ICCJ. Decizia nr. 4158/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 4158/2012
Dosar nr. 43067/299/2011
Şedinţa de la 24 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, creditorul D.I. în contradictoriu cu debitorul I.G. a solicitat, în temeiul prevederilor O.G. nr. 5/2001, emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 12.000 dolari S.U.A. şi 41.600 RON, reprezentând împrumut acordat şi nerestituit.
Prin sentinţa civilă nr. 1108 clin 28 septembrie 2011, Judecătoria Sinaia a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, instanţa apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 5 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 9306 clin 22 mai 2012, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu de instanţă şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. A constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa astfel, Judecătoria sectorului 1 a reţinut că în cauză este vorba de o competenţă alternativă fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 1 şi art. 12 C. proc. civ., lăsată de legiuitor la îndemâna reclamantului-creditor.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că în discuţie este competenţa teritorială, ce este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv.
Astfel, dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. stabilesc că cererea de chemare în judecată se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei somaţii de plată, raportul juridic dintre părţi având la bază contractul de împrumut din data de 1 septembrie 2008 încheiat între creditorul D.I. şi debitorul I.G.
Cum domiciliul pârâtului, la data introducerii acţiunii este în Bucureşti, strada S.B., sector 1, aşa cum a confirmat şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, competenţa privind soluţionarea litigiului aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, instanţa în raza căreia pârâtul îşi are domiciliul, fiind aplicabilă regula de drept comun în materia competenţei teritoriale instituită de prevederile art. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 4157/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4159/2012. Civil → |
---|