ICCJ. Decizia nr. 4160/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4160/2012
Dosar nr. 7219/303/2012
Şedinţa de la 24 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, creditoarea SC F. SRL a solicitat ca prin ordonanţa ce se va pronunţa, în contradictoriu cu debitoarea SC E.R.C. SRL, să fie obligată aceasta la plata sumei de 13.429,41 RON, debit la care se adaugă şi penalităţile de întârziere de la data scadenţei facturilor fiscale până la achitarea integrală a debitului, conform art. ll din contractul de vânzare-cumpărare comercială din 28 aprilie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 1691 din 07 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 Bucureşti, reţinând că prevederile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. au fost abrogate şi că, potrivit regulii generale instituite de art. 5 C. proc. civ. competenţa teritorială aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul debitoarei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 Bucureşti, sub nr. 7219/303/2012.
Prin sentinţa civilă nr. 4976 din 1 iunie 2012, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia invocată din oficiu, şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa astfel, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a reţinut faptul că părţile au înţeles, potrivit contractului acestora, să se judece la instanţa competentă de pe raza Municipiului Satu Mare, că la primul termen nu a fost invocată nicio excepţie de necompetenţă teritorială de ordine privată, iar instanţa nu o putea invoca din oficiu, dat fiind faptul că potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar potrivit art. 19 C. proc. civ., părtile pot înlătura competenţa teritorială, de ordine privată.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Satu Mare competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei somaţii de plată, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 119/2007, raportul juridic dintre părţi având la bază contractul de vânzare-cumpărare comercială din 28 aprilie 2010, încheiat între SC F. SRL, în calitate de vânzător şi SC E.R.C. SRL, în calitate de cumpărător.
Potrivit art. 26 din contract, părţile au stabilit că „eventualele litigii, dispute care s-ar putea ivi în legătură cu prezentul contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă. Orice litigiu decurgând din/sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui, care nu s-a putut rezolva pe cale amiabilă, se va soluţiona de către instanţele judecătoreşti competente de pe raza Municipiului Satu Mare";.
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 stabilesc că cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, alin. (4) al aceluiaşi art. statuând că judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând conform legii.
Rezultă că, prin dispoziţiile art. 5 alin. (1) din actul normativ menţionat, legiuitorul a impus în sarcina judecătorului învestit cu o cerere privind somaţia de plată obligaţia de a verifica din oficiu competenţa instanţei, fără nicio distincţie în funcţie de caracterul normelor de competenţă, de ordine publică sau de ordine privată. Însă, prin edictarea acestor norme legale, legiuitorul a făcut trimitere la dreptul comun, respectiv normele C. proc. civ. referitoare la competenţa materială şi teritorială.
În cauză, raţionamentul Judecătoriei Satu Mare conform căruia poate ridica din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, este eronat, întrucât ar echivala practic cu instituirea unui caz de competenţă teritorială exclusivă în materii unde legiuitorul nu a avut această intenţie.
Altfel spus, dacă s-ar interpreta acest text normativ în mod separat şi necorelat cu alte dispoziţii legale, s-ar ajunge la concluzia că toate cazurile de competenţă teritorială relativă s-ar transforma în situaţii în care s-ar putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, conferindu-i acesteia din urmă un caracter absolut, de ordine publică în toate ipotezele.
Totodată, această concluzie este greşită, şi în raport de prevederile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ. care statuează în mod imperativ faptul că „necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare";.
Diferenţa între necompetenţa de ordine publică şi cea de ordine privată se menţine în ceea ce priveşte persoanele care o pot invoca. Astfel, necompetenţa de ordine publică va putea fi invocată atât de părţi, indiferent de poziţia procesuală, cât şi de instanţă, în timp ce necompetenţa de ordine privată va putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, iar dacă aceasta nu este obligatorie, la prima zi de înfăţişare, înainte de a se da cuvântul pe fond.
Prin urmare, având în vedere că părţile au înţeles, potrivit contractului încheiat, să se judece la instanţele competente de pe raza Municipiului Satu Mare, iar la primul termen nu a fost invocată nicio excepţie de necompetenţa teritorială de ordine privată, precum şi faptul că instanţa nu o putea invoca din oficiu, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. coroborate cu art. 19 din acelaşi cod, urmează să trimită prezenta cerere de emitere a somaţiei de plată către Judecătoria Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4166/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
