ICCJ. Decizia nr. 4765/2012. Civil. Recuzare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4765/2012
Dosar nr. 237/1/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4345 din 29 noiembrie 2002 pronunţată în Dosarul nr. 4910/2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Constanţa formulată în Dosarul nr. 1202/ C/2002.
La data de 11 ianuarie 2011, Federaţia Civică Solidaritatea Democratică pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună a formulat cerere de revizuire a Încheierii nr. 4345 din 29 noiembrie 2002 pronunţată în Dosarul nr. 4910/2002 de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Justiţie sub nr. 237/1/2011.
Prin încheierea din 08 aprilie 2011, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor.
Cauza a stat în nelucrare până la data de 25 aprilie 2012 când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a pricinii în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 22 iunie 2012.
La acest termen, Înalta Curte a invocat excepţia perimării cererii de revizuire, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 08 aprilie 2011, partea a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de revizuire.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 08 aprilie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de revizuire a încheierii nr. 4345 din 29 noiembrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, în Dosarul nr. 4910/2002, formulată de revizuenta Federaţia Civică Solidaritatea Democratică pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4749/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4766/2012. Civil. Excepţie de... → |
|---|
