ICCJ. Decizia nr. 4109/2012. Civil. Obligaţie de a face. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4109/2012
Dosar nr. 198/1/2012
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 10 ianuarie 2012, D.N.C. a solicitat anularea deciziei nr. 4251 din data de 20 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Cu ocazia dezbaterilor, la solicitarea instanţei, petentul a precizat că în cauză sunt incidente dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în raport de care a apreciat că se impune anularea deciziei pronunţate în recurs.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia nr. 4251 din data de 20 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 7018/R din 02 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze civile, privind conflictele de muncă şi asigurările sociale. Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., în raport de care hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi atacate cu recurs.
În raport de soluţia pronunţată de instanţa supremă prin decizia civilă nr. 4251 din data de 20 mai 2011, a cărei anulare se solicită, contestatorul nu mai poate formula şi susţine ipoteza a doua a art. 318 alin. (1) C. proc. civ., întrucât o astfel de atribuţiune a instanţei este subsecventă învestirii legale a acesteia.
Cum Înalta Curte nu a judecat recursul reclamantului, contestaţia în anulare nu este admisibilă pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de text, respectiv instanţa să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare şi această omisiune să se fi produs din greşeală.
Pe cale de consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul D.N.C. împotriva deciziei nr. 4251 din data de 20 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4108/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4130/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
