ICCJ. Decizia nr. 3548/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3548/2012
Dosar nr. 5127/1/2011
Şedinţa publică din 18 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 764 din 2 octombrie 2008 pronunţată în Dosar nr. 1908/108/2008 de Tribunalul Arad, secţia civilă - în urma dezînvestirii secţiei de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări a aceluiaşi tribunal -, a fost respinsă acţiunea formulată de Prefectul Judeţului Arad, în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Buteni, K.N. şi D.C.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că din materialul probator depus la dosar rezultă că imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949, existând la dosar şi un inventar complet al bunurilor familiei expropriate K., astfel încât pârâtele sunt persoane îndreptăţite, K.N., ca soţie supravieţuitoare a lui K.N.P. şi D.C., ca fiică, un alt aspect de necontestat fiind acela că aceste persoane nu au fost despăgubite.
Problema de fond invocată de reclamant este de fapt aceea că imobilul este în extravilan şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Or, din dosarul Primăriei şi din planul urbanistic rezultă că terenul a fost în intravilan, iar evaluarea s-a făcut practic pe cale amiabilă între părţi.
Astfel fiind, instanţa a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (21) din Legea nr. 10/2001, titlul I din Legea nr. 247/2005 şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Prin Decizia nr. 11 din 22 ianuarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1908/108/2008, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către Prefectul Judeţului Arad împotriva sentinţei menţionate.
Prin Decizia nr. 526 din 29 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului Arad împotriva deciziei menţionate, dispunându-se casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut ca fiind fondat motivul de recurs privind înlăturarea incidenţei din cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situaţia de fapt a imobilului fiind insuficient clarificată.
Pentru a exclude incidenţa art. 8, care ar conduce la stabilirea împrejurării că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt inaplicabile cauzei, este necesar a se constata dacă terenul era situat la data preluării abuzive sau la data notificării în intravilanul localităţii, total sau parţial, în oricare dintre cele două momente de referinţă, urmând a se recunoaşte dreptul persoanelor îndreptăţi la măsurile reparatorii pentru situaţia cea mai favorabilă.
Din acest punct de vedere, instanţa de recurs a apreciat că instanţele de fond nu au clarificat aceste împrejurări, iar înscrisurile cauzei administrate sunt contradictorii, susţinerile părţilor fiind diametral opuse.
S-a dispus ca, în cadrul rejudecării, pentru diferenţa de teren de 3,5827 ha să se clarifice, pe baza administrării unor probe suplimentare (eventual, extras din registrul agricol, verificarea evidenţelor fiscale), cercetarea temeiului preluării, întrucât în cauză s-a reţinut că preluarea a operat prin Decretul nr. 83/1949, în timp ce notarea actului preluării în CF este anterioară, din anul 1947; pe de altă parte, din înscrisul aflat la dosar, reiese că autorului pârâtelor i-a fost aplicat şi Decretul nr. 83/1949, probabil pentru alte imobile: 13,27 ha teren arabil; 1,72 ha plantaţie vie; 24,74 ha păduri şi conac cu 8 încăperi (deşi din extrasul de CF, singurul conac apare la poziţia AII).
Instanţa de recurs a subliniat că toate aceste aspecte trebuiau cercetate de instanţele de fond, iar concluzia că întregul teren de 5,5827 ha se afla la data preluării în intravilan, aşa cum a reţinut instanţa de apel era necesar să fie demonstrată, prin coroborarea probelor şi suplimentarea lor, în condiţiile în care acestea au fost insuficiente şi contradictorii.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, iar prin Decizia nr. 671 din 24 martie 2011, această instanţă a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin adresa depusă la dosar, reclamantul a comunicat o copie a registrului agricol potrivit cu care în volumul 04, poziţia 041 al comunei Buteni, sat Buteni, figurează numita N.C. cu 73,66 ha, 27,95 ha fond forestier şi 15,71 ha din afara fondului forestier naţional. Totodată, s-au depus şi Titlul de proprietate 3285 şi 3285 A, cu Anexa I.
