ICCJ. Decizia nr. 397/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.397/2012
Dosar nr.5929/2/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 25699/3 din 21 iulie 2006, contestatorul C.V., a chemat în judecată intimata Comisia Locală de Aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Oraşului Voluntari, solicitând pe calea contestaţiei, anularea dispoziţiei nr. 477 din 06 iunie 2006, emisă de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 719 din 15 mai 2007, Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia formulată de contestatorul C.V., în contradictoriu cu intimata Primăria Oraşului Voluntari; a anulat dispoziţia nr. 477 din 06 iunie 2006, emisă de Primăria oraşului Voluntari; a dispus restituirea în natură a terenului de 2 ha şi 50 arii, situat în fosta moşie Pipera - Tătărani şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Oraşului Voluntari, a fost respinsă notificarea nr. 702/2001 formulată de reclamantul C.V. privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3 Ha, cu motivarea că acest teren este situat în extravilanul localităţii, iar terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării sunt reglementate de Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Nu s-a contestat calitatea reclamantului de persoana îndreptăţită la formularea notificării şi la restituirea terenului respectiv întrucât reclamantul a făcut dovada calităţii sale de moştenitor după autorul său C.P. care a fost proprietarul terenului în suprafaţă de 3 ha situat pe moşia Pipera Tătărani, conform certificatului de împroprietărire din 30 octombrie 1921, potrivit Tabloului de împroprietărire din 30 octombrie 1921 al Comitetului Ocolului Bucureşti Rural unde la nr. 105 a fost trecut cu suprafaţa de 3 ha. Conform "Tabloului de locuitorii buni împroprietăriţi în urma revizuirii făcute cu procesul verbal din mai 1922" emis de Comitetul de Ocol de Împroprietărire din Comuna Colentina, judeţul Ilfov Constantin Petre figura cu 2 ha si 50 de arii.
Aspectele menţionate în dispoziţia nr. 477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Oraşului Voluntari în sensul ca acest teren este situat în extravilanul localităţii şi i s-ar aplica Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările şi completările ulterioare, sunt contrazise de expertiză topografică efectuată în cauză din care rezultă ce terenul reclamantului situat în aproprierea şos. Pipera Tunari, la răsărit de aceasta şosea, delimitat la apus de lacul Saulei şi la răsărit de M.B.C. a fost arabil extravilan până la colectivizare, însă ulterior a făcut parte din intravilanul localităţii Pipera prin proprietăţile particulare apărute în aceasta zona, construcţiile de locuinţe, drumurile de sistematizare.
Nu rezultă cu claritate dacă acest teren este reglementat de Legea nr. 18/1991 întrucât, deşi reclamantul a depus cererea nr. 251/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate i s-a comunicat cu adresa din 14 decembrie 2005 ca pentru a observa aplicarea Legii nr. 18/1991 este necesar să se facă dovada că terenul a fost preluat de cooperativa agricolă de producţie.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel pârâta Primăria Oraşului Voluntari, invocându-se următoarele motive de nelegalitate:
Prin dispoziţia nr. 477 din 06 iunie 2006 s-a respins notificarea reclamantului cu nr. 70212001, fiind incident art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.
Se mai susţine că, reclamantul a depus cererea cu nr. 251 din 20 octombrie 2005 în baza legii 247/2005, cerere ce a fost discutată de Comisia Orăşenească Voluntari în şedinţa din data 30 ianuarie 2006, iar în urma analizări documentelor depuse la dosarul intern s-a constatat faptul că reclamantul nu a depus dovezi cu privire la continuitatea proprietăţii ce a existat în perioada anilor 1922 - 1926 având ca autor pe C.G.P., mai mult, nu rezultă calitatea reclamantului faţă de autorul sau şi nici dovada preluării de către stat a terenului solicitat.
Prin Decizia civilă nr. 552/ A din 19 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru caue cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - intimată Primăria Oraşului Voluntari, în contradictoriu cu intimatul - contestator C.V. reţinând următoarele.
