ICCJ. Decizia nr. 4788/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4788/2012
Dosar nr. 5733/118/2010
Şedinţa publică din 25 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1953 din 26 noiembrie 2010, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârât ca nefondată; a admis acţiunea formulată de reclamantele B.E. şi N.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, şi pe cale de consecinţă: pârâtul a fost obligat să emită dispoziţie motivată de soluţionare a notificării nr. 98382 din 19 iulie 2011 privind imobilul situat în Constanţa, str. Dr. A.K., compus din teren în suprafaţă de 950 m.p.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1386 din 18 iulie 2001 la B.E.J. - S.C.A., reclamantele au înaintat Primarului Municipiului Constanţa o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 950 mp situat în Constanţa, str. Dr. A.K.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Obligaţia autorităţii administraţiei publice locale notificate de a emite o dispoziţie motivată a primarului, în sensul recunoaşterii dreptului la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent ori, dimpotrivă, în sensul respingerii cererii formulate, cu motivaţie fundamentată pe situaţia juridică şi pe documentele prezentate, rezidă astfel din lege.
Mai mult, prin adresa nr. 64292 din 11 mai 2009 pârâtul a consemnat considerentele pentru care apreciază că notificarea nu poate fi soluţionată favorabil. Autoritatea locală va putea cuprinde aceste aspecte prin dispoziţia motivată, în măsura în care apreciază că reclamantele nu sunt îndrituite la statuarea unei măsuri pe temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Constanţa, str. Dr. A.K., la care se referă notificarea.
Pe cale de consecinţă, lipsa unui răspuns al persoanei juridice deţinătoare poate constitui temeiul unei acţiuni având ca obiect obligaţia de a face, pârâtul urmând să se conformeze prevederii legale privind emiterea dispoziţiei motivate de soluţionare a notificării nr. 114538 din 28 august 2001, privind imobilul situat în Constanţa, str. Dr. A.K., compus din teren în suprafaţă de 950 mp.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 252 din 20 aprilie 2011, a respins apelul formulat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 1953 din 26 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B.E. şi N.M.D., ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin notificarea nr. 1386 din 18 iulie 2001 pe care reclamantele B.E. şi N.M.D. au formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, acestea s-au adresat unităţii deţinătoare a bunului notificat, astfel cum a fost determinată de legea specială de reparaţie, respectiv unităţii administrativ teritoriale.
Chiar dacă, prin Legea nr. 10/2001, în art. 21 alin. (4), se indică în mod expres că, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarilor, aceasta nu înseamnă că unitatea administrativ teritorială nu are nicio calitate procesuală.
Dimpotrivă, potrivit textului legal indicat, unitatea administrativ teritorială, în speţă municipiul Constanţa, este singura persoană juridică ce are calitatea de unitate deţinătoare, astfel încât calitatea procesuală pasivă se recunoaşte în favoarea acestei entităţi cu deplină capacitate juridică, primarul care are obligaţia de a emite dispoziţie de soluţionare a notificării acţionând în calitate de reprezentant al persoanei juridice.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită şi atribuţia stabilită de art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziţie motivată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluţionează notificările, în niciun caz de a stabili o obligaţie în nume propriu.
Ca atare, menţinerea în proces a municipiului Constanţa de către instanţa de fond este o soluţie legală, critica fiind neîntemeiată.
Pe fond, susţinerea apelantului-pârât că nu are culpă în nesoluţionarea notificării este lipsită de orice motivare. De la depunerea notificării, respectiv din iulie 2001 şi până la data formulării acţiunii, 11 mai 2010, au trecut 9 ani, astfel că nu numai termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a fost depăşit, dar orice termen considerat rezonabil a fost încălcat, intervalul de 9 ani pentru soluţionarea unei notificări neputând fi justificat în niciun fel de către pârâtul-apelant. De altfel, apelantul nu a arătat prin motivele de apel nicio cauză care să înlăture culpa proprie, motiv pentru care apelul său va fi respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Municipiul Constanţa, prin primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Doar primarul poate fi obligat să soluţioneze o notificare prin dispoziţie, în virtutea atribuţiilor stabilite de Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Notificarea nr. 1386 din 18 iulie 2001, reclamantele B.E. şi N.M.D., au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 950 m.p., situat în Constanţa, str. Dr. A.K.
Chiar dacă prin Legea nr. 10/2001, art. 21 alin. (4) se prevede în mod expres că în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent, se face prin dispoziţie motivată a primarilor, aceasta nu înseamnă că unitatea administrativ-teritorială nu are nicio calitate procesuală.
Dimpotrivă, potrivit textului legal indicat, unitatea administrativ-teritorială, în speţă municipiul Constanţa, este singura persoană juridică ce are calitatea de unitate deţinătoare, astfel încât, calitatea procesuală pasivă se recunoaşte în favoarea acestei entităţi, cu deplină capacitate juridică, primarul care are obligaţia de a emite dispoziţie de soluţionare a notificării acţionând în calitate de reprezentant al persoanei juridice.
În exercitarea atribuţiilor ce revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită şi atribuţia stabilită de art. 67 din Lega nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziţie motivată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a semna, în mod expres, actul procedural prin care se soluţionează notificările, în niciun caz de a stabili o obligaţie în nume propriu.
Prin urmare, instanţa de apel în mod judicios a statuat că menţinerea în proces a municipiului Constanţa este o soluţie legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar împotriva deciziei nr. 252/ C din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4786/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4791/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
