ICCJ. Decizia nr. 3648/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.3648/2012
Dosar nr. 218/57/2011
Şedinţa din 23 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 218/57/2011, revizuenta P.I. a solicitat anularea deciziei civile nr. 179/2011 a Tribunalului Alba, pe temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
S-a susţinut că această din urmă decizie este potrivnică sentinţei civile nr. 3531/2008 a Judecătoriei Alba lulia, hotărârile fiind pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având acelaşi obiect.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind vorba de una şi aceeaşi pricină. În cel de-al doilea litigiu a fost invocată excepţia autorităţii lucrului judecat, însă ambele instanţe au respins această excepţie reţinând că nu există identitate de obiect.
Prin Decizia civilă nr. 282 din 24 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 179 din 18 februarie 2011 a Tribunalului Alba.
Prin sentinţa civilă nr. 3531/2008, Judecătoria Alba lulia a constatat nulitatea absolută parţială a titlurilor de Proprietate din 8 noiembrie 1999 şi 26 septembrie 2000, a dispus completarea acestor titluri, în sensul de a fi trecuţi reclamanta P.I. şi defunctul său frate, Ş.N., ambii în calitate de moştenitori în cote-părţi ai defunctei Ş.V. Sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 222/2009 a Tribunalului Alba.
Prin sentinţa civilă nr. 4498/2010, Judecătoria Alba lulia a respins acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtei P.I., sentinţă ce a fost modificată prin Decizia civilă nr. 179/2011 a Tribunalului Alba, în sensul anulării parţiale a titlului de proprietate din 8 noiembrie 1999 în favoarea defunctului Ş.N., numai în ceea ce priveşte imobilele înscrise în CF Partoş.
În acest din urmă dosar a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei pronunţate în dosarul nr. 1811/176/2006, de către pârâta P.I., excepţie ce a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu există identitate de obiect şi cauză.
În dosarul nr. 1811/176/2006, s-a reţinut calitatea de moştenitoare legală a intimatei P.I. şi a defunctului său frate, Ş.N., precum şi dispoziţiile speciale ale fondului funciar, iar în acţiunea ce formează obiectul acestei cauze s-a reţinut că reclamanţii se prevalează de certificatele de moştenitor eliberate în 1980 şi 1964, invocând drepturi proprii ale antecesorului lor.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, deoarece fiecare parte s-ar prevala de hotărârea care îi este mai favorabilă, situaţie de neadmis, din care nu se poate ieşi decât prin anularea uneia dintre acestea, respectiv a celei din urmă, întrucât aceasta aduce atingere autorităţii de lucru judecat a celei dintâi.
În dosarul nr. 1904/176/2010 a fost adusă la cunoştinţa instanţei existenţa litigiului soluţionat anterior între părţi, chiar prin cererea de chemare în judecată, şi s-a invocat, de către pârâta P.I., autoritatea de lucru judecat a sentinţei pronunţate în acel dosar.
Sub acest aspect, al faptului că nu există autoritate de lucru judecat, obiectul şi cauza celor două dosare fiind diferite, există putere de lucru judecat, chestiunea nemaiputând fi analizată de instanţa de revizuire.
Împotriva deciziei civile sus-menţionate a formulat cerere de recurs la data de 01 iulie 2011, revizuenta P.I. prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Instanţa a fost în eroare, pronunţându-se pe aspecte de formă, tară a intra în fondul cauzei.
Chiar dacă revizuenta nu a formulat recurs, soluţia fiindu-i favorabilă, în întâmpinarea depusă la recurs a fost invocată aceeaşi excepţie, alături de alte apărări invocate.
Instanţa de recurs nu s-a mai pronunţat asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat, nefiind nici măcar amintite apărările formulate.
Hotărârea trebuie anulată şi pentru considerentul că a omis din dispozitiv mute din părţile împrocesuate.
Prin hotărârea nr. 3531/2008 a Judecătoriei Alba Iulia, având ca obiect anularea titlurilor de proprietate, s-a stabilit definitiv calitatea de coproprietari a părţilor, intimaţii, asupra tuturor terenurilor, dispunându-se partajarea acestora prin formare de loturi.
În condiţiile existentei celei de-a doua hotărâri s-a diminuat masa succesorală cu terenurile excluse din titlu, dar asupra cărora părţile au drepturi distincte şi personale, stabilite irevocabil prin hotărârea din anul 2008.
Recursul este nefondat.
Important pentru cauza pendinte este faptul că în dosarul subsecvent - în dosarul nr. 1904/176/2010 - a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei pronunţate în primul dosar - dosar 1811/176/2006 - de către pârâta P.I., excepţie ce a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu există identitate de obiect şi cauză. S-a avut în vedere că în dosarul nr. 1811/176/2006, s-a reţinut calitatea de moştenitoare legală a intimatei P.I. şi a defunctului său frate, Ş.N., precum şi dispoziţiile speciale ale fondului funciar, iar în acţiunea subsecventă, reclamanţii s-au prevalat de certificatele de moştenitor eliberate în anii 1980 şi 1964, invocând drepturile proprii ale antecesorului lor.
Sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, există putere de lucru judecat, chestiunea nemaiputând fi astfel reanalizată de către instanţa de revizuire.
În drept, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Instanţa anterioară a apreciat corect că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută doar dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, respectiv că îşi are suportul în respectarea puterii lucrului judecat a unei hotărâri date într-un proces anterior, astfel că este necesar ca cea de-a doua instanţă să nu fi cunoscut existenta hotărârii anterioare sau să nu se fi pronunţat asupra excepţiei privitoare la puterea lucrului judecat.
Dacă instanţa care a pronunţat cea din urmă hotărâre s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat prin admitere sau respingere, cum este situaţia cauzei pendinte - a constatat în mod explicit că nu există identitate de obiect şi cauză - aceste aspecte nu mai pot fi reanalizate de către instanţa de revizuire.
Nu poate fi reţinută nici o critică în legătură cu modalitatea în care instanţa s-a pronunţat, în principal pe chestiuni legate de admisibilitatea cererii, reevaluarea fondului cauzei nefiind posibilă pe acest temei de drept.
Faptul că, în procesul anterior, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat, nefiind măcar amintite apărările formulate în cauză prin întâmpinare, respectiv că ar fi omis din dispozitiv multe din părţile din proces, nu reprezintă critici pertinente cadrului procesual de investire pendinte.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentei.
Fiind în culpă procesuală, pe temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta P.I. va fi obligată la plata sumei de 1.654 lei către intimaţii Ş.S., Ş.L. şi Ş.N., reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta P.I. împotriva deciziei nr. 282 din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurenta P.I. la plata sumei de 1.654 lei către intimaţii Ş.S., Ş.L. şi Ş.N., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3675/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3399/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
