ICCJ. Decizia nr. 3727/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3727/2012
Dosar nr. 749/42/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 2285/232/2007, în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., au fost amendaţi intimaţii - pârâţi P.E.C. şi P.I., cu amendă judiciară în cuantumul minim de 50 lei, s-a fixat termen de fond la 13 septembrie 2010 şi s-a luat act că împotriva acestei încheieri pârâţii P.E.C. şi P.I. au declarat recurs.
Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul Dâmboviţa a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 05 februarie 2009, că intimaţii P.E.C. şi P.I. au formulat în cauză a doua cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., care este inadmisibilă, obligând astfel instanţa să procedeze la o nouă amânare, astfel că s-a impus a se proceda la aplicarea dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Împotriva încheierii au declarat recurs pârâţii P.I. şi P.E.C.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 858 din 26 octombrie 2010, a admis excepţia netimbrării, invocată de intimatul - reclamant, şi a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâţii P.I. şi P.E.C. împotriva încheierii din 12 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa. Au fost obligaţi recurenţii să plătească intimatului - reclamant 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că recurenţii - pârâţi au fost citaţi, atât la domiciliile lor, cât şi prin procuratori, cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, dar nu au făcută această dovadă.
La data de 12 octombrie 2010, recurenta - pârâtă P.E.C. a depus la dosar cerere de acordare ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata taxei de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2010, motivat de faptul că petenta nu a depus niciunul din actele prevăzute de art. 14 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, astfel că nu şi-a dovedit temeinicia solicitării, iar cuantumul redus al taxei de timbru, de 4 lei, nu a justificat acordarea ajutorului public judiciar. Împotriva acestei încheieri petenta nu a formulat cerere de reexaminare.
Prin urmare, instanţa de recurs a constatat că recurenţii - pârâţi nu au făcut dovada achitării taxei de timbru legale, iar în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 9 din OG nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar se achită anticipat, neîndeplinirea acestei obligaţii fiind sancţionată cu anularea cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P.E.C., solicitând să fie modificată în tot hotărârea atacată şi să fie admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar constând în scutirea de la plata taxei de timbru, care a fost respinsă în mod nelegal.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului declarat de pârâta P.E.C. împotriva deciziei nr. 858 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns nici una dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 28 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 10 martie 2011, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct.2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 28 martie 2012, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor, nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de pârâta P.E.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta P.E.C. împotriva deciziei nr. 858 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3674/2012. Civil. Excepţie de... → |
|---|
