ICCJ. Decizia nr. 3958/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3958/2012
Dosar nr. 3676/117/2008
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 908 din 02 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3676/117/2008 s-a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. din Dosarul nr. 3912/117/2008 al Tribunalului Cluj conexat la Dosarul nr. 3676/117/2008 în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, P.M., S.T., V.A., M.R.M. şi pe cale de consecinţă:
S-a dispus anularea parţială a dispoziţiei de respingere a notificării din 05 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca privind imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, strada S., jud. Cluj.
S-a constatat că reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul din Cluj-Napoca, strada S., jud. Cluj, în calitate de moştenitori ai antecesorilor R.I. şi R.F.M.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a întregului imobil situat în Cluj-Napoca, strada S. înscris în CF x Cluj nr. topo y şi topo z.
S-a respins plângerea formulată de reclamanţii din dosarul civil nr. 3676/117/2008 al Tribunalului Cluj, S.T.I. şi M.R.M.
Pârâţii S.T.I. şi M.R.M. au fost obligaţi la plata către reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. a sumei de 1.095 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Tribunalul a apreciat că doar reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. au calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii S.T.I., M.R.M., R.C.I. şi R.R.L. şi pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a declarat şi el apel prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii cu consecinţa respingerii acţiunii reclamanţilor.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:
Curtea a reţinut că sentinţa atacată nu este contradictorie şi reţine corect starea de fapt.
Înscrierea dreptului de proprietate în acest fel s-a făcut în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 24 decembrie 1945, după cum se menţionează în CF x Cluj, sub B 6, iar singurul contract din data de 24 decembrie 1945 depus la dosar indică la cumpărător S.V.P. et Comp „A.“.
Faptul că în cartea funciară s-a înscris doar „A.” SNC nu înseamnă că „A.” SNC este o persoană juridică diferită de S.V.P. et Comp „A.“ ci doar că cererea de intabulare a fost formulată în acest fel de către „S.A.“.
S-a considerat că, moştenitorii asociatului S.I. nu mai aveau cota de 1/4 din firmă, şi prin urmare nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că, relativ la acest aspect, ceea ce a produs efecte cu privire la structura asociaţilor este Ordonanţa din 19 septembrie 1949, care a considerat actul de cesiune ca fiind valid, iar această ordonanţă continuă să producă efecte referitor la aceasta.
Faţă de menţinerea soluţiei de respingere a plângerii acestor reclamanţi, soluţia de obligare a lor la plata la fond a cheltuielilor de judecată către intimaţii R., apare ca fiind corectă.
În ce priveşte apelul formulat de reclamanţii R.C.I. şi R.R.L., aceştia au arătat că aşa cum reiese din CF nr. x Cluj nr. top. z este intabulat dreptul de proprietate SC E. SRL, imobilul nefiind liber, nu putea fi restituit în natură astfel fiind obligatorie acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor.
În ce priveşte acest motiv de apel, Curtea a constatat că poate fi primit doar în parte.
Astfel, este corect că în CF x sub B 11 se dispune transcrierea în CF w, a imobilului cu nr top z, în temeiul sentinţei civile nr. 7823/2003 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar nr. 2914/2003 - nedepusă la prezentul dosar, în favoarea vechiului proprietar asupra căruia se înscrie construcţia existentă azi asupra căreia se intabulează dreptul de proprietate al SC E. Cluj-Napoca, aceasta din urmă dobândind evident şi un drept de superficie asupra imobilului, cât timp are proprietatea asupra construcţiei şi folosinţa asupra terenului.
Nu se puteau acorda măsuri reparatorii, nici în natură, nici în echivalent, în prezenta cauză, nici măcar pentru partea deţinută de Stat, dat fiind că trebuie stabilite în prealabil cele de mai sus.
Apelul este întemeiat în parte şi pentru că notificarea trebuie soluţionată de către unitatea deţinătoare, pentru partea din imobilul cu nr. top z, sau în cazul în care instanţa stabileşte în mod direct măsurile reparatorii, atunci aceasta trebuie făcută în contradictoriu cu unitatea deţinătoare, care este CM - E. Cluj-Napoca.
O dispoziţie emisă de către o unitate notificată pentru partea din imobil pe care nu o deţine nu poate fi menţinută.
Mai trebuie arătate şi dispoziţiile art. 19 alin. (1) teza II din Legea nr. 10/2001, care fac vorbire de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Din toate aceste dispoziţii rezultă că instanţa poate, faţă de cererea de restituire în natură, să dispună mai puţin, anume trimiterea notificării la unitatea deţinătoare.
