ICCJ. Decizia nr. 3860/2012. Civil. Actiunea in anularea hotărîrii arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3860/2012
Dosar nr. 6001/2/2009
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 6897 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva sentinţei civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de contestatorul C.D., în contradictoriu cu intimata Cooperativa Meşteşugărească P. Drobeta Turnu Severin.
Contestaţia în anulare formulată de contestator este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind invocată încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În raport de prevederile art. 317 C. proc. civ., Curtea a apreciat că, în cauză, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare de drept comun: hotărârea atacată să fie irevocabilă şi motivele contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În cauză, s-a constatat că nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie de admisibilitate, întrucât contestatorul a formulat aceeaşi critică referitoare la încălcarea normelor de competenţă absolută şi cu ocazia recursului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Analizând cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea a constatat că singura critică formulată de recurent a privit încălcarea normelor de competenţă materială, iar instanţa de recurs a analizat cererea, reţinând că litigiul era susceptibil de soluţionare în fond pe calea arbitrajului, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat.
În aceste condiţii, contestatorul nu se regăseşte nici în situaţia de excepţie prevăzuta de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul a fost judecat în fond şi aceleaşi motive au fost analizate şi soluţionate în mod irevocabil de instanţa de recurs, intrând astfel în puterea de lucru judecat.
Contestaţia în anulare obişnuită are caracter subsidiar şi partea nu poate reitera motivele invocate în promovarea unei căi de atac de reformare şi cu ocazia declarării unei căi de atac în retractare.
Împotriva deciziei civile nr. 6897 R din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă, a formulat cerere de recurs la data de 27 ianuarie 2010, reclamantul C.D., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
S-a susţinut că decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât, aşa cum se poate observa din carnetul de muncă iniţial, în anul 1976, acesta s-a angajat la instituţia pârâtă, prin transfer, apoi în anul 1998 a revenit în aceleaşi condiţii.
Art. 69 din statutul invocat are 4 puncte care nu au nicio legătură cu competenţa arbitrajului.
Mai mult, art. 55 pct. 6 din statut nominalizează strict raportul patrimonial între unitatea cooperatistă şi membrii acesteia, în sensul că instituţia are dreptul să pretindă, iar membrul cooperator să plătească contravaloarea părţilor sociale.
Obiectul cererii a fost modificat fără niciun drept, iar modificarea a fost menţinută prin decizia criticată.
Prevederile C. proc. civ. şi art. 284 C. muncii au caracter imperativ şi, în acelaşi timp, excepţiile invocate pe aceste texte sunt excepţii de ordine publică.
Instanţa a lăsat să se înţeleagă că această excepţie a mai fost invocată şi soluţionată.
Sub acest aspect, instanţa a trecut peste art. 163 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că, în cazul nulităţilor absolute, excepţia autorităţii lucrului judecat nu operează.
În spaţiul acordat contestaţiei în anulare, nu este stabilită procedura, astfel că în speţă sunt operabile art. 721 C. proc. civ. şi Titlul III, art. 109-281 C. proc. civ., distincte procedurii în primă instanţă.
Recursul este nefondat.
În drept, în mod formal au fost invocate dispoziţiile art. 304. pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., fără însă ca acestea să-şi găsească corespondent în expunerea de motive a cererii de recurs.
S-au reţinut corect considerente de fapt şi de drept relevante în soluţionarea cauzei pendinte, astfel:
Contestaţia în anulare formulată de contestator a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind invocată încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Prevederile art. 317 C. proc. civ. prescriu că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Curtea a constatat în mod judicios că, în cauză, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare de drept comun: hotărârea atacată să fie irevocabilă şi motivele contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Analizând cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea a constatat că singura critică formulată de recurent a privit încălcarea normelor de competenţă materială.
Instanţa de recurs a analizat recursul în fond şi a reţinut că litigiul era susceptibil de soluţionare în fond pe calea arbitrajului, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat.
S-a reţinut astfel că, în cauza pendinte, nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie de admisibilitate, întrucât contestatorul a formulat aceeaşi critica referitoare la încălcarea normelor de competenţă absolută şi cu ocazia recursului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Contestatorul nu se regăseşte nici în situaţia de excepţie prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul a fost judecat în fond şi aceleaşi motive au fost analizate şi soluţionate în mod irevocabil de instanţa de recurs, intrând astfel în puterea de lucru judecat.
Contestaţia în anulare obişnuită are caracter subsidiar şi partea nu poate reitera motivele invocate în promovarea unei căi de atac de reformare şi cu ocazia declarării unei căi de atac în retractare
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei civile nr. 6897/R din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3861/2012. Civil → |
|---|
