ICCJ. Decizia nr. 4745/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 20 septembrie 2006, reclamanții H.A., S.E., J.S., K.E., K.N., H.R., B.O.E. și M.S. au chemat în judecata pe pârâții Primăria Municipiului Arad și Primarul Municipiului Arad, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului teren intravilan situat în Arad, B-dul Revoluției, în suprafață totală de 6.296 mp înscris în C.F. Arad, constituirea unui drept de folosință special asupra acestuia în condițiile O.U.G. nr. 184/2002, Titlul II, art. 2 și acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare cu teren intravilan, pentru terenul care nu poate fi restituită în natură, înscris în C.F. Arad situat în Arad, str. Tudor Vladimirescu.
în subsidiar, reclamanții au solicitat să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Arad, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 RON/ zi de întârziere de la data rămânerii definitive si irevocabile a deciziei pronunțate de instanța de judecata, să emită dispoziție motivată de soluționare, în sensul menționat mai sus, a notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001, care face obiectul dosarului administrativ.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 13 noiembrie 2001 au depus, în baza Legii nr. 10/2001, notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, fostă proprietate a antecesorilor reclamanților, H.S., H.A., H.I., H.G., H.A., măritată cu L.A., H.E. și H.I., față de care au calitatea de moștenitori, în calitate de nepoți și fii, conform certificatelor de calitate de moștenitor anexate. Imobilul au fost preluat abuziv de Statul Român, în baza Legii nr. 119/1948, iar parcelele inițiale, ulterior preluării în proprietatea Statului Român, au fost reparcelate și unificate cu alte parcele, rezultând situația existentă în prezent.
Reclamanții au mai arătat că, deși au trecut 5 ani de la depunerea notificării, aceasta nu a fost soluționată, deși în termen de 60 de zile unitatea deținătoare avea obligația de a răspunde notificării, termen care este imperativ și nu de recomandare.
în drept au fost invocate prevederile art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) și (2); art. 9,art. 10 alin. (1), (2), (3) și 10, art. 21 alin. (1) și (4), art. 22, 25, 26, 50 din Legea nr. 10/2001 republicată și O.U.G. 184/2002, Titlul II, art. 2.
La data de 18 octombrie 2006, pârâta Primăria Municipiului Arad a depus întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a acțiunii reclamanților, în sensul obligării la emiterea unei dispoziții motivate în baza Legii nr. 10/2001, dar a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului Arad, deoarece potrivit Legii nr. 10/2001 calitate procesuală pasivă are Municipiul Arad, reprezentat prin primar; de asemenea a precizat că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, în baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, deținătorul imobilului este obligat să acorde persoanei îndreptățite în compensare bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, dar, fiind în imposibilitate de a rezolva cu celeritate cererea reclamanților, deoarece lucrarea de parcelare urmează să fie elaborată de comisia tehnica constituită în baza Legii nr. 10/2001, solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la daune cominatorii.
La 20 octombrie 2006 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au chemat în judecată ca pârâți pe Primarul Municipiului Arad și Municipiul Arad, reprezentat prin primar și au solicitat în continuare obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, deoarece notificarea de restituire în natură a fost depusă în luna noiembrie 2001, astfel că pârâții aveau timp să realizeze lucrarea tehnică de parcelare.
La data de 10 mai 2007, reclamanții au depus precizare de acțiune, prin care au chemat în judecată și SC G.C. SA Arad, ca unitate deținătoare a imobilului înscris în C.F. Arad în suprafață totala de 2.076 mp, dezmembrate din nr. top. x din C.F. Arad, solicitând restituirea acestei suprafețe de teren, cu precizarea că toate construcțiile existente și folosite ca birouri sunt cele edificate de foștii proprietari, antecesorii reclamanților.
