ICCJ. Decizia nr. 4083/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4083/2012
Dosar nr. 3169/1/2011
Şedinţa publică din 5 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 08 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 44/109/2009, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea privind lămurirea şi îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 964/R din 27 mai 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă, reţinând în esenţă, că dispozitivul deciziei a cărei lămurire şi îndreptare se solicită este clar şi cuprinde o singură dispoziţie, respectiv aceea de trimitere a cauzei la tribunal, pentru ca acesta să soluţioneze cauza în calea de atac a recursului.
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 12 aprilie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, R.G.C. a solicitat anularea încheierii din 08 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti pe motiv că dispozitivul acesteia conţine dispoziţii potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, decizia fiind contrară legii şi deciziilor nr. 96 din 15 aprilie 2009, nr. 1429 din 17 septembrie 2010 şi nr. 2032 din 10 decembrie 2010, pronunţate de Tribunalul Argeş.
La termenul din 18 mai 2012, revizuienta, prin mandatar R.M., a precizat că încheierea vizată în cererea de revizuire este potrivnică deciziei nr. 964 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 27 mai 2010 în Dosarul nr. 44/109/2009 şi că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ.
În raport de precizarea mandatarului revizuientei, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi necompetenţa Înaltei Curţi în soluţionarea cererii întemeiată dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2, din acelaşi Cod.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuirea se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă, aceasta fiind regula generală.
O excepţie de la această regulă este prevăzută în alin. (2) al acestui articol, care prevede că în cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţă sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
În speţă, revizuienta a precizat că îşi întemeiază cererea de revizuire pe mai multe puncte din art. 322 C. proc. civ., a căror competenţă de rezolvare ar reveni unor instanţe deosebite, iar faptul că pentru temeiul prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. competenţa revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu va determina o prorogare de competenţă pentru soluţionarea cererii întemeiată pe celelalte puncte.
Această soluţie este motivată de faptul că regulile de competenţă materială sunt de ordine publică şi nu pot fi încălcate.
Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte va disjunge cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi va declina competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Curţii de Apel Piteşti, urmând a examina numai cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul judecării cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Pe acest temei, cercetarea întrunirii cerinţelor fiecărui caz de revizuire în parte, inclusiv a celor prevăzute de art. 322 pct. 7 echivalează cu analiza admisibilităţii cererii.
Norma în discuţie reprezintă o materializare a autorităţii de lucru judecat specifice unei hotărâri judecătoreşti, în sensul că deschide calea extraordinară de atac a revizuirii în cazul unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză.
Elementele triplei identităţi trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea cel puţin a unuia conducând la respingerea cererii de revizuire.
În speţă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de cazul de revizuire invocat întrucât hotărârile judecătoreşti care se afirmă că ar fi potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în aceeaşi cauză, încheierea ce se solicită a fi revizuită fiind de fapt pronunţată într-o cerere privind lămurirea şi îndreptarea dispozitivului deciziei pretins potrivnice.
Ca atare, nu subzistă cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Declină competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., formulate de revizuienta R.G.C. împotriva încheierii din 08 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuienta R.G.C. împotriva aceleeaşi încheieri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4107/2012. Civil. Termen de graţie/eşalonare... → |
|---|
