ICCJ. Decizia nr. 468/2012. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 468/2012
Dosar nr. 2918/1/2011
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 416 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2765/1/2010 s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de HGA. privind Decizia civilă nr. 104/ R-CA din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că Decizia supusă revizuirii a fost pronunţată la data de 26 ianuarie 2010, iar termenul legal de promovare a acestei căi extraordinare de atac s-a împlinit, potrivit regulii înscrise în art. 101 alin. (3) C. proc. civ., la data de 26 februarie 2010, în condiţiile în care cererea de revizuire a fost formulată la data de 02 martie 2010, deci în afara termenului legal de declarare a unei astfel de căi de atac.
Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2918/1/2011, HGA. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei sus-menţionate, arătând că nu se poate reţine excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, întrucât prin Legea nr. 276 din 07 iulie 2009 privind aprobarea OUG nr. 212/2008 pentru completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru s-a introdus art. III care prevede că „hotărârile judecătoreşti irevocabile se comunică părţilor".
Chiar dacă prin Legea nr. 202/2010 articolul anterior citat a fost abrogat, Decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 26 ianuarie 2010, dată la care art. III din Legea nr. 276/2008 era în vigoare şi, deci, aplicabil în cauză.
S-a mai arătat că cererea de revizuire a fost depusă în termenul legal, respectiv, în 30 de zile de la data comunicării primei decizii nr. 1876/ R-CA pronunţată în Dosarul nr. 304/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti în data de 7 decembrie 2009 şi care este potrivnică deciziei nr. 104/ R-CA din 26 ianuarie 2010 a aceleiaşi instanţe.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 şi art. 318 pct. 1 C. proc. civ.
Cererea nu poate fi primită, pentru argumentele ce succed:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii" (alin. (1) pct. 1) ori „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" (alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol contestaţia mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunţate au fost invocate prin cererea de recurs, „dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Articolul 318 C. proc. civ. stabileşte că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie „când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul, sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În speţă, cererea de contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 şi art. 318 pct. 1 C. proc. civ., iar motivarea acesteia a vizat greşita respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire ce a format obiectul hotărârii contestate în prezenta cale extraordinară de atac.
O astfel de critică nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele temeiurilor juridice invocate de către contestatoare, ceea ce face inadmisibilă contestaţia în anulare.
Astfel, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că în speţă nu este incident art. 317 pct. 2 C. proc. civ., întrucât cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi vizând o hotărâre â Curţii de Apel Piteşti, a fost soluţionată, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) din acelaşi cod, de către instanţa competentă conform legii, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară faţă de instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.
De asemenea, nici dispoziţiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece soluţia dată asupra cererii de revizuire nu a fost rezultatul unei „greşeli materiale", ci rezultatul aplicării dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în urma constatării că acest termen legal a fost depăşit.
Prin urmare, argumentele aduse în susţinerea contestaţiei în anulare, subsumate exclusiv modului în care a fost soluţionată excepţia tardivităţii cererii de revizuire, nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială la care face referire art. 318 C. proc. civ., constituind o eventuală greşeală de judecată, şi nu se referă la ipotezele care intră în sfera de aplicabilitate a art. 317 C. proc. civ.
Nu în ultimul rând, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. nu putea fi formulată împotriva unei decizii irevocabile pronunţate într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pentru. 7 C. proc. civ. de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deoarece o astfel de decizie irevocabilă nu este pronunţată de către o instanţă de recurs, ci de revizuire, care nu era susceptibilă de căi de atac, fiind pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de considerentele arătate, contestaţia în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de HGA. împotriva deciziei nr. 416 din 21 ianuarie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 467/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
