ICCJ. Decizia nr. 4651/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4651/2012
Dosar nr. 7901/118/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1914 din 23 noiembrie 2010 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii Ş.A., Ş.G., Ş.N., Ş.C., M.M. şi T.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman reprezentat prin Ministerul de Finanţe pentru a se dispune obligarea acestuia la plata echivalentului în lei a sumei de 130.000 euro cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanţii Ş.A., Ş.G., Ş.N., M.M. şi T.A. sunt descendenţi de gradul I iar intervenienţii Ş.V. şi Ş.D. descendenţi de gradul II al defunctului Ş.C., care prin sentinţa nr. 685 din 27 decembrie 1957 a Tribunalului Militar Constanţa a fost condamnat la 4 ani închisoare corecţională pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 C. pen. Potrivit deciziei nr. 372 din 20 februarie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii A II-a Militara Bucureşti, sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului.
Autorul reclamanţilor a fost încarcerat la data de 24 septembrie 1957 si eliberat la 01 septembrie 1959 când pedeapsa a fost graţiata, aspect care rezulta din adresa Ministerului Justiţiei - Direcţia instanţelor militare (fila 62) ataşată la dosar.
Instanţa a apreciat că măsurile reparatorii acordate autorului reclamanţilor sub forma unor prestaţii băneşti periodice sunt suficiente în raport cu suferinţa resimţită de acesta, fără a se mai impune reparaţii suplimentare cu caracter pecuniar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii Ş.A., Ş.G., Ş.N., T.A. şi M.M. susţinând că în mod neîntemeiat instanţa nu a acordat despăgubiri morale pentru că autorul reclamanţilor nu a beneficiat de despăgubiri în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 şi că nu se poate susţine că prin trecerea timpului a avut loc o atenuare a prejudiciului moral produs prin condamnare.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 299/ C din 18 mai 2011 a respins apelul ca nefundat reţinând că temeiul juridic al acţiunii a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale.
Instanţa a conchis că, într-un asemenea litigiu, răspunderea Statului Român pentru prejudiciul moral suferit de persoana pretins vătămată prin asemenea măsuri de natură politică trebuie analizată în strânsă corelare cu condiţiile răspunderii instituite prin art. 998 şi 999 C. civ. şi cu principiile de drept care reclamă evitarea unei duble reparaţii, asigurarea proporţionalităţii şi echităţii în acordarea acestor compensaţii şi nu în ultimul rând respectarea valorii supreme de dreptate, premise reţinute de astfel prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale. Însă, în speţă, succesorii defunctului Ş.C. nu au, în accepţiunea prevederilor legii reparatorii, conforme Constituţiei, calitatea de victimă a măsurii politice luate asupra tatălui lor şi nu sunt îndreptăţiţi la acordarea de daune morale pentru situaţia evocată.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că sunt îndreptăţiţi la acordarea despăgubirilor morale conform dreptului comun, respectiv art. 998, 999 C. civ.
Recursul nu este fondat.
Verificând acţiunea introductivă de instanţă s-a constatat că aceasta a fost întemeiată doar pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
Acţiunea civilă este actul procedural pin care reclamantul investeşte instanţa cu o problemă litigioasă. După stabilirea limitelor sesizării, instanţa nu poate schimba, împotriva voinţei părţii, temeiul de drept al acţiunii şi, deci, calea procedurală aleasă de parte, fără a încălca principiul disponibilităţii.
În speţă, reclamanţii au precizat expres temeiul juridic al cererii lor înţelegând să aleagă o anumită cale procedurală deschisă de lege, respectiv acţiunea formulată în temeiul Legii speciale nr. 221/2009, fără a mai indica şi un alt temei juridic, astfel încât instanţa de apel, în mod corect a dat eficienţă caracterului obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. Mai mult, instanţa, în considerentele deciziei atacate, a reţinut şi faptul că reclamanţii, în afară de dispoziţiile legii speciale, nu au mai indicat şi alte temeiuri de drept comun, respectiv art. 998, 999 C. civ., conchizând că dispoziţiile invocate de reclamanţi nu mai pot fi reţinute ca temei juridic al unei astfel de pretenţii.
Este de menţionat că în virtutea rolului său activ, instanţa poate califica cererea, doar în situaţia în care reclamantul a indicat un temei de drept greşit sau neaplicabil în cauză, iar schimbarea acelui temei trebuie pusă obligatoriu în discuţia părţilor.
În consecinţă, schimbarea temeiului juridic de către instanţă, ar fi însemnat încălcarea principiului disponibilităţii potrivit căruia reclamantul este acela care stabileşte cadrul procesual.
Solicitarea recurentei, formulată pentru prima oară în faţa instanţei de recurs, respectiv aceea de a se analiza acţiunea din perspectiva dreptului comun nu poate fi primită deoarece, potrivit art. 316 coroborat cu art. 294 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată. Instanţa de recurs examinează legalitatea hotărârii recurate în raport de cadrul procesual şi de temeiurile de drept fixate în fazele procesuale anterioare, neputându-se pronunţa pentru prima oară în recurs asupra unui temei juridic diferit de cel invocat prin cererea de chemare în judecată.
În consecinţă, faţă de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanţi se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii Ş.A., Ş.G., Ş.N., M.M. şi T.A. împotriva deciziei nr. 299/ C din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4650/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4652/2012. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