La data de 24 mai 2007, pârâtul Municipiul Arad, reprezentat prin primar, a solicitat introducerea în cauză și a SC C. SRL Arad, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, privind suprafața de teren de 2462 mp înscrisă în C.F. Arad în favoarea acestei societăți comerciale, cu precizarea că pentru soluționarea notificării depuse de reclamanți, cu privire la imobilul aflat în proprietatea actuală a SC C. SRL, entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării este A.V.A.S.
Pârâta SC C. SRL Arad a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității cererii de acordare a măsurilor reparatorii constând în despăgubiri raportat la valoarea terenului din litigiu, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii față de societate, ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 29 după modificarea prin Legea nr. 247/2005, care prevăd că entitate abilitată să soluționeze notificarea este A.V.A.S.
în motivare a arătat că terenul a fost dobândit de la SC C.S. SRL, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 19 iulie 2001, pentru care a plătit prețul total de 714.289.000 lei, iar la data întocmirii contractului și intabularea în cartea funciară nu exista nicio cerere de revendicare a imobilului, fiind cumpărător de bună credință. SC C.S. SRL a dobândit proprietatea construcțiilor cu titlu de construire prin privatizare conform Legii nr. 58/1991, ca urmare a contractelor încheiate cu FPS si FPP, astfel că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează autorității publice implicate în procesul de privatizare.
Pârâta SC G.C.SA a depus întâmpinare la data de 7 iunie 2007, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, cu motivarea că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3065 mp în baza prevederilor H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, suprafața fiind cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Consiliul Județean și înscrisă în C.F. Aceeași pârâtă s-a opus cererii de restituire în natură formulată de reclamanți, invocând buna-credință și faptul că terenul este absolut necesar desfășurării activității societății, aici fiind sediul acesteia, birourile, documentele de arhivă și logistică. S-a mai susținut și faptul că imobilul a suferit mai multe modificări constructive.
Prin precizarea de acțiune depusă la 7 iunie 2007, reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârâte, alături de Primarul Municipiului Arad, în ce privește cererea de acordare de măsuri compensatorii pentru teren, și pe SC C.S. SRL Arad, ca fostă unitate deținătoare a imobilului situat în Arad str. Tudor Vladimirescu înscris în C.F. Arad, respectiv A.V.A.S., în calitate de instituție publică implicată în privatizare.
Pârâta SC C.S. SRL Arad a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că terenul împreună cu construcțiile au fost dobândite prin privatizare, conform contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu F.P.P. și F.P.S, astfel că soluționarea notificării se face de către instituția publică implicată în privatizare, respectiv A.V.A.S.
Pârâta A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că notificarea nu i-a fost comunicată în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată și procedura administrativă prealabilă privind restituirea în natură nu este în competența sa. A mai arătat că nu are competența legală de a stabili valoarea și de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai de a propune instituției competente acordarea despăgubirilor în condițiile legii.
Prin sentința civilă nr. 1074 din 4 octombrie 2007, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad și Primarul Municipiului Arad, SC G.C. SA Arad și SC C. SRL Arad și a obligat entitățile deținătoare ale imobilului să emită dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul teren evidențiat în C.F. Arad, teren care a fost desprins din C.F. Arad, în suprafață totală de 6296 mp, solicitat de reclamanți prin notificare și a respins ca premature restul pretențiilor.
în considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:
Din coala de C.F. Arad rezultă că imobilele care se solicită a fi restituite au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Legii nr. 119/1948, iar parcelele inițiale, ulterior preluării în proprietatea Statului Român, au fost reparcelate și unificate cu alte parcele, rezultând situația existentă în prezent.
Din expertiza efectuată în cauză instanța a reținut că terenul solicitat se află în posesia mai multor persoane juridice, precum și că o parte din teren este ocupat de garaje, care sunt construcții provizorii, astfel încât terenul de sub acestea poate fi restituit în natură.
Tribunalul a apreciat că fiecare entitate deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării depuse în baza Legii 10/2001, care urmează a primi o soluționare din partea pârâților în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) și (5) din Legea nr. 10/2001. S-a mai reținut că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, conform cărora pârâții trebuiau să emită dispoziția motivată în termen de 60 de zile de la data primirii notificării, termen depășit cu câțiva ani pentru Primăria Arad, iar pentru celelalte părți, de la pronunțarea prezentei sentințe.
împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Arad au declarat apel reclamanții și pârâta SC C. SRL Arad. Municipiul Arad, prin primar a formulat cerere de aderare la apelul formulat de reclamanți.
în motivarea apelului reclamanții au arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este greșită deoarece, deși unitatea deținătoare a fost obligată la emiterea unei dispoziții motivate, nu s-a stabilit nicio sancțiune în sarcina pârâților în situația în care hotărârea instanței nu este respectată. S-a considerat că prima instanță nu și-a manifestat rolul activ, câtă vreme pârâtul nu a fost obligat la identificarea în concret a terenului, nefiind efectuată expertiză tehnică pentru stabilirea valorii de circulație a terenului.
Apelanții reclamanți au mai susținut că soluția primei instanțe contravine principiului consacrat de art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și deciziei nr. XX/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.
în motivarea apelului pârâta SC C. SRL Arad a arătat că a cumpărat cu bună-credință imobilul de la SC C.S. SRL, care s-a privatizat cu respectarea prevederilor legale. Pentru suprafața de teren de 2.261 mp, înscrisă în CF Arad, cumpărată de apelanta pârâtă, reclamanții nu au emis pretenții de restituire în natură, ci au chemat în judecată pe SC C.S. SRL și A.V.A.S. București pentru acordarea de măsuri în echivalent.
Ca atare, apelanta a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 - 29 din Legea nr. 10/2001, conform cărora A.V.A.S. este obligată să emită dispoziție privind acordarea de despăgubiri reclamanților pentru această suprafață de teren, astfel încât prima instanță în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.
S-a mai arătat în motivarea apelului că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la precizarea de acțiune depusă de reclamanți la data de 07 iunie 2007, prin care a fost chemată în judecată și fosta deținătoare al imobilului înscris în CF Arad, anume SC C.S. SRL.
în cererea de aderare la apel, Municipiul Arad a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., față de faptul că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză a concluzionat în sensul că imobilul cu în suprafață de 2.462 mp este înscris în CF Arad în favoarea pârâtei SC C. SRL, iar suprafața de teren aferentă imobilelor în cauză este de 2.261 mp, pe această parcelă de teren fiind amplasate construcții, respectiv două ateliere de producție, corp administrativ (P+2) și două clădiri cu birouri, fiind incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Același apelant a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC C.S. SRL Arad, iar această parte nu a fost citată.
Prin decizia nr. 45 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelurile și cererea de aderare la apel, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a reținut că, pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță, reclamanții au formulat mai multe precizări de acțiune, în sensul că au chemat în judecată, în calitate de pârâți:
- SC G.C. SA Arad, ca unitate deținătoare a imobilului înscris în CF Arad, în suprafață de 2076 mp;
- SC C. SRL Arad pentru suprafața de 2261 mp, înscrisă în CF Arad, imobil achiziționat prin cumpărare de la SC C.S. SRL Arad;
- SC C.S. SRL Arad, ca fostă unitate deținătoare a imobilului situat în Arad, str. Tudor Vladimirescu, înscris în C.F. Arad, dobândit în baza H.G. nr. 834/1991, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.884 mp;
- Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de pârâtă, alături de Primarul Municipiului Arad.
Prima instanță, din eroare, pe parcursul soluționării cauzei, nu a citat pe pârâta SC C.S. SRL Arad, ca fostă unitate deținătoare a imobilului situat în Arad, str. Tudor Vladimirescu, înscris în C.F. Arad, mai mult, nu i-a comunicat acesteia sentința civilă nr. 1074 din 04 octombrie 2007, astfel încât această parte a fost lipsită de posibilitatea de a exercita calea de atac a apelului. Față de situația reținută și în raport de prevederile art. 297 C. proc. civ., Curtea a desființat sentința civilă atacată și a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecare.