Instanţa este abilitată în prezentul cadru procesual să dispună obligarea unităţii sesizate cu notificarea - în speţă, Primarul Municipiului Cluj-Napoca să trimită notificarea unităţii deţinătoare a imobilului revendicat în baza Legii nr. 10/2001 - în speţă CM - E. Cluj-Napoca, întrucât, potrivit celor statuate prin decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Cu privire la apelul împotriva dispoziţiilor din încheierea civilă din şedinţa publică din data de 12 martie 2009, Curtea a reţinut că apelul formulat împotriva unei sentinţe se consideră formulat şi împotriva tuturor încheierilor din respectiva cauză, potrivit interpretării ce rezultă din dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, motiv pentru care nu trebuie menţionată separat fiecare încheiere atacată dacă măsura dispusă prin încheiere poate fi criticată prin motivele de apel, motive care se depun ulterior, reiese că o astfel de indicare punctuală este superficială.
Apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost apreciat ca întemeiat doar în parte, numai cu privire la partea din imobilul cu nr. top z, relativ la care nu are în întregime calitatea de unitate deţinătoare, după cum s-a arătat mai sus la analiza apelului reclamanţilor R.C.I. şi R.R.L.
Prin decizia civilă nr. 245A din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, Curtea a admis în parte apelurile declarate de reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 908 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3676/117/2008, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte plângerea formulată de reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. împotriva dispoziţiei din 05 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a constatat că reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. sunt singurii care au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul evidenţiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top y, a înlăturat dispoziţia din sentinţa privind restituirea în natură a imobilului evidenţiat în CF nr. x Cluj-Napoca, numărul top z, şi a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să trimită notificarea înregistrată la Comisia Locală Cluj-Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din 27 martie 2001, împreună cu întreaga documentaţia aferentă, unităţii deţinătoare, Cooperativa Meşteşugărească E. Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, strada H., în vederea soluţionării în ceea ce priveşte imobilul evidenţiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top z.
Dispoziţiile sentinţei referitoare la: anularea parţială a dispoziţiei din 05 august 2008 emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, restituirea în natură a imobilului evidenţiat în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top y, respingerea plângerii formulate de către pârâţii S.T.I. şi M.R.M. în Dosar nr. 3676/117/2008 al Tribunalului Cluj şi obligarea pârâţilor S.T.I. şi M.R.M. la plata cheltuielilor de judecată au fost menţinute.
Cât timp prin prezenta s-a stabilit că doar reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. au calitatea de persoane îndreptăţite, doar pentru aceştia s-a dispus ca Primarul să trimită notificarea pentru soluţionare, dat fiind că privitor la pârâţii S.T.I. şi M.R.M. s-a stabilit că nu au calitatea de persoană îndreptăţită.
Apelul declarat de reclamanţii R.C.I. şi R.R.L. împotriva încheierii civile din 12 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3676/117/2008 a fost respins ca lipsit de interes.
Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii S.T.I. şi M.R.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii şi pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
I. Recurentul Municipiul Cluj-Napoca reiterează motivele care au stat la baza declarării apelului împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate de către instanţa de fond.
Se consideră că, în mod corect, având în vedere documentele depuse la dosarul cauzei şi situaţia juridică a imobilului, a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca, dispoziţia din 05 august 2008, în sensul respingerii notificărilor ce vizează imobilul situat în Cluj-Napoca, strada S., motivat de faptul că notificatorii nu au depus la dosarul de revendicare înscrisuri din care să rezulte ca au calitatea de persoane îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 10/2001, republicată.
Un alt aspect evidenţiat este faptul că, de la data preluării imobilului în proprietatea statului şi până în prezent s-au adus modificări constructive la acesta.
Dacă se cuantifică suprafeţele desfăşurate ale tuturor imobilelor care au fost preluate indiferent de destinaţie cu cele actuale rezultă suprafaţa totală desfăşurată a tuturor construcţiilor existente pe proprietatea înscrisă iniţial în CF nr. x Cluj la această dată este de 663,0 m.p., faţă de cele preluate de 321,0 m.p.; astfel imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada S., de la data naţionalizării de către Statul Român şi până în prezent a suferit modificări constructive semnificative, ceea ce reprezintă o creştere de cca. două ori mai mare (respectiv de 206,5%) faţă de construcţiile iniţiale preluate, fapt pentru care în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 această proprietate, nu se poate restitui în natură fiind posibilă doar acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti persoanelor îndreptăţite.
II. Recurenţii M.R., M.M.H., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantului M.R.M. şi S.T.I. au criticat aceeaşi decizie pentru următoarele motive de nelegalitate.
Se susţine incidenţa motivelor reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se consideră decizia pronunţată în cauză de Curtea de Apel Cluj nelegală, dată cu încălcarea gravă a legii, deoarece instanţa de apel a interpretat în mod eronat actul juridic Ordonanţa din 19 septembrie 1949 emisă de Tribunalul Cluj, schimbând natura şi înţelesul său.
Instanţa de apel nu a observat gravele falsuri făcute cu ocazia înscrierii din 1994 de sub B10 din CF nr. x Cluj şi s-a adăugat (ca şi cum nu ar fi fost suficientă adăugirea din anul 1994) în considerentele hotărârii ca firma individuală avea ca şi asociat unic R.I.