A comunicat de asemenea, că pentru terenul care a fost amplasat în extravilanul satului Cuied, în arhiva Primăriei Comunei Buteni, nu se regăsesc informaţii cu privire la situaţia juridică a terenului, existente la data exproprierii.
Întrucât din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, nu sunt elemente suficiente pentru clarificarea situaţiei juridice a imobilului ce face obiectul cauzei, s-a pus în discuţia părţilor, prin comunicare scrisă, oportunitatea efectuării unei expertize topografice pentru identificarea acestuia şi astfel, prin coroborare cu alte înscrisuri, stabilirea temeiului preluării şi categoria din care face parte, de intravilan sau extravilan.
Prin adresa depusă pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010, reclamantul Prefectul Judeţului Arad a comunicat instanţei că lasă la aprecierea instanţei oportunitatea efectuării expertizei, instanţa procedând la încuviinţarea acestei probe şi stabilind onorariul de expert în sarcina reclamantului.
La termenul de judecată din 10 februarie 2011, reprezentantul reclamantei a învederat instanţei că instituţia renunţă la efectuarea expertizei dispuse în cauză, nu înţelege să achite avansul onorariului de expert, apreciind că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru clarificarea situaţiei faptice şi juridice a imobilului.
Relativ la problema de fond privind stabilirea şi calificarea ramurii din care face parte terenul în suprafaţă de 3,5827 ha (restul de teren până la concurenţa suprafeţei de 5,5827 ha, din care pentru 2 ha teren, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, s-a stabilit dreptul la despăgubiri), respectiv ca fiind extravilan, astfel cum susţine reclamantul, înscrisurile depuse la dosar în suplimentarea probatoriului, respectiv extrasul din registrul agricol şi Titlul de proprietate nr. 3285 emis pe numele numitei M.H., însoţit de anexele nr. 1 la titlu, nu au putut duce la concluzia certă a calificării acestuia ca fiind teren extravilan deoarece, astfel cum rezultă din dosarul primăriei şi din planul urbanistic depus în dosarul administrativ, la data exproprierii, imobilul era situat în intravilanul localităţii Cuied, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Prefectul judeţului Arad, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care terenul preluat de Statul Român, cu titlu de expropriere, a avut ramura de folosinţă agricol, iar amplasamentul acestuia a fost în extravilanul localităţii Cuied, la momentul preluării, respectiv prin Decretul nr. 83/1949, sens în care nu s-a ţinut seama nici de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 18/1991, care stabilesc o limită maximă pentru reconstituirea dreptului de proprietate în cazul terenurilor agricole trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949.
Astfel, conform extrasului de carte funduară cadastrală a moşiei lui K.A., eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Arad sub nr. C77/2008 şi harta CF, este vorba despre un teren care a avut ramura de folosinţă arabil, aflându-se în extravilanul localităţii Cuied în afara zonei locuite (anexată în copie motivelor de recurs). Faptul că terenul în litigiu a fost în extravilan la momentul naţionalizării rezultă şi din Adresa nr. 540/2008 a Primăriei comunei Buteni.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în privinţa terenului pentru care, prin dispoziţia contestată în cauză de către Prefectul Judeţului Arad, s-a recunoscut dreptul pârâtelor persoane fizice la măsuri reparatorii prin echivalent, implicit, însăşi aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, reprezintă motivul pentru care reclamantul a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 907 din 15 septembrie 2007 emise de către Primarul comunei Buteni.
Prin Decizia de casare nr. 526 din 29 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză, prin care s-a dispus, în ciclul procesual anterior, rejudecarea apelului declarat de Prefectul Judeţului Arad, s-a constatat insuficienta lămurire a situaţiei de fapt de către instanţa de apel, nefiind posibilă verificarea modului de aplicare a legii, din perspectiva prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Această instanţă de recurs, învestită din nou cu cercetarea aplicabilităţii aceleiaşi norme, constată că, nici de această dată, situaţia de fapt nu este clarificată, întrucât nu este determinată cu certitudine categoria căreia îi aparţine terenul în discuţie, respectiv în intravilanul sau în extravilanul localităţii Cuied, după cum se va arăta prin considerentele ce urmează a fi expuse.
