ICCJ. Decizia nr. 3788/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pensie întreţinere. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3788/2012
Dosar nr. 14441/302/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 25 mai 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. 14441/302/201, la data de 29 iulie 2011, reclamanta N.M.C., care locuieşte în Franţa, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.S.F., pronunţarea unei hotărâri prin care să i se încredinţeze spre creştere şi educare minorul B.A.S., născut în Spania la data de 19 septembrie 2007 şi care se află în prezent în România, în îngrijirea mamei reclamantei.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să dispună în baza art. 505 alin. (2) şi (3) şi art. 398 alin. (1) din Noul C. civ. ca autoritatea părintească asupra minorului B.A.S., să fie exercitată de reclamantă, iar în temeiul art. 496 alin. (3) din acelaşi Cod, să se încuviinţeze ca locuinţa minorului să fie la reclamantă.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 210 din 12 ianuarie 2012, a declinat competenţa de soluţionare cu privire la acţiunea formulată de reclamantă în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
S-a reţinut că, potrivit art. 5 C. proc. civ., dacă nu se cunoaşte nici reşedinţa pârâtului cererea de chemare în judecată se face la instanţa reşedinţei reclamantului. În materie de competenţă noţiunea de domiciliu este folosită de legiuitor în sens larg, interesând adresa unde partea locuieşte efectiv. Din interpretarea art. 19 C. proc. civ. rezultă că în materie de persoane normele de competenţă sunt absolute, neputându-se deroga de la acestea în cauză, pârâtul nu locuieşte la adresa din sectorul 5 indicată de reclamantă, susţinându-se că acesta locuieşte în străinătate. Citaţia emisă în străinătate a fost restituită cu menţiunea că pârâtul nu locuieşte la adresa indicată. Prin urmare, având în vedere că pârâtul nu are un domiciliu cunoscut, devine competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantei, în speţă, Judecătoria Târgovişte.
După pronunţarea sentinţei, la data de 30 ianuarie 2012 la dosar a fost înregistrată şi depusă cererea pârâtului prin care acesta solicită citarea la domiciliul său din sectorul 5, Bucureşti. În conţinutul aceleiaşi cereri pârâtul arată că a întâmpinat inconveniente în luarea la cunoştinţă a procedurilor în legătură cu acest proces.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 1647 din 15 martie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta N.M.C. şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauza fiind trimisă pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut, în esenţă, că fiind vorba de o acţiune privitoare la persoane, întrucât decurge din raporturile de familie, din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 19 şi art. 159 pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială este absolută. În speţă sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materie, şi anume cele cuprinse în art. 5 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât pârâtul a depus o cerere scrisă prin care solicită citarea la domiciliul său din sectorul 5, Bucureşti, iar la termenul din 15 martie 2012, reprezentantul pârâtului a menţionat că acesta înţelege să îşi aleagă, potrivit art. 1141 alin. (4) C. proc. civ., domiciliul în România unde urmează a i se face toate comunicările, acesta fiind tot la adresa din sectorul 5, Bucureşti.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
În motivarea acţiunii, reclamanta N.M.C. a indicat domiciliul pârâtului B.S.F. în Bucureşti, sector 5.
Potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului.
Iniţial, procedura de citare cu pârâtul a fost îndeplinită prin afişare, ulterior reclamanta a indicat o adresă din străinătate la care pârâtul a fost citat, citaţia emisă în străinătate fiind restituită cu menţiunea că pârâtul nu locuieşte la adresa indicată.
Pârâtul nu s-a prezentat la instanţă, însă a depus la data de 30 inuarie 2012, la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, o cerere scrisă prin care a solicitat citarea la domiciliul său din sectorul 5, Bucureşti.
Conform înscrisurilor depuse de pârât în dosarul Judecătoriei Târgovişte, respectiv procura judiciară, copia cărţii de identitate şi în raport de precizările făcute verbal în faţa instanţei de către mandatarul acestuia, precum şi de faptul că pârâtul nu are declarat un domiciliu în străinătate şi că la data cererii de chemare în judecată domiciliul său era la adresa din Bucureşti, reiese fără îndoială că incidenţa tezei a II-a a art. 5 C. proc. civ. este exclusă, deoarece nu se poate reţine că pârâtul nu are un domiciliu cunoscut în ţară, pentru a fi competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantei.
În raport de cele arătate, constatând că între Judecătorie Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Târgovişte s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul reglementat de art. 20 pct. 2 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., această instanţă va stabili în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta N.M.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3772/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3789/2012. Civil → |
|---|