Raportat la situația imobilului aflat în proprietatea SC C. SRL Arad, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF Arad împreună cu supra-edificatele prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 19 iulie 2001, încheiat cu SC C.S. SRL, care la rândul său, s-a privatizat cu respectarea prevederilor legale (situație ce rezultă din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. x/1993 încheiat cu FPS și nr. x/1994 încheiat cu FPP aflate la dosarul primei instanțe), văzând că în patrimoniul acestei societăți a intrat și terenul din litigiu dobândit prin certificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Prefectura Județului Arad în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. 834/1991, Curtea a stabilit că se impune ca în rejudecare Tribunalul să reanalizeze calitatea procesuală a pârâtei A.V.A.S., luând în considerare și art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Curtea a îndrumat tribunalul ca în rejudecare să fie avută în vedere și decizia nr. 20 din 19 martie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție.
în rejudecare, prin sentința civilă nr. 732 din 29 octombrie 2010, Tribunalul Arad a admis cererea formulată și precizată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții SC G.C. SA Arad, Municipiul Arad, reprezentat prin primar, SC C. SRL Arad, SC C.S. SRL Arad și A.V.A.S., a fost obligată pârâta SC G.C. SA Arad să emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți pentru suprafața de 2.076 mp aflată în posesia acestei societăți comerciale, suprafață care este înscrisă în CF Arad, pe care sunt amplasate clădire cu destinația de birouri, vestiare și hală de reparații și întreținere, clădire metalică, șopron metalic, construcții provizorii ușor demontabile și cabină portar, a obligat Municipiul Arad să emită dispoziție de acordare de despăgubiri în valoare de 678.300 euro (conform expertizei, 300 euro/ mp) pentru suprafața de 2.261 mp înscrisă în CF Arad, aflată în proprietatea SC C. SRL Arad, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., obligând-o la acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin dispoziția Primarului Municipiului Arad, în valoare de 678.300 euro și a obligat pârâta SC G.C. SA Arad, să plătească reclamanților suma de 4.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
în considerentele sentinței, tribunalul a reținut că, prin precizare de acțiune, reclamanții și-au restrâns pretențiile față de Primarul Municipiului Arad și Municipiul Arad, solicitând acordarea de măsuri compensatorii în echivalent pentru suprafețele de teren identificate prin suplimentul de expertiză, respectiv, terenul de 280 mp aferent, ce aparține domeniului public și corespunde planului de situație anexa B.3 și terenul de 390 mp din imobilul, amplasat pe str. T. Vladimirescu.
Suprafața de teren de 2.076 mp se află în posesia SC G.C. SA Arad, înscrisă în CF și suprafața de 2.261 mp din CF Arad se află în proprietatea SC C. SRL Arad, urmând ca SC C.S. SRL Arad și A.V.A.S. sau cei care au emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC C.S. SRL Arad să acorde despăgubiri corespunzător valorii de circulație a terenului în litigiu stabilit prin expertiză, respectiv 300 euro/ mp. Aceasta și datorită faptului că prin Dispoziția nr. 603/2009 Primarul Municipiului Arad a rezolvat în parte solicitările reclamanților.
în privința excepțiilor invocate, instanța a reținut că SC C.S. SRL Arad s-a privatizat în anul 1993 și 1994 conform contractelor încheiate cu F.P.S. (nr. X/1993) și cu F.P.P. (nr. X/1994), devenind proprietară asupra terenului în litigiu. Sub acest aspect are calitate de parte în proces această unitate realizând privatizarea. SC C. SRL a cumpărat imobilele de la SC C.S. SRL în anul 2001. în consecință privatizarea fiind încheiată încă din anul 1994, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile față de A.V.A.S., care are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind competentă să emită dispoziție de restituire pentru suprafața de teren și construcțiile înscrise în CF Arad.
împotriva sentinței civile nr. 732 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel pârâtele A.V.A.S. și SC G.C. SA Arad.