Este de precizat, în primul rând, că prin decizia de casare anterior menţionată, s-a tranşat calitatea de persoane îndreptăţite a pârâtelor, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru o suprafaţă de 2,1 ha din terenul în litigiu, aspect ce a intrat, în aceste condiţii, în puterea lucrului judecat, rejudecarea apelului vizând doar diferenţa de teren până la 5,5827 ha.
În al doilea rând, prin aceeaşi decizie a instanţei supreme, prin interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dezlegat şi aspecte referitoare la condiţiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească terenul în litigiu pentru ca, în considerarea sa, pârâtele să beneficieze de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Astfel, este necesar ca terenul să se fi aflat în intravilanul localităţii, fie la data preluării, fie la data notificării.
Cu privire la situaţia juridică a terenului de 3,4827 ha (diferenţa până la 5,5827 ha) de la data notificării, singurele date furnizate de către Primăria comunei Buteni sunt cele din Adresa nr. 540 din 13 februarie 2008, din care rezultă cu certitudine că era evidenţiată în intravilan, la acel moment, doar suprafaţa de 2,1 ha. De altfel, pe baza acestei adrese necontestate, instanţa de casare a tranşat calitatea de persoană îndreptăţită cu referire la 2,1 ha.
Din moment ce numai această suprafaţă este situată în intravilan, ar rezulta că diferenţa se afla în extravilan în anul 2001, însă ar fi trebuit ca instanţa de rejudecare să reţină o situaţie de fapt neechivocă pe acest aspect, dat fiind că data depunerii notificării este unul din momentele de referinţă pentru determinarea aplicabilităţii Legii nr. 10/2001, în raport de art. 8 şi de dezlegările instanţei de casare. Acest lucru nu s-a întâmplat, în decizia recurată nefăcându-se referire la situaţia juridică a terenului de la acel moment.
De asemenea, în ceea ce priveşte situaţia terenului de la data preluării, instanţa de rejudecare, constatând că nu are informaţii suplimentare, a avut în vedere tot documentaţia din dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001, conchizând în sensul că terenul era amplasat în intravilanul localităţii Cuied.
Or, acea documentaţie a fost constatată ca fiind insuficientă şi contradictorie de către instanţa de casare, ceea ce ar fi presupus raportarea la mijloace de probă suplimentare.
Instanţa de apel nu poate ignora cadrul procesual conturat prin cererea de chemare în judecată, respectiv cererea prefectului de anulare a dispoziţiei emise de către primar, ceea ce exclude simpla preluare a concluziei primarului în sensul aplicabilităţii Legii nr. 10/2001, impunându-se verificarea legalităţii acesteia.
Or, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă raţiunea pentru care primarul a considerat că terenul era amplasat în intravilan la momentul preluării, în contextul în care Primăria comunei Buteni, prin adresele depuse la dosar, a arătat constant că nu are în evidenţă date referitoare la amplasamentul terenului la momentul exproprierii (Adresa nr. 355 din 30 ianuarie 2008, emisă la cererea pârâtelor, Adresa nr. 1544 din 22 iunie 2010, depusă cu ocazia rejudecării, prin intermediul Instituţiei Prefectului).
Instanţa de apel nu a solicitat ca primarul să clarifice datele pe baza cărora a reţinut amplasarea terenului în intravilan, în condiţiile în care nu s-a bazat pe evidenţe proprii, mai mult, instanţa de apel, preluând această constatare a primarului, nu a făcut o evaluare a situaţiei juridice în raport de momentul preluării, analiză ce ar fi implicat determinarea certă a temeiului preluării, potrivit datelor din dosar.
