţa publică din 9 octombrie 2007 s-au disjuns cele două petite formulate prin acţiune, cererea prin care s-a solicitat obligarea P.M. Arad la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 formând obiectul prezentului dosar, nr. 10743/55/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 7749 din 15 octombrie 2007, Judecătoria Arad a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Arad, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 tribunalul are plenitudine de competenţă asupra cererilor de restituire formulate în baza actului normativ menţionat.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 200 din 15 aprilie 2009, a respins capătul de cerere al acţiunii disjunse, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului P.M. Arad la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reţinând că plângerea formulată de reclamantă împotriva celor două hotărâri ale comisiilor de fond funciar a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 7748 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 246 din 5 martie 2008 a Tribunalului Arad, hotărâri judecătoreşti prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că terenul ce a aparţinut autorilor petentei nu face obiectul procedurilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001.
În aceste condiţii, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, care prevedeau obligativitatea notificării unităţii deţinătoare a imobilului şi, potrivit alin. (5) al acestui articol, este decăzută din dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta, cale de atac calificată de instanţă ca apel, învederând că, prin cererea sa formulată încă din 1998 nu a indicat un temei juridic al cererii, astfel că P.M. Arad era competentă atât în aplicarea Legii Fondului Funciar, cât şi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi, chiar dacă ar fi indicat un temei greşit, solicitarea sa trebuia soluţionată în raport cu dispoziţiile legale aplicabile categoriei din care face parte imobilul în litigiu.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 298 din 25 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantei şi a desfiinţat sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad, reţinând că, urmare a constatării, prin Hotărârile nr. 184/2006 şi respectiv 943/2007 ale C.L.J. pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, cererea reclamantei privind restituirea terenului nu face obiectul Legii nr. 18/1991, ci al Legii nr. 10/2001, trebuia să trimită solicitarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că, pentru valorificarea dreptului subiectiv recunoscut de Legea nr. 10/2001 republicată, cererea adresată de reclamantă, la data de 12 martie 1998, P.M. Arad îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 22 din actul normativ menţionat, în ceea ce priveşte conţinutul acesteia, aspectele formale neatrăgând decăderea din dreptul de a solicita măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Rejudecând cauza, Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 509 din 6 iulie 2010, a admis capătul de cerere formulat şi precizat de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii P.M. Arad şi A.V.A.S., disjuns din acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 9196/55/2007 al Judecătoriei Arad, a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 1440 m.p. teren situat în intravilanul M. Arad, înscris în CF nr. 3834 Aradul Nou.
A fost obligat P.M. Arad să înainteze A.V.A.S. Bucureşti notificarea reclamantei, aceasta din urmă fiind obligată să emită o decizie conţinând propunerea de măsuri reparatorii, în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
S-au respins pretenţiile faţă de pârâţii M. Arad şi C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Tribunalul a constatat că terenul în discuţie nu poate fi restituit în natură, deoarece a intrat în patrimoniul fostei I.I.A. Arad, unitate privatizată care a vândut imobilul către un terţ (SC M.C. SRL Arad).
S-a considerat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea notificată să comunice persoanei îndreptăţite datele de identificare ale unităţii deţinătoare. Întrucât reclamanta s-a adresat Primăriei ca unitate deţinătoare, fără a primi în termen util, conform Legii nr. 10/2001, datele privind deţinătorul real, considerând că în înţelesul art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu mai este necesară notificarea A.V.A.S. de către persoana îndreptăţită, s-a apreciat că urmează ca notificarea să fie remisă acestei instituţii de către P.M. Arad.
S-a reţinut, totodată, că, întrucât în procedura notificării la Legea nr. 10/2001, M. Arad nu are vreo obligaţie legală, această obligaţie revenind P. ca emitent al dispoziţiei, conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, faţă de acesta acţiunea se impune a fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a apreciat că nici cele două comisii ce au ca obiect de activitate măsurile reparatorii acordate în temeiul altor acte normative, nu au calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâtele A.V.A.S. şi P.M. Arad.
