ICCJ. Decizia nr. 4760/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 10759/118/2010, reclamanții O.M., F.V., I.F.D. și P.C.D., au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P., să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat la repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a condamnării politice suferită de P.M.I. (defunctul tată și bunic), prin acordarea unei indemnizații cu caracter compensatoriu, cuantificat în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009 așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2010.
în motivare, reclamanții au arătat că P.M.I. a fost condamnat politic prin sentința penală nr. 344/1950 pronunțată de Tribunalul Militar Constanța pentru fapta prevăzută de art. 209 pct. 3 C. pen. al României din 1936, la o pedeapsa de 8 ani închisoare și confiscarea totală a averii, fiind eliberat la 24 iulie 1956.
S-a susținut că arestarea nu a afectat doar sănătatea și viata lui P.M.I., ci a întregii familii, mai ales a soției, care a rămas singură, neajutorată, cu trei copii minori și o bunică bătrână și bolnavă.
S-a mai învederat că reclamantele O.M. și F.V. sunt fiicele condamnatului iar I.F.D. și P.C.D. sunt nepoți de fiu ai condamnatului, tatăl P.I. fiind decedat, așa cum reiese din actele de stare civilă și certificatul de moștenitor depuse la dosar.
în drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009,art. 5 din C.E.D.O., art. 998 - art. 999 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 1718 din 29 octombrie 2010, Tribunalul Constanta, a admis acțiunea formulată de reclamanții O.M., F.V., I.F.D. și P.C.D. și a obligat pârâtul la plata sumei de câte 5.000 Euro, sau echivalentul în lei la data plății efective, către reclamanții O.M. și F.V. și a sumei de câte 2.500 Euro către reclamanții I.D.F. și P.C.D., cu titlu de despăgubiri.
Tribunalul a motivat că sumele menționate ar fi în măsură să atenueze suferința din trecut și să asigure reclamanților, ca succesori ai autorului lor comun, cel puțin pe viitor, o despăgubire pentru o viață petrecută în privațiuni, reținând că prejudiciul moral nu poate fi disociat de cel material întrucât au cauze asemănătoare, impunându-se stabilirea unei despăgubiri globale, rară a distinge între cele două tipuri de prejudiciu.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, prin decizia civilă nr. 339/ C din 22 iunie 2011, a respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanta împotriva sentinței civile nr. 1718 din 29 octombrie 2010.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința civilă nr. 1718 din 29 octombrie 2010 a Tribunalului Constanta a fost comunicată pârâtului S.R. prin M.F.P. la adresa din București, str. Apolodor, la data de 7 februarie 2011, conform dovezii de comunicare atașată la dosar nr. 10759/118/2010 al Tribunalului Constanța, iar apelul a fost declarat la data de 7 martie 2011 (data poștei), constatând că actul de procedură s-a realizat după împlinirea termenului legal de 15 zile, stabilit în mod imperativ de legiuitor, iar această nesocotire a prevederilor art. 284 alin. (l) C. proc. civ., atrage sancțiunea decăderii, cu consecința pierderii dreptului de a mai exercita acest drept procedural și a respingerii apelului declarat de S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța a susținut următoarele:
Potrivit art. 85 C. proc. civ.: "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părților sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel."
Art. 107 C. proc. civ., prevede obligația președintelui completului de judecata de a amâna judecata pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd: "Casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că decizia instanței de apel este nulă întrucât în cauză a fost încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Având în vedere că instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelului, aceasta trebuia pusă în discuția părților deoarece contradictorialitatea reprezintă o garanție a realizării dreptului la apărare și a egalității părților în fața instanțelor judecătorești, iar prin soluția instanței pârâtul a fost privat de dreptul de discuta în contradictoriu toate elementele de fapt și de drept ale cauzei.
Instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtului la data de 07 februarie 2011, iar apelul a fost declarat la data de 07 martie 2011 (data poștei), constatând că actul de procedură s-a realizat după împlinirea termenului de 15 zile.
însă conform dovezii de depunere la oficiul poștal, pe care a anexat-o cererii de recurs, reiese că apelul a fost depus la data de 22 februarie 2011 în cea de-a 15 a zi, ultima zi fiind 23 februarie 2011, conform art. 101 alin. (l) C. proc. civ.
Recurentul-pârât a mai susținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1354 din 20 octombrie 2010 (M. Of. nr. 761/15.11.2010) a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I si art. II din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politie și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
De asemenea, prin Deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 360 din 21 octombrie 2010 (M. Of. nr. 761/15.11.2010) s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (I) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările eu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că sentința nr. 1718 din 29 octombrie 2010 a Tribunalului Constanța a fost comunicată pârâtului S.R. prin M.F.P. la adresa din București, str. Apolodor, la data de 7 februarie 2011, conform dovezii de comunicare atașată la fila 46 din dosarul nr. 10759/118/2010 al Tribunalului Constanta.
Având în vedere dispozițiile art. 284 alin. (l) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 101 alin. (l) C. proc. civ., termenul de apel, în ceea ce îl privea pe pârât, se împlinea în cauză la data de 23 februarie 2011.
Curtea de Apel Constanța a soluționat apelul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, respingându-1, ca tardiv, în considerarea datei poștale aplicată pe plicul cu care a fost expediată cererea de apel, respectiv 07 martie 2011, acesta fiind unicul înscris de la dosar emanând de la pârât, în raport de care instanța putea verifica dacă acesta a exercitat calea de atac în termenul procedural prevăzut de lege.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că instanței de apel nu i se poate reproșa că ar fi soluționat excepția tardivității apelului declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, atâta timp cât acesta, prin cererea de apel, a solicitat judecata cauzei în lipsă iar la termenul când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității acesta nu s-a prezentat, deși fusese legal citat și nu a înțeles să se prevaleze, nici la data formulării cererii de apel și nici ulterior, cât dosarul s-a aflat pe rolul instanței de apel, de originalul recipisei poștale de expediere a apelului purtând data poștei 22 februarie 2011, care făcea dovada că, în speță, a exercitat calea de atac înăuntrul termenului procedural prevăzut de art. 284 alin. (l) C. proc. civ. și care ar fi exclus constatarea de către instanță a incidenței în speță a dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.
Cu toate acestea, s-a avut în vedere că pârâtul a înțeles să facă dovada că a declarat apelul împotriva sentinței tribunalului înlăuntrul termenul imperativ stabilit de art. 284 alin. (l) C. proc. civ., doar cu ocazia exercitării căii de atac a recursului, a depus la dosar, în această fază procesuală, originalul recipisei poștale R nr. 114 purtând mențiunile: destinatar: Tribunalul Constanța, expeditor: D.G.F.P. Constanța, Apel nr. 10759/118/2010 și având aplicată ștampila poștală cu data de 22 februarie 2012, înalta Curte a constatat că în speță s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4886/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4763/2012. Civil → |
|---|
