ICCJ. Decizia nr. 473/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 473/2012
Dosar nr. 48934/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 27 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 766/ M din 12 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2820/62/2011, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie decizie de pensionare către Tribunalul Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/ sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul." Cum reclamantul a formulat acţiune împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Casei de Pensii a acestei instituţii, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul/sediul pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 9231 din 26 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 48934/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat şi competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Cum Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 01 martie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că legea aplicabilă pentru determinarea competenţei este Legea nr. 263/2010, sens în care competent a soluţiona cauza este Tribunalul Braşov.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. 3 C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru argumentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 1 martie 2011 sub nr. 2820/62/2011, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei nr. 142904 din 27 decembrie 2010 emisă de pârâtă şi recalcularea cuantumului pensiei cuvenite.
Dispoziţiile legale aplicabile în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare sunt cele de la data sesizării instanţei şi nu cele de la data emiterii deciziei contestate, cum greşit a reţinut Tribunalul Braşov.
Chiar dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost expres abrogate.
Referitor la incidenţa Legii nr. 263/2010 într-o acţiune formulată după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dar prin care se contestă o decizie emisă în baza legii vechi - Legea nr. 19/2000 - se reţine că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile noi ale legii de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv, 1 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Comparativ cu dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri ce au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de guvern.
Raportat la această modificare legislativă, pârâta constituie o casă de pensii sectorială, astfel că cererea de faţă determină stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, conform tezei I, a art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Faţă de considerentele expuse, cum reclamantul B.M. are domiciliul în municipiul Făgăraş, localitate aflată în raza teritorială a Tribunalului Braşov, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 468/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