În motivarea apelului său, pârâta A.V.A.S. a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, în cauza dedusă judecăţii nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 302/2009. S-a susţinut, totodată, că instanţa de fond şi-a depăşit competenţa, în condiţiile în care A.V.A.S. nu a fost investită cu soluţionarea notificării şi nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă şi obligatorie, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a mai arătat că acţiunea este neîntemeiată în raport cu A.V.A.S. întrucât, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, competenţa acesteia constă exclusiv în emiterea deciziei cu propunere de măsuri reparatorii, decizie care se transmite către A.N.R.P., condiţionat de evidenţierea bunului revendicat în patrimoniul unei societăţi privatizate (de entitatea implicată în privatizare).
Prin apelul său, P.M. Arad a invocat reţinerea eronată a întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în ceea ce priveşte notificarea reclamantei, reiterând excepţia decăderii acestuia din dreptul de a mai solicita restituirea în natură sau prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001.
Pârâtul P.M. Arad a invocat, de asemenea, lipsa calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că nu este deţinătorul imobilului, potrivit înscrisurilor în cartea funciară această calitate revenind I.I.A. Arad.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 79 pronunţată la 25 ianuarie 2011, a respins apelurile pârâţilor ca nefondate.
În ceea ce priveşte apelul A.V.A.S. s-a reţinut că dispoziţiile art. II din Legea nr. 302/2009 conferă acesteia calitate procesuală, calitate ce rezultă şi din dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, art. 3 lit. e). S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Nu a fost primită critica pârâtului P.M. Arad în sensul că acţiunea se impune a fi respinsă, deoarece reclamantul nu a adresat notificarea I.I.L. Arad. În acest sens s-a dat eficienţă puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 298 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat că demersul administrativ al reclamantei pentru acordarea de despăgubiri, sau restituirea terenului, la 12 martie 1998, făcut de P. Arad, îndeplineşte cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicate.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâţii A.V.A.S. şi P.M. Arad şi M. Arad prin P.
Dezvoltând motivele sale de recurs, recurenta A.V.A.S. a criticat Decizia atacată ca nelegală în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţele de fond şi apel au dat o soluţie eronată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii privind despăgubirile în echivalent, încălcând dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În acest context s-a învederat că A.V.A.S. nu a fost legal învestită cu soluţionarea notificării, astfel că instanţa ar fi putut analiza cererea de despăgubiri numai în măsura în care se emitea decizie sau dispoziţie motivată, ce ar fi putut face obiectul controlului de legalitate în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâta A.V.A.S. a criticat Decizia recurată pentru nelegala reţinere a obligaţiei P.M. Arad de a-i înainta notificarea, deşi nu s-a dovedit îndeplinirea cerinţelor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece imobilul revendicat nu este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral cu respectarea dispoziţiilor legale de către această autoritate.
În acelaşi sens s-a invocat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de chemare în judecată, în cadrul procedurii administrative legale, obligaţia de a face propunere de acordare a despăgubirilor legale, revenind numai P.M. Arad, în condiţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Prin motivele sale de recurs, pârâţii P.M. Arad şi M. Arad prin P. au criticat Decizia recurată ca nelegală pentru greşita reţinere a împrejurării că notificarea reclamantei întruneşte condiţiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2010, raportat la statuările instanţei de control judiciar, obligatorii pentru instanţa de rejudecare conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
În acest context s-a susţinut că a fost ignorat art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, întrucât Decizia nr. 298 A din 25 noiembrie 2009 a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în cadrul căii de atac a apelului, iar dispoziţiile de procedură privind judecata în recurs nu se aplică prin analogie şi judecăţii în apel. S-a învederat că, pentru motivul menţionat prima instanţă ar fi trebuit să procedeze la o nouă judecată şi să constate că a operat decăderea reclamantei din dreptul de a mai solicita restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care nu s-a respectat procedura specială prevăzută de această lege, respectiv nu a fost notificată unitatea deţinătoare a imobilului în condiţiile şi termenul prevăzut de art. 22 alin. (1).
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâţii P.M. Arad şi M. Arad prin primar au criticat hotărârea pentru nepronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M. Arad, întrucât, potrivit înscrisurilor de carte funciară, imobilul a fost deţinut de I.I.L. Arad, situaţie în care, aplicându-se dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanta ar fi trebuit să i se adreseze acesteia pentru soluţionarea notificării.
