ICCJ. Decizia nr. 3451/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3451/2012
Dosar nr. 2714/62/2009
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1026 din 05 mai 2011, Tribunalul Braşov a respins excepţia prescripţiei invocată de pârâta SC D. SRL Cărei şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC D.S. SRL Codlea prin administrator judiciar C.C. IPURL.
Reclamata a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri, arătând că aceasta i-a livrat, în perioada martie-iunie 2008, pui necorespunzători, respectiv bolnavi, inapţi producţiei rentabile de carne. Reclamanta a detaliat în ce ar consta prejudiciul, arătând că a avut pierderi datorate procentului mare de pui morţi, a procentului mare de pui cu greutate mică la livrare, a neuniformitătii greutăţii puilor la livrare, ceea ce a condus şi la pierderea de subvenţii şi la depăşirea consumului specific creşterii puilor, neobţinând un beneficiu normal unei atare activităţi.
Instanţa a reţinut că în cauză, reclamanta nu a făcut dovada denunţării viciilor către pârâtă, astfel încât acţiunea acesteia nu poate fi primită.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin decizia nr. 90/Ap din 1 noiembrie 2011 a respins apelul declarat de reclamanta SC D.S. SRL, reţinând că, producerea prejudiciului în timp nu înlătură obligaţia stabilită în sarcina cumpărătorului de art. 70 alin. (2) şi (3) C. com., în vigoare la data naşterii raportului juridic între părţi, de a denunţa viciile ascunse, în termen de 2 zile de la descoperirea lor. În momentul denunţării viciilor ascunse cumpărătorul nu are obligaţia de a comunica şi prejudiciul produs de aceste vicii, aceasta fiind o operaţiune ulterioară.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC D.S. SRL Codlea a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat şi constatarea nelegalităţii hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motive care să justifice o judecare devolutivă a cauzei pe de o parte, iar pe de altă parte aceasta cuprinde motive contradictorii.
O altă critică vizează faptul că, acţiunea a vizat neconformitatea ce are la bază delictul civil, bazat pe lipsa calităţilor convenite care nu puteau fi depistate fără derularea în timp şi fără o evaluare pe flux tehnologic.
În acest context, susţine recurenta că, acest tip de neconformitate este prescriptibil în trei ani, iar termenele de garanţie de 1 an şi de 3 ani prevăzute de art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 167/58 conduceau instanţa la alte soluţii şi alt cadrul procesual.
Mai susţine recurenta că, aplicarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 70 alin. (2) şi (3) C. com., cu referire la producerea prejudiciului care nu este de natura a înlătura obligaţia din sarcina cumpărătorului de a denunţa viciile ascunse în termen de 2 zile de la descoperirea lor, nu se circumscriu prezentului cadru procesual.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei SC D.S. SRL Codlea să fie respins, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte prima critică referitoare la faptul că decizia atacată nu cuprinde motive care să justifice o judecare devolutivă a cauzei şi că aceasta ar cuprinde motive contradictorii, se constată că este nefondată.
Observând considerentele deciziei atacate, se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac, astfel că, sub acest aspect nu poate fi reţinută nelegalitatea întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât argumentele recurentei care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată, constând în „motivarea contradictorie"; şi prin urmare, critica nu va fi reţinută.
O altă critică a recurentei, privind aplicarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 70 alin. (2) şi (3) C. com., se constată că nu poate fi primită, având în vedere că, aceste dispoziţii prevăd obligaţia cumpărătorului de a denunţa vânzătorului viciile ascunse ale lucrului, în primele două zile de la descoperirea lor, odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.
În acest sens, se constată că, respectivul termen poate fi modificat pe cale convenţională, însă în speţă, prin art. 6.2 din contractul de vânzare-cumpărare, s-a prevăzut un termen de reclamare de 5 zile de la preluarea mărfii, instanţa apreciind că s-a modificat termenul de două zile de la primire în care trebuie denunţate vânzătorului de către cumpărător viciile aparente, termen stipulat la art. 70 alin. (1) C. com. şi nu termenul de denunţare a viciilor ascunse.
Astfel, indiferent de natura viciilor, în mod corect instanţele au reţinut că în cauză, reclamanta nu a tăcut dovada denunţării acestor vicii către pârâtă, sens în care, acţiunea acesteia nu a fost primită, în condiţiile în care, puii au fost livraţi reclamantei în perioada martie -iunie 2008, respectiv la datele de 26 martie 2008, 02 iunie 2008, 06 iunie 2008 şi 16 iunie 2008, iar buletinele de analiză au fost întocmite la datele de 19 iunie 2008, 04 iulie 2008 şi 26 iunie 2008 şi abia la data de 21 august 2008, reclamanta a expediat către cesionara SC N.I.C. SRL adresa din dosar, prin care face cunoscut acesteia despre problemele constatate.
În ceea ce priveşte temeiul răspunderii, se constată că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe răspunderea contractuală, însă obligaţia contractuală invocată a fi fost încălcată, se circumscrie obligaţiei legale a vânzătorului de garanţie contra viciilor, care se supune reglementărilor legale cu privire la această obligaţie, astfel că, în mod corect instanţele au apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 70 alin. (2) şi (3) C. com.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL Codlea prin administrator judiciar C.C. IPURL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL Codlea prin administrator judiciar C.C. IPURL împotriva deciziei nr. 90/Ap din 1 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3458/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