Se poate observa că Ordonanţa din 19 septembrie 1949 dispune doar radierea firmei „P.V. & Comp"; S.I.N.C., nicidecum nu dispune continuarea acestei firme cu unic asociat.
Instanţa de apel susţine ca părţile sociale avute de fiecare dintre asociaţii firmei „A."; S.I.N.C. (cu excepţia antecesorului reclamanţilor R.) au fost înstrăinate către acesta prin contractele de la vol. III, iar dovada o reprezintă însăşi Ordonanţa preşedinţială din 19 septembrie 1949 menţionată.
Se mai susţine că, instanţa de apel a încălcat disp. art. 177 alin. (2), art. 179 şi art. 172 şi 174 C. proc. civ.
Într-adevăr, în procedura verificării de scripte moştenitorii celui de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu recunosc semnătura acestuia [art. 177 alin. (2) C. proc. civ.].
Mai mult, dacă ulterior instanţa dispune ca verificarea înscrisului să se facă prin expert, poate obliga părţile (aşadar nu exclusiv moştenitorii celui de la care se pretinde a fi înscrisul) să depună înscrisuri spre verificare (art. 179 C. proc. civ.).
Instanţa de apel a încălcat legea atunci când a respins motivul de apel privind imposibilitatea restituirii în natură către reclamanţii R. a topograficului z.
O altă critică vizează faptul că hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii, dar şi străine de natura pricinii.
III. Recurenţii R.C.I. şi R.R.L. au susţinut că decizia este nelegală prin prisma următoarelor critici.
Proprietar pe imobilul-teren, cu nr. top. z fiind Statul Român, este evident că unitatea deţinătoare este Municipiul Cluj-Napoca şi prin urmare, Primarul Municipiului Cluj-Napoca este cel care trebuie să soluţioneze notificarea reclamanţilor pentru acest imobil şi nu Coorperativa Meşteşugărească „E."; Cluj, care nu deţine decât o construcţie pe acest teren, construcţie asupra căreia reclamanţii nu au formulat nici o pretenţie.
Nu în ultimul rând, se apreciază faptul că le-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie, în interpretarea art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că instanţa de apel nu a supus dezbaterii publice, orale şi contradictorii acesta problemă a unităţii deţinătoare a imobilului revendicat.
Analizând recursul declarat de recurentul pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceste este nul pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., iar indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestora, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.
per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat de motivul de recurs invocat.
Deşi s-a invocat de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca lipsa înscrisurilor cu care să se facă dovada dreptului de proprietate, şi prezenţa anumitor modificări constatate la imobil, niciuna din susţinerile ce se regăsesc în declaraţia de recurs nu poate fi încadrată în acest motiv de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., cu respectarea cerinţelor referitoare la motivarea acestuia, Înalta Curte va constata nulitatea acestui recurs, conform art. 3021 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Recursurile declarate de recurenţii reclamanţi, vor fi admise pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale.
Pentru a hotărî asupra acesteia în condiţiile art. 314 C. proc. civ. trebuie să fie stabilită pe deplin situaţia de fapt.
În cauză, susţinerile recurenţilor reclamanţi sunt fondate, nefiind stabilită pe deplin situaţia de fapt cu privire la situaţia juridică a imobilului în litigiu, a dreptului de proprietate asupra acestui imobil anterior naţionalizării, faţă de înscrisurile depuse de părţi şi contestate de acestea (inclusiv în ce priveşte semnătura autorului reclamanţilor S.T.I. şi M.R.M.).
De asemenea, instanţele de fond şi apel au încălcat prevederile art. 177 C. proc. civ., considerând că, deşi reclamanţii S.T.I. şi M.R.M. au susţinut că actele depuse în probaţiune au fost semnate de antecesorul lor şi au fost în imposibilitatea de a dovedi această susţinere, neputând prezenta niciun act semnat de autorul lor, au dat eficienţă acestor înscrisuri contestate de reclamanţi.
Dispoziţiile art. 178 C. civ. au fost în mod eronat interpretate în cauză, deoarece, conform alin. (3) al acestui art., refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului, ori în cauză moştenitorii au declarat că nu recunosc semnătura autorului, astfel că nu putea fi aplicată prezumţia de recunoaştere a semnăturii dedusă din nedepunerea altor înscrisuri pentru comparare, care este o prezumţie relativă şi trebuia completată cu alte dovezi.
Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursurilor declarate de numiţii R.C.I. şi R.R.L., M.R. şi M.M.H., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantului M.R.M., în baza art. 312 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, se va stabili de către instanţă situaţia de fapt dedusă judecăţii şi în privinţa preluării imobilului de către stat şi a calităţii de unitate deţinătoare asupra acestui imobil, în funcţie de care instanţa va putea dispune asupra acţiunii deduse judecăţii.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 245 A din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Admite recursurile declarate de reclamanţii M.R., M.M.H., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantului M.R.M., de S.T.I. şi de R.C.I. şi R.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3943/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3963/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
