ICCJ. Decizia nr. 4786/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 4786/2012
Dosar nr. 4310/1/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 22 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 7729/325 din 14 mai 2008, reclamantul S.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Timiş şi Municipiul Timişoara, reprezentat prin Primar şi Consiliul Local Timişoara, să se dispună:
- în baza art. 7 din Legea nr. 33/1994, obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Timiş la declararea utilităţii publice a străzii E.P., situată în Timişoara, evidenţiată în CF, Timişoara, în suprafaţă de 1883 mp, al cărui proprietar tabular este reclamantul;
- în baza art. 27 din Regulamentul de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice, aprobat prin H.G. nr. 583/1994, coroborat cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, obligarea aceluiaşi pârât la desemnarea, în calitate de expropriator, a pârâtului Municipiul Timişoara;
- obligarea pârâtului Municipiul Timişoara la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant pentru acest teren.
Prin sentinţa civilă nr. 8681 din 25 iunie 2008, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, iar prin sentinţa civilă nr. 3806 din 3 decembrie 2008, pronunţată de această instanţă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii, s-a admis acţiunea, a fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Timiş la declararea utilităţii publice a străzii E.P., situată în Timişoara, înscrisă în CF, în suprafaţă de 1883 mp, proprietatea reclamantului, precum şi la desemnarea, în calitate de expropriator a pârâtului Municipiul Timişoara, prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a fost obligat pârâtul Municipiul Timişoara la efectuarea ofertei de despăgubire către reclamant, pentru imobilul menţionat.
Prin decizia civilă nr. H5/ A din 18 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara au fost respinse, ca neîntemeiate, apelurile pârâţilor, instanţa de apel reţinând că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a pronunţat hotărârea cu respectarea prevederilor legale din dreptul intern (art. 481 C. civ., art. 1 din Legea nr. 33/1994, art. 7 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ) şi în acord cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr. 1237 din 25 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, au fost admise recursurile declarate de pârâţi, a fost casată decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 290/ A din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă a respins apelurile pârâţilor, ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul Judeţean Timiş.
Prin decizia nr. 1917 din 16 martie 2012, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul Judeţean Timiş împotriva deciziei civile nr. 290/ A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Reclamantul S.F. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 3806 din 03 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7729/325/2008, înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iunie 2012.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că dispozitivul sentinţei civile nr. 3806 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, conţine o eroare materială cu privire la numărul cadastral corespunzător străzii E.P., respectiv indică numărul cadastral aferent străzii ca fiind x în loc de numărul corect z, care rezultă din C.F.
În consecinţă, a solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei în sensul celor menţionate.
Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul S.F., de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 3806 din 03 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7729/325/2008 în favoarea Tribunalului Timiş pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 281 C. proc. civ., „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
Alin. (2) al art. 281 C. proc. civ. dispune că „Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri"; iar conform alin. (3) „în cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.”
Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., „încheierile pronunţate în temeiul art. 281 (…) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea”.
În cauză, în raport de textele legale redate, instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată de reclamantul S.F., prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 3806 din 03 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7729/325/2008 este instanţa Tribunalului Timiş şi nu Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, instanţă pe rolul căreia acesta a înregistrat cererea menţionată.
Aşa fiind, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul S.F. de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 3806 din 03 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7729/325/2008 în favoarea Tribunalului Timiş deoarece Tribunalul Timiş este instanţa care ar fi săvârşit pretinsa eroare materială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul S.F. de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 3806 din 03 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7729/325/2008 în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4766/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4788/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
