ICCJ. Decizia nr. 3790/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3790/2012
Dosar nr. 56052/3/2011
Şedinţa Camerei de Consiliu din 2 octombrie 2012
Deliberând asupra conflictului negativ, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2011 sub nr. 56052/3/2011, reclamanta J.V.P.T.S. a chemat-o în judecată pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, solicitând în temeiul dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, obligarea pârâtei la plata sumei de 9.854.116 RON reprezentând rest de plată aferent facturii din 11 septembrie 2009, emisă în baza contractului de execuţie lucrări, obligarea pârâtei la plata sumei de 665.152,83 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea litigiului.
În justificarea pretenţiilor, reclamanta a susţinut că a încheiat un număr de 4 contracte cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA în cursul anului 2006, în calitate de achizitor, având ca obiect execuţia obiectivului „Varianta ocolitoare C.E."; între Km 0+000 - Km 18+700 şi că litigiul s-a născut în legătură cu executarea contractului încheiat la data de 4 septembrie 2006, în concret debitul fiind reprezentat de contravaloarea facturii din 11 septembrie 2009.
J.V.P.T.S. a arătat că factura în litigiu a devenit scadentă la data de 13 noiembrie 2009 şi a fost achitată, în opinia sa, doar parţial, generând în continuare debite, reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului, penalităţile ridicându-se la suma de 665.152,83 RON, debitul principal neachitat fiind în cuantum de 9.854.116 RON.
De asemenea, a susţinut că, pe parcursul derulării raporturilor contractuale, convenţiile dintre cele două părţi litigante au suferit mai multe modificări, fiind încheiate mai multe acte adiţionale, în baza cărora au fost prelungite perioadele de execuţie stabilite iniţial.
Prin sentinţa civilă nr. 19626 din 27 octombrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de 15 septembrie 2011 şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia comercială.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă învestită a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, normă specială, potrivit căreia competenţa teritorială în materie aparţine instanţei de la sediul autorităţii contractante, în speţă, sediul pârâtei. În urma declinării, cauza a fost înregistrată la data de 3 februarie 2012, sub acelaşi număr de dosar, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale care, prin încheierea civilă nr. 2836/2012 din 16 martie 2011, a transpus cauza la Tribunalul specializat Cluj, reţinând că în mod eronat dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, competenţa de soluţionare în speţă revenind Tribunalului Comercial Cluj, în considerarea obiectul dedus judecăţii.
Tribunalul specializat Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2658/2012 din 14 iunie 2012, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de reclamantă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, având în vedere obiectul litigiului - pretenţii decurgând dintr-un contract de achiziţii publice şi calitatea de autoritate contractantă a pârâtei C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care reglementează competenţa teritorială exclusivă în materie, apreciind în raport de aceste argumente că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial exclusiv să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Acţiunea în pretenţii îndreptată împotriva unei personae juridice se introduce la instanţa de drept comun competentă teritorial, dacă prin lege nu se prevede altfel. Conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de drept comun este cea în raza căreia se află sediul pârâtei, persoană juridică.
Instanţa competentă se determină în raport de locul situării sediului persoanei juridice la momentul învestirii.
În speţă, întrucât pretenţiile deduse judecăţii decurg din executarea contractului de achiziţie publică încheiat între reclamantă şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Tribunalul specializat Cluj a făcut aplicarea normei imperative cuprinse în legea specială, respectiv O.U.G. nr. 34/2006.
Aceasta, deoarece dispoziţiile precitate, spre deosebire de normele de drept comun reglementate de C. proc. civ. , sunt de strictă aplicabilitate, având prioritate faţă de normele de drept comun pentru acele situaţii pe care legiuitorul a înţeles să le reglementeze în mod distinct, individual, ca fiind excepţii de la situaţiile reglementate de dreptul comun în materie, fiind expresie a principiului specialia generalibus derogant.
Dispoziţiile art. 286 alin. (1) din actul normativ mai sus indicat instituie norme de competenţă teritorială exclusivă, stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile prin raportare la sediul autorităţii contractante.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, va înlătura argumentele referitoare la competenţa instanţei raportat la dispoziţiile de drept comun reglementate de prevederile art. 5 şi art. 7 alin. (2) C. proc. civ., precum şi cele vizând competenţă alternativă pe care C. proc. civ. o reglementează în cadrul dispoziţiilor art. 10 pct. 4 şi art. 13 din acelaşi cod.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, având în vedere că sediul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA se afla în municipiul Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 286 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006, va stabili competenţa teritorială privind litigiul dintre reclamanta J.V.P.T.S. şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect pretenţii decurgînd din contract de achiziţii publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, către care se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3789/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3791/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