Indiferent, însă, dacă imobilul format din conac şi terenul aferent ce formează obiectul prezentului litigiu a fost preluat prin Legea pentru înfăptuirea reformei agrare nr. 187/1945, chiar de la proprietarul tabular H.K. (decedată ulterior, în anul 1947) sau prin Decretul nr. 83/1949, de completare a Legii nr. 187/1945, de la K.A.P.M., fiul proprietarului tabular H.K. (M.) şi bunicul pârâtelor, ambele moduri de preluare au vizat exploatările agricole (moşiile), inclusiv construcţiile de pe aceste terenuri.
Or, în raport de acest temei juridic, se poate prezuma că terenul se afla în extravilan, fiind vorba despre terenuri agricole.
Ca atare, ar fi trebuit să se dovedească faptul contrar, anume că terenul de 3,4827 ha se afla, în realitate, în intravilan ori faptul că, deşi s-a aflat în intravilan în perioada 1945 - 1949, a trecut, până în anul 2001, în extravilan, dat fiind că, aşa cum s-a arătat anterior, în anul 2001, doar o suprafaţă de 2,1 ha figura în intravilan.
Este de remarcat, de asemenea, împrejurarea că, în cadrul rejudecării, s-a depus Titlul de proprietate nr. 3285 din 13 ianuarie 2009 emis în baza Legii nr. 18/1991 pe numele uneia dintre pârâte, D.C., în calitate de moştenitor al numitei M.H.
În contextul art. 8 din Legea nr. 10/2001, ar fi trebuit să se lămurească dacă terenul din prezenta cauză a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin emiterea titlului menţionat, întrucât acesta include o suprafaţă de 45,7128 ha cu destinaţie agricolă, avându-se în vedere faptul că titlul a fost emis în cursul prezentului proces, deci nu a fost avut în vedere la emiterea dispoziţiei contestate în cauză, totodată, că nu se poate acorda o dublă despăgubire pentru acelaşi imobil, dându-se eficienţă principiului electa una via.
Faţă de considerentele expuse, se constată că situaţia de fapt este insuficient clarificată - deşi instanţa de apel ar fi trebuit să procedeze la o atare clarificare cu ocazia rejudecării, în urma casării dispuse prin Decizia nr. 526 din 29 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi -, nefiind admisibilă stabilirea situaţiei certe de fapt pentru prima dată în recurs şi nefiind posibilă exercitarea controlului de legalitate; ca atare, se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia noii rejudecări, se va ţine cont de cele arătate în prezenta decizie, clarificându-se, în esenţă, următoarele aspecte, prin obţinerea de relaţii în acest sens direct de la Primăria comunei Buteni:
- dacă suprafaţa de 3,4827 ha, din totalul de 5,5287 ha preluat de stat de la autorul pârâtelor, se afla, în anul 2001, în intravilanul sau extravilanul localităţii Cuied, avându-se în vedere şi Adresa nr. 540 din 13 februarie 2008 emisă de primarul comunei Buteni;
- raţiunea pentru care primarul a reţinut amplasarea terenului în intravilan în perioada 1945 - 1949, în condiţiile în care nu deţine evidenţe proprii pe acest aspect;
- temeiul juridic cert al preluării;
- situaţia juridică a terenului în perioada 1949 - 2001 ori cel puţin pentru perioada pentru care Primăria deţine evidenţe, în sensul dacă a avut loc o trecere a terenului din intravilan în extravilan sau invers, urmând ca, în caz afirmativ, să se anexeze şi actul prin care a operat eventuala schimbare a categoriei de teren;
- dacă terenul în litigiu este inclus în terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele pârâtei D.C., în calitate de moştenitor al numitei M. (K.) H., prin Titlul nr. 3285/2009, aflat la dosar, solicitându-se actele care au stat la baza acestuia.
În măsura în care nu se obţin informaţii certe cu privire la categoria terenului de la data preluării de către stat, se va avea în vedere prezumţia categoriei de teren situat în extravilan, desprinsă din modul de preluare, după dezbaterea acestui aspect de către părţi, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul şi, în baza art. 314 C. proc. civ., va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului Arad împotriva Deciziei nr. 671 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3551/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3545/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
