ICCJ. Decizia nr. 3789/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3789/2012
Dosar nr. 3268/2/2010
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1705 din 12 decembrie 2006, Tribunalul a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că cererea nu a fost dovedită în privinţa construcţiilor, iar în ceea ce priveşte maşinile şi utilajele acestea nu au fost solicitate prin notificarea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, aceştia susţin că entitatea legal investită cu soluţionarea notificării s-a pronunţat cu privire la terenul care a aparţinut antecesorilor lor şi cu privire la construcţiile demolate, însă a omis să se pronunţe asupra construcţiilor nedemolate, precum şi asupra maşinilor şi utilajelor preluate odată cu fabrica.
Prin decizia civilă nr. 860 din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că din conţinutul notificării înregistrate în 13 septembrie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe rezultă că reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Baraolt, compus din fabrică de ţesut şi pieptănarii de lână şi un teren în suprafaţă de 360 m.p., respectiv 2.326 m.p., cu precizarea că în ceea ce priveşte construcţiile, acestea au fost demolate.
Astfel s-a reţinut că din conţinutul notificării nu rezultă că reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru construcţiile nedemolate şi nici pentru utilajele şi maşinile ce au fost preluate odată cu imobilele.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, iar prin decizia civilă nr. 9797 din 03 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 442 din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul reclamantei V.E.S. în nume personal şi în calitate de mandatar al apelanţilor contestatori Z.I., J.I.I., M.I., S.M.P., D.I., B.J., M.I.I., J.I., J.Z., J.L., J.J., K.I.O. şi K.I. şi s-a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că s-a dispus completarea deciziei A.V.A.S. să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale, Legea nr. 247/2005, şi pentru clădirea reclamanţilor identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic K.M. S-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru măsurile şi utilajele preluate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 161/2006 pronunţată de A.V.A.S. a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru imobilul situat în oraşul Baraolt, curte în suprafaţă de 360 m.p., fabrică de ţesut şi pieptănarii de lână şi curte de 2.326 m.p., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 360 m.p. şi pentru cel de 2.326 m.p., conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi s-a declinat competenţa de soluţionare a notificării cu privire la construcţiile demolate către Primăria oraşului Baraolt.
Prin sentinţa 1705/2006 s-a respins contestaţia ca neîntemeiată, cu motivarea că în ceea ce priveşte construcţiile, cererea nu a fost dovedită, iar cu privire la maşini şi utilaje s-a arătat că nu au fost solicitate prin notificare.
Aşa cum s-a precizat anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că petenţii au solicitat restituirea imobilului în întregul său, aşadar atât pentru bunurile imobile, cât şi pentru cele mobile, aşa cum rezultă şi din notificare, rezultând aşadar omisiunea soluţionării acesteia şi cu privire la construcţiile nedemolate şi a maşinilor şi utilajelor preluate odată cu fabrica.
Din toate înscrisurile care au fost ataşate notificării şi se află anexate şi la dosarul cauzei, rezultă că sunt atestate toate bunurile preluate de la autorii reclamanţilor atât bunurile imobile, cât şi bunurile mobile: maşini şi utilaje preluate odată cu fabrica.
În ceea ce priveşte cererea privind situaţia construcţiilor nedemolate, prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar K.M. şi ataşat la dosarul Curţii de apel, s-a concluzionat că s-a efectuat identificarea construcţiilor nedemolate datând anterior anului 1949, existente pe terenul în litigiu, şi acesta fiind identificat. S-a reţinut că pe terenul aferent s-au identificat mai multe construcţii realizate în diferite perioade, iar în ceea ce priveşte clădirea solicitată prin litigiul de faţă, aceasta are structura de rezistenţă din cărămidă, acoperiş şarpantă cu învelitoare din ţigle solzi, amplasată în spatele atelierului în partea stângă a fotografiilor anexate. Astfel, în urma studierii documentelor anexate şi a constatărilor la faţa locului se trage concluzia că vechea clădire din cărămidă, actualmente incinta SC C. SA, este clădirea fostei filaturi şi nu a fost demolată, fiind construită anterior anului 1949.
De asemenea, din extrasul de carte funciară al comunei Baraolt cu privire la imobilul în litigiu şi din adresa din 15 mai 2008 eliberată de aceeaşi primărie, rezultă că în incinta imobilului în litigiu există o construcţie nedemolată, aspect confirmat şi prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 16 august 1994 emis de SC C. SA cu privire la teren.
Cu privire la clădirea nedemolată care a fost identificată prin raportul de expertiză menţionat, instanţa de apel a schimbat în parte sentinţa apelată şi a dispus completarea deciziei A.V.A.S nr. 161/2006 în sensul obligării A.V.A.S să propună măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, şi în condiţiile legii speciale, Legea nr. 247/2005.
Cu privire la dispoziţiile sentinţei apelate referitoare la respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru maşinile şi utilajele preluate, Curtea va menţine aceste dispoziţii pentru considerentul care va urma.
În rejudecarea apelului, în vederea soluţionării cererii privind maşinile şi utilajele preluate, instanţa de apel prin încheierea din şedinţa publică de la data de 20 mai 2010 a dispus efectuarea unei adrese către SC C. SA şi către Primăria oraşului Baraolt pentru a se comunica relaţii cu privire la maşinile şi utilajele ce au aparţinut filaturii şi ţesătoriei proprietatea autorilor apelanţilor contestatori preluate de statul român în sensul de a se comunica dacă au fost preluate odată cu imobilul şi dacă se mai află în patrimoniul SC C. SA sau în posesia cui se află în prezent.
Din adresele emise de SC C. SA ataşate la dosar, reiese că în anii 1965-1966 utilajele filaturii şi ţesătoriei au fost transportate la Cooperativa M.L. Baraolt, perioadă în care SC C. SA nu exista, precizându-se că aceste utilaje şi maşini nu se află şi nu s-au aflat niciodată în patrimoniul acestei din urmă societăţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
În şedinţa publică de azi instanţa a ridicat excepţia nulităţii recursului, în condiţiile în care din cuprinsul lui nu rezultă critici încadrabile în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel, faţă de această excepţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa hotărârii, ce face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs, nefiind structurate din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cauzele de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Or, raportând cele expuse la modul în care recurenta a înţeles să critice hotărârea instanţei de apel, este de reţinut că recurenta redând istoricul cauzei, fără a arăta în concret în ce constă efectiv greşeala instanţei de apel, a cărei hotărâre a atacat-o.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în condiţiile în care criticile recurentei nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului conform art. 302 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 442 A din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3788/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3791/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
