ICCJ. Decizia nr. 4769/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4769/2012
Dosar nr. 21559/301/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 29 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topliţa la data de 2 martie 2012 sub nr. 332/326/2012, contestatoarea SC T.P. SRL cu sediul în comuna Sărmaş, judeţul Harghita a solicitat în contradictoriu cu intimata SC R.L.I. SA Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor formelor de executare întreprinse în dosarul de executare al B.E.J. T.G. cu sediul în Bucureşti, sector 3 şi încetarea executării silite, ca nelegală întrucât titlul executoriu, contractul de leasing financiar nu a fost încuviinţat de instanţă pentru a putea fi pus în executare, precum şi obligarea intimatei plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că s-a început executarea silită în baza contractului de leasing financiar din 14 februarie 2007 încheiat cu intimata, că potrivit art. 1.1 din contract locatorul SC R.L.I. SA i-a transmis societăţii sale dreptul de folosinţă asupra autovehicolului, durata contractului de leasing financiar fiind de 48 de luni şi că potrivit art. 3.3 din acelaşi contract, ratele de leasing urmau să fie plătite la R.B. - Agenţia Topliţa.
Că societatea de leasing pentru sumele pretinse nu are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, întrucât acel contract a încetat la predarea către aceasta a autoturismului, conform procesului - verbal de predare primire, ratele de leasing fiind achitate integral până Ia acea dată, iar clauza referitoare la plata indemnizaţiei de reziliere, constând în valoarea în numerar a ratelor rămase de achitat până la expirarea contractului de leasing, inclusiv a valorii reziduale este o clauza abuzivă unilaterală a contractului de leasing.
Contestatoarea a precizat că terţ poprit este R.B. - sucursala Topliţa unde are deschis contul bancar.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Intimata creditoare SC R.L.I. SA Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Topliţa iar pe fondul cauzei a cerut respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 867 din 14 iunie 2012, Judecătoria Topliţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit dosarului de executare al B.E.J. T.G. - Bucureşti, sector 3, s-a constatat că toate încheierile de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu - contractul de leasing financiar din 14 februarie 2007, au fost încuviinţate de către Judecătoriile sectoarelor 1-6 Bucureşti, în raza cărora se află terţii popriţi, astfel că a apreciat întemeiată excepţia lipsei competenţei sale teritoriale, situaţie în raport de care a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 15126 din 4 octombrie 2012 Judecătoria Sector 3 Bucureşti - Secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.
Instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 400 alin. (1), art. 373 alin. (2) şi art. 452 C. proc. civ., situaţie în raport de care instanţa competentă teritorial este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, respectiv sediul sucursalei băncii la care are deschis contul poprit.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia Civilă a înaintat cauza înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Înalta Curte, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi următoarele C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
În cauză, Judecătoria Topliţa a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarea SC T.P. SRL Sărmaş în contradictoriu cu intimata SC R.L.I. SA a formulat contestaţie la executare împotriva executării care face obiectul dosarului de executare al B.E.J. T.G., solicitând anularea tuturor formelor de executare şi încetarea executării silite.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, a constatat că executarea silită ce face obiectul prezentei contestaţii s-a desfăşurat prin poprire, contestatoarei fiindu-i imobilizate sumele de bani aflate în conturile deschise la SC R.B. SA - Agenţia Topliţa (fila 81, 84 şi 124 dosar nr. 332/326/2012 Judecătorie Topliţa), aspect confirmat şi de către contestatoare prin acţiune.
În acest sens, avându-se în vedere că sediul terţului poprit unde a avut loc executarea este în Topliţa, instanţa de executare şi implicit instanţa competentă este Judecătoria Topliţa.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) şi 452 şi urm. din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4771/2012. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