Deşi instanţa de fond a dat dovadă de rol activ şi a acordat mai multe termene pentru a se obţine relaţii cu privire la modalitatea de trecere a terenului în proprietatea statului apelantă, deşi i s-au solicitat în mod expres actele care au stat la baza trecerii imobilului în proprietatea statului, nu se poate reţine că ar fi culpa contestatorului în nedepunerea acestor acte şi singura concluzie pe care, în mod corect, judecătorul fondului a reţinut-o este aceea că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă primăria Oraşului Voluntari, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 ianuarie 2008.
Prin Decizia civilă nr. 4192 din 23 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Voluntari, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a constatat că recursul declarat este întemeiat, în sensul considerentelor arătate în continuare.
În prezentul litigiu, reclamantul C.V. a comunicat notificarea (fila 5) prin executorul judecătoresc, solicitând restituirea unui imobil (teren în suprafaţă de 3 ha) situat în Pipera Tătărani (fosta comună Colentina). Nu au fost arătate alte elemente de identificare, nefiind făcute precizări cu privire amplasamentului terenului, schiţa acestuia, ori vecinătăţile. De asemenea reclamantul nu a arătat în notificare, dacă dreptul de proprietate a fost înscris în registrele de publicitate imobiliară şi nici dacă terenul a fost preluat abuziv, când şi în ce temei juridic a avut loc această preluare.
S-a mai reţinut că acele acte doveditoare ale dreptului de proprietate, depuse la dosar, nu sunt îndestulătoare.
Cu toate că nu au fost depuse actele doveditoare ale proprietăţii, prima instanţă a dispus restituirea în natură a unui teren de 2 ha. şi 50 ari, fără a preciza în dispozitivul sentinţei, elementele de identificare a terenului.
Se consideră că, în prezentul litigiu, prima instanţă şi instanţa de apel nu au administrat toate probele necesare aflării adevărului, aşa încât nu au fost deplin stabilite împrejurările de fapt ale pricinii.
Prin Decizia de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus stabilirea pe baza unei lucrări de specialitate dacă terenul se află sau nu extravilanul localităţii şi pe cale de consecinţă, instanţa de apel să se pronunţe asupra incidenţei în cauză a prevederilor legii 10/2001, precum şi să se stabilească pe bază de probe modul şi data preluării terenului de către stat.
Dând eficienţă prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize topografice, prin care s-a stabilit că la data înregistrării notificării formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură se afla în extravilanul localităţii Voluntari.
Din titlul de proprietate al autorului reclamantului rezultă că terenul în litigiu a fost atribuit în proprietate tatălui intimatului în baza legii de reformă agrară din anul 1921, lotul respectiv fiind identificat ca făcând parte din fosta moşie Pipera, Plasa Băneasa, Comuna Colentina, care a aparţinut E.T.
Curtea a reţinut că la data împroprietăririi autorului reclamantului, lotul nr. 7 reprezenta un teren agricol, despre care, la nivelul anului 1948, se consemnează în borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din Bucureşti că avea categoria de folosinţă arabil şi care, în anul 1996 prin hotărârea nr. 25 a Primăriei Voluntari a fost trecut în intravilanul acestei localităţi.
Pornind de la situaţia de fapt stabilită prin coroborarea probelor administrate în dosar şi, având în vedere şi adresa din 09 07 2004 emisă de Primăria Voluntari către reclamant, prin care i se cerea să prezinte situaţia juridică a terenului în intervalul de timp cuprins între anul 1921 (data împroprietării autorului reclamantului) şi anul 1959, data la care se menţionează că a trecut în proprietatea statului, în administrarea GAS sau GAC, Curtea a considerat că terenul pe care reclamantul îl revendică a fost un teren arabil, situat în extravilan, care a intrat în proprietatea statului cu ocazia colectivizării şi trecut în intravilan în anul 1996 de către Primăria Voluntari în vederea construirii de locuinţe, în prezent fiind edificate mai multe ansambluri rezidenţiale, aşa cum relevă şi raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente, Curtea Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 682/ A din 25 noiembrie 2010 a admis apelul formulat de apelanta-intimată Primăria Oraşului Voluntari, împotriva sentinţei civile nr. 719 din 15 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 25699/3/2006 în contradictoriu cu intimatul-contestator C.C., a schimbat, în tot, sentinţa apelată, a respins contestaţia, ca nefondată şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - contestator.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul C.C. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se susţine că, deşi Curtea de Apel s-a conformat celor statuate de instanţa supremă şi a dispus completarea raportului de expertiză în baza actelor suplimentare depuse de intimatul-contestator, concluziile finale ale Curţii de Apel sunt în contradicţie cu cele ale expertizei. Deşi în expertiza se arată că la data înregistrării notificării formulate de C.V. terenul, conform Hotărârii Primăriei Voluntari, nr. 25/1996 a fost trecut în intravilanul localităţii, Curtea de Apel în mod greşit arată că "la data înregistrării notificării formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură se afla în extravilanul localităţii Voluntari"( fila 9 din decizie).