Pârâta A.V.A.S. a susținut că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speță, deoarece notificarea nu i-a fost adresată, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare a imobilului are obligația legală de a soluționa notificarea. Ca atare, a arătat că în mod greșit s-a respins excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive.
Aceeași apelantă a considerat că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina sa obligația de a acorda măsurile reparatorii stabilite prin dispoziția Primarul Municipiului Arad, în valoare de 678.300 euro, deoarece A.V.A.S. nu are obligația de plată efectivă a acestor sume de bani, această obligație revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Obligația A.V.A.S., conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, se limitează la emiterea unei decizii motivate cu propunere de acordare de despăgubiri.
Al treilea motiv de apel formulat de A.V.A.S. se referă la proba cu expertiza tehnică de evaluare a despăgubirilor, probă care, în opinia apelantei, nu ar fi trebuit administrată, deoarece a fost încălcată procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Pârâta SC G.C. SA Arad a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestei pârâte la restituirea în natură a imobilului înscris în CF Arad.
Prin decizia nr. 954 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelurile, ca nefondate și a obligat apelantele să plătească intimaților reclamanți și pârâtei SC C. SRL cheltuielile de judecată.
în considerentele acestei decizii s-a reținut că motivele de apel invocate de apelanta A.V.A.S. sunt nefondate.
în mod corect prima instanță a reținut că aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind competentă să emită decizia de despăgubiri pentru suprafața de teren și construcțiile înscrise în CF Arad. Calitatea procesuală pasivă a apelantei A.V.A.S. derivă din mecanismul procesului de privatizare, care, în speță, s-a derulat în anii 1993 - 1994, conform contractelor încheiate cu fostele F.P.S. și F.P.P.
Mecanismul juridic de realizare a privatizării, conceput și pus în practică de către Statul Român prin instituțiile sale, nu este de natură a înlătura răspunderea acestor instituții pentru bunuri imobile privatizate la acel moment, în condițiile în care era cunoscut modul de dobândire al proprietății statului socialist, respectiv, un mod de dobândire abuziv.
Susținerea A.V.A.S. în sensul că la momentul formulării acțiunii bunul imobil se află în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat, respectiv SC C. SRL Arad, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală a acestei apelante.
Instanța de apel a considerat că sunt nefondate și criticile prin care apelanta A.V.A.S. a invocat lipsa de sesizare a sa cu privire la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri, precum și necompetența legală a acestei instituții de a asigura plata despăgubirilor.
Reținând că a existat un interval de timp nejustificat de mare în care autoritățile Statului Român, cu atribuții în acest domeniu, nu au respectat dispozițiile cu caracter special prevăzute în legea internă și au lipsit de finalitate demersul reclamanților, precum și faptul că nu se oferă reclamanților niciun fel de garanție privind realizarea drepturilor lor, mai ales în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că Fondul Proprietatea nu funcționează de o manieră care să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, instanța de apel a apreciat că soluția Tribunalului Arad, descrisă în dispozitivul sentinței, cu privire la apelanta A.V.A.S., este legală, fiind o modalitate concretă de a asigura o garanție în vederea realizării drepturilor reclamanților. în speță, apelanta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă și este ținută în numele Statului Român a asigura, alături de alte autorități administrative, garantarea efectivă a reparării prejudiciului, la valoarea reală stabilită prin raportul de expertiză.
Referitor la apelul pârâtei SC Gospodărirea Comunală SA Arad, instanța de apel a reținut că Tribunalul Arad a stabilit în mod corect, inclusiv pe baza raportului de expertiză tehnică, că această persoană juridică are obligația de a emite dispoziție de restituire în natură către reclamanți a suprafeței de 2.076 mp, înscrisă în CF Arad, pe care sunt amplasate clădirile cu destinația de birouri, vestiare și hală de reparații și întreținere, clădire metalică, șopron metalic, construcții provizorii ușor demontabile și cabină portar.