S-a susţinut că, în cauză, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, entitatea investită cu soluţionarea notificării este instituţia publică care a efectuat privatizarea.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de recurenţi, raportat la dispoziţiile art. 304 pc.9 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta A.V.A.S., se va reţine că, deşi primul motiv a vizat inadmisibilitatea acţiunii privind despăgubirile în echivalent pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în realitate ambele critici invocate de recurentă au avut drept finalitate reţinerea lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.
Instanţele de fond şi apel au soluţionat corect această excepţie, calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. rezultând din dispoziţiile art. II din Legea nr. 302/2009 privind modificarea Legii nr. 10/2001, cât şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din aceeaşi lege, coroborate cu art. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, conform dispoziţiilor art. II din Legea nr. 302/2009, în procesele şi cererile având ca obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, A.V.A.S. se substituie şi dobândeşte calitatea procesuală a M.F.P. şi instituţiilor publice implicate, preluând toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale acestora, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi.
Calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. rezultă şi din dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, care la art. 3 (e) prevede că entitatea investită cu soluţionarea notificării este fie unitatea deţinătoare, fie persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze o notificare cu privire la un bun ce nu se află în patrimoniul său (A.V.A.S. sau alte instituţii publice implicate).
În speţă, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul fostei I.I.L. Arad, unitate privatizată, care a vândut acest bun către SC M.C. SRL Arad.
Astfel, se va reţine că sunt întrunite dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că, în cazul imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, competenţa soluţionării notificării revenind autorităţii publice implicate în procesul de privatizare, în speţă A.V.A.S.
Recursul declarat de pârâţii P.M. Arad şi M. Arad prin P. este, de asemenea, nefondat.
Critica referitoare la decăderea reclamantului din dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu nu poate fi primită.
Instanţele de fond şi apel au procedat în mod legal dând eficienţă puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 298 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a reţinut că reclamanta intimată a iniţiat demersuri pentru acordarea de despăgubiri sau restituirea terenului în litigiu încă de la 12 martie 1998, prin cererea adresată Primăriei Arad, cerere ce întruneşte cerinţele prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Întrucât Decizia menţionată, pronunţată, într-adevăr, în apel, nu a fost atacată cu recurs, constatările făcute prin considerente în sensul menţionat au stat la baza soluţiei de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare a sentinţei nr. 200 din 15 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad.
Prin urmare, dezlegarea dată problemei de drept în discuţie era obligatorie pentru prima instanţă.
În plus, se va reţine că dispoziţiile Legii nr. 202/2010 (publicate în M. Of. 1714/26.10.2010) prin care s-a modificat art. 297 alin. (1) C. proc. civ., nu îşi găsesc aplicarea nefiind în vigoare la momentul desfiinţării cu trimitere spre rejudecare şi nici la momentul soluţionării cauzei prin sentinţa nr. 509 din 6 iulie 2010 a Tribunalului Arad, astfel încât nu se putea proceda la o nouă judecată cu nesocotirea problemelor de drept dezlegate de instanţa de control judiciar.
Nu este lipsită de relevanţă constatarea că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991 ci al Legii nr. 10/2001, făcută prin Decizia nr. 246/ R din 5 martie 2008, irevocabilă.
Nici critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs al pârâţilor, vizând lipsa calităţii procesuale pasive a M. Arad nu va fi primită.
Se va reţine că prin sentinţa primei instanţe, menţinută urmare a respingerii apelurilor, s-au respins pretenţiile reclamantei faţă de pârâţii M. Arad şi C.L.J. Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin urmare, în ceea ce priveşte pe recurentul M. Arad critica este lipsită de interes.
Legea nr. 10/2001, în forma sa iniţială, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acordă atribuţii P. în sensul de unitate deţinătoare.
În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care obligă unitatea notificată să comunice persoanei îndreptăţite datele de identificare ale unităţii deţinătoare.
Cum reclamanta s-a adresat P. ca unitate deţinătoare, fără a primi vreun răspuns în termen util, s-a considerat corect că, faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este necesară înaintarea notificării către pârâta A.V.A.S.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursurile pârâţilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii A.V.A.S., P.M. Arad şi M. Arad împotriva deciziei nr. 79 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 338/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 328/2012. Civil → |
|---|