Deşi, conform dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea de Apel introduce elemente noi care ar putea schimba în întregime înţelesul actului normativ.
Având în vedere greşita interpretare a dispoziţiilor legale, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr. 682/2010 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia civilă nr. 4192 din 29 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Primăria Voluntari împotriva deciziei nr. 552/ A din 19 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a se completa probatoriile cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică pentru a se proba natura imobilului - teren şi pentru a hotărî dacă acest teren intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Criticile formulate de recurentul reclamant sub aspectul neconcordanţei dintre cele constatate cu ocazia efectuării expertizei tehnice şi cele reţinute de instanţa de apel sunt fondate. Astfel, deşi se consemnează în concluziile raportului de expertiză că, la momentul notificării nr. 702/2001 formulate de contestatorul C.V., privind retrocedarea terenului în suprafaţă de 2,50 ha, acesta se află în intravilanul comunei Voluntari, instanţa de apel reţine incidenţa legislaţiei fondului funciar, şi în concret, excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001.
Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevăd că nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Se constată că, raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa de apel nu a fost preocupată a stabili regimul juridic al suprafeţei de teren solicitate, nestabilind acest regim juridic şi dacă acest teren a fost solicitat în procedura prevăzută de legile fondului funciar.
De asemenea, instanţa nu a reţinut amplasamentul terenului faţă de concluziile raportului de expertiză, considerând doar că, terenul solicitat a „intrat în proprietatea statului cu ocazia colectivizării".
Astfel, se impune ca instanţa să soluţioneze problema de drept a aplicabilităţii art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la toate probatoriile administrate în cauza dedusă judecăţii.
Instanţa de apel va trebui să asigure, aşadar, situaţia premisă pentru o judecată efectivă, aceasta însemnând, în concret, stabilirea în concret a situaţiei de fapt şi prin operaţiunea de clarificare a situaţiei juridice a terenului prin administrarea probelor considerate pertinente şi utile cauzei, dar şi prin operaţiunea de apreciere a acestora în baza convingerii judecătorilor şi în condiţiile prevăzute de lege, operaţiune care presupune şi trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt şi de drept care au condus la soluţia litigiului cuprinsă în dispozitiv.
Se impune aşadar, o preocupare reală din partea instanţei de a pune de acord, prin motivare, datele ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar cu concluziile raportului de expertiză, în scopul realizării unei judecăţi echitabile în sensul dispoziţiilor legale interne şi internaţionale (conform prevederilor art. 6 din CEDO).
Aceasta se impune pentru a asigura garanţiile dreptului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană are dreptul la acces la o instanţă de judecată. Dispoziţia de drept convenţional consacră şi celelalte garanţii cu privire la desfăşurarea procesului civil în primă instanţă şi în căile de atac, la tranşarea pe fond a litigiului, la obţinerea unei soluţii asupra temeiniciei pretenţiilor, la respectarea regulilor devoluţiunii în apel, inclusiv la motivarea hotărârii judecătoreşti pronunţate, redarea situaţie de fapt şi de drept, aspecte ce reprezintă, în esenţă, conţinutul intrinsec al dreptului la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul, în baza art. 314 C. proc. civ., se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei civile nr. 682/ A din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 395/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