Susținerile acestei apelante, în sensul că a deținut certificat de atestare a dreptului de proprietate înainte de apariția Legii nr. 10/2001, nu justifică menținerea în patrimoniul propriu a acestor imobile, în condițiile în care titlul prin care bunurile au intrat în patrimoniul fostului stat socialist a fost unul viciat, imobilele fiind preluate abuziv.
S-a mai reținut că soluția Tribunalului Arad, cu privire la apelanta SC G.C. SA Arad, oferă garanții reale de reparare a prejudiciului și nu de tergiversare a modului de reparare a acestuia, prin trimitere la autoritățile administrative centrale, a căror eficiență și finalitate este pusă la îndoială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de apel a respins și criticile apelantei SC G.C. SA Arad vizând imposibilitatea restituirii în natură pe motiv că pe terenul deținut s-ar afla clădiri cu destinația de birouri sau construcții provizorii ușor demontabile și cabină portar, deoarece aceste impedimente nu sunt de natură a afecta dreptul reclamanților la repararea integrală a prejudiciului prin restituirea în natură, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceste susțineri nu sunt de natură a consolida în vreun fel pretinsul titlu de proprietate invocat de această apelantă.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtele SC G.C.SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
1. Recurenta SC G.C.SA susține că soluția de obligare a sa la restituirea terenului în suprafață de 2.076 mp este nelegală, întrucât situația sa este asemănătoare cu cea a pârâtei SC C. SRL, fiind aplicabile, din considerente de echitate juridică, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Recurenta susține că pentru terenul în litigiu deține certificat de atestare a dreptului de proprietate din anul 2000, iar construcțiile existente pe teren fac parte din patrimoniul său, fiind proprietara imobilului conform H.G. nr. 834/1991. în consecință recurenta solicită ca pentru terenul menționat să fie obligată A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent către reclamanți.
Aceeași recurentă mai susține că nu poate fi obligată la restituirea în natură a imobilului, deoarece este societate comercială cu capital de stat, că potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent și că restituirea în natură este împiedicată de existența interdicției de înstrăinare, grevare, demolare și restructurare înscrisă în CF în beneficiul BRD, situație în care terenul ce ar urma să fie restituit în natură nu poate fi dezmembrat în lipsa acordului acestei unități bancare.
Recurenta critică și considerentele deciziei din apel, referitoare a caracterul viciat al titlului statului, susținând că nu s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă preluarea abuzivă a imobilelor de către Statul Român.
2. Recurenta A.V.A.S. susține că hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece A.V.A.S. nu are obligația de a soluționa notificarea de restituire în natură a terenurilor, această sarcină revenind exclusiv unității deținătoare, conform art. 21 din aceeași lege. A.V.A.S. nu a fost învestită cu notificare pentru despăgubiri în condițiile art. 29 din lege, neavând calitate procesuală pasivă.
Aceeași recurentă arată că în mod greșit a fost obligată la acordarea sumei reprezentând măsuri reparatorii stabilite prin dispoziția primarului, deoarece potrivit legii A.V.A.S. nu are obligația de plată efectivă a despăgubirilor, această obligație revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Se mai susține că în mod nelegal s-a administrat proba cu expertiza de evaluare a măsurilor reparatorii, fiind încălcată procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, înalta Curte reține următoarele:
1. Recursul declarat de recurenta SC G.C.SA este nefondat.
Astfel cum aceasta recunoaște în propriile motive de recurs, situația sa este aceea a unei societăți cu capital de stat, așa încât nu sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, nefiind vorba despre o societate comercială care să fi fost, la data intrării în vigoare a acestei legi, privatizată integral sau într-o proporție care să facă inaplicabile prevederile art. 21 alin. (1) din lege.
Conform regulii stabilite de acest din urmă text legal, "imobilele - terenuri si construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatista sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare", aceste dispoziții legale justificând soluția de obligare a recurentei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.076 mp.
în acest context, nu poate fi primită susținerea în sensul că situația recurentei este asemănătoare cu cea a pârâtei SC C. SRL și că ar trebui obligată A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent către reclamanți.
