ICCJ. Decizia nr. 390/2012. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.390/2012
Dosar nr.2301/1/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 14/ A din 7 februarie 2011 Curtea de Apel Galaţi a respins, ca tardiv formulată, cererea formulată de intervenientul D.P., de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 265/ A din 14 octombrie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, potrivit cererii promovate, petentul D.P. a solicitat îndreptarea deciziei menţionate în sensul de a se dispune ca terenul ce a făcut obiect al litigiului să fie restituit nu doar moştenitoarei reclamantei, ci şi lui, în calitate de intervenient.
S-a reţinut că prin Decizia nr. 265/ A din 14 octombrie 2010 a fost admis apelul pârâtei SC D. SA şi schimbată sentinţa de primă instanţă, prin admiterea, în parte, a acţiunii şi obligarea pârâtei la restituirea către numita V.E.C., ca moştenitoare a reclamantei C.M., a suprafeţei de 1.928 mp, teren identificat conform expertizei.
S-a constatat că într-adevăr, faţă de modalitatea de soluţionare a apelului, instanţa nu s-a mai pronunţat în niciun fel asupra cererilor de intervenţie formulate în cauză, ceea ce ar atrage incidenţa art. 2812 C. proc. civ.
Potrivit textului procedural menţionat, se poate solicita însă, completarea hotărârii în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac.
Cum în speţă, hotărârea a fost comunicată la 22 noiembrie 2010, rezultă că cererea de completare putea fi formulată până cel târziu la data de 8 decembrie 2010, astfel încât înregistrarea acesteia la 20 ianuarie 2011 s-a realizat în afara termenului procedural, consecinţa fiind aceea a constatării tardivităţii ei.
Împotriva deciziei date în soluţionarea cererii de completare a dispozitivului au declarat recurs intervenienţii H.E., D.S., G.E., S.C.
Într-o dezvoltare, nesistematizată, a motivelor de recurs, au fost prezentate împrejurările de fapt deduse judecăţii, vizând situaţia proprietăţii înainte de exproprierea care a avut loc în 1952, transmiterea notificării în anul 2001, demersurile efectuate ulterior şi până în anul 2006 când, din cauza tergiversărilor în recuperarea proprietăţii a fost promovată acţiune în justiţie.
Cu privire la hotărârea care a constituit obiect al solicitării de completare a dispozitivului, s-a arătat că recurenţii nu au fost informaţi de avocat că aceasta este incompletă, având convingerea, eronată, că menţiunea privind "menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei" se referă la drepturile lor de proprietari.
Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte constată că, acestea nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., pentru a face posibil exercitarea controlului de legalitate.
Astfel, ignorând specificul căii de atac a recursului, care permite doar o cenzură pe aspecte de drept ale pricinii, intervenienţii-recurenţi, prezintă situaţii de fapt care, în absenţa unei devoluări a fondului (interzisă instanţei de recurs), nu prezintă nici o relevanţă juridică.
De asemenea, recurenţii se limitează la a se prevala de ignoranţa în cunoaşterea legilor şi înţelegerea conţinutului dispozitivului hotărârii, susţinând că nu au realizat aspectul nefavorabil lor, al deciziei pronunţate în apel.
Nici o critică nu este formulată însă şi nu este îndreptată împotriva soluţiei date cererii de completare a dispozitivului, care a vizat un aspect de ordin procedural, legat de termenul înăuntrul căruia a fost formulată această solicitare.
Astfel, recurenţii nu indică niciun argument pentru care ar trebui considerată nelegală soluţia instanţei care, în aplicarea dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., raportându-se la data comunicării deciziei şi la cea a înregistrării cererii, a constatat depăşirea termenului procedural şi ca atare, tardivitatea cererii.
În aceste condiţii, recurenţii nu au respectat exigenţele art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., privind indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii prevăzută de acelaşi text procedural anterior menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de intervenienţii S.T.C., H.T.E., D.T.S., D.T.P. şi G.T.E. împotriva deciziilor nr. 14/ A din 7 februarie 2011 şi nr. 24/ A din 15 februarie 2011 ale Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 395/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 388/2012. Civil → |
|---|