Faptul că terenul și construcțiile existente pe acesta au fost incluse în patrimoniul societății comerciale recurente nu constituie un impediment în calea restituirii în natură către reclamanți, ci face dovada calității de unitate deținătoare, condiție cerută de lege pentru aplicarea art. 21 alin. (1), citat anterior.
Este și motivul pentru care alin. (3) al aceluiași articol dispune că: "După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin. (1) si (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. Cota de participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz, a organizației cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit".
Dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, invocate de recurenta SC G.C. SA, nu sunt aplicabile în prezenta cauză, deoarece textul legal invocat se referă la situația altei categorii de imobile, respectiv acelea care au fost înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, ceea ce nu este cazul în speță.
Critica referitoare la existența interdicției de înstrăinare, grevare, demolare și restructurare înscrisă în CF în beneficiul BRD nu poate fi analizată de instanța de recurs, fiind invocată omisso medio.
De asemenea, faptul că nu s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă preluarea abuzivă a imobilelor de către Statul Român este irelevant, în contextul temeiului de drept pe care se întemeiază acțiunea, respectiv Legea nr. 10/2001, care în art. 2 lit. a) recunoaște caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat în temeiul Legii nr. 119/1948.
2. înalta Curte consideră fondată critica recurentei A.V.A.S., sub aspectul obligării sale la acordarea măsurilor reparatorii în sumă de 678.300 euro, această dispoziție a instanței fiind lipsită de temei legal.
Potrivit art. 29 alin. (3) din Lege nr. 10/2001, instituția publică care a efectuat privatizarea are competența de a propune măsurile reparatorii în echivalent, legea neprevăzând și obligația acesteia de a plăti în mod efectiv sumele cuvenite persoanelor îndreptățite.
în speță, instanța de fond a obligat Municipiul Arad, prin primar să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în valoare de 678.300 euro, dispoziție a instanței care nu a fost atacată de Municipiul Arad cu apel, astfel încât a intrat sub puterea lucrului judecat, instanța de recurs neputând examina legalitatea acestei dispoziții.
în consecință, pe baza dispoziției emise de Municipiul Arad, prin primar, se va urma procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind modul de stabilire și plată a despăgubirilor de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
împrejurarea că A.V.A.S. nu a fost învestită cu notificare pentru imobilul proprietatea în prezent a SC C. SRL nu înlătură de plano calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză, în condițiile în care reclamanții au solicitat alternativ restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul respectiv, iar SC C.S. SRL (de la care SC C. SRL a cumpărat imobilul) s-a privatizat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
în ceea ce privește nelegalitate administrării probei cu expertiza de evaluare a măsurilor reparatorii, înalta Curte constată că, urmare a înlăturării obligației de plată a despăgubirilor impusă în sarcina A.V.A.S., precum și datorită faptului că potrivit dispoziției primei instanțe, intrată în puterea lucrului judecat ca urmare a neapelării sentinței de către Municipiul Arad, acesta din urmă are obligația de a emite dispoziție de acordare a despăgubirilor, susținerea unei astfel de critici de către A.V.A.S. a devenit lipsită de interes.
în raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. și va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței nr. 732 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Arad, Secția civilă, urmând a se schimba în parte sentința apelată în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii în sumă de 678.300 euro. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței și se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.C.SA împotriva aceleiași decizii.
în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă SC G.C.SA a fost obligată la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți, reprezentând parte din onorariul avocațial justificat cu factura nr. 8 din 12 iunie 2012 emisă de cabinetul avocațial Ș.M.V. (fila 72 din dosarul de recurs). Acordarea parțială a onorariului (care, conform facturii, are valoarea totală de 8.680 lei) era motivată de împrejurarea că prestația apărătorului a vizat apărarea față de ambele recursuri, dintre care doar unul a fost respins, astfel încât obligația instituită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a revenit doar recurentei căreia i s-a respins recursul și doar pentru o parte din onorariu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4885/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4685/2012. Civil → |
|---|
