ICCJ. Decizia nr. 4851/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 979 din 8 februarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Consiliul Județean Satu Mare și intervenienta U.V.R. - Filiala Teritorială Satu Mare, împotriva Deciziei nr. 153/A din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, precum și a încheierii din 2 martie 2010 dată de aceeași instanță în dosar.
A rămas admisă astfel, irevocabil, acțiunea formulată de reclamanții B.E. și B.G. - în contradictoriu cu Consiliul Județean Satu Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - vizând restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. xxx Satu Mare, nr. top y, z și q/1 situat în Satu Mare, str. D., fiind obligați reclamanții de a menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției de restituire, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut în esență că a reține excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Satu Mare ar presupune un formalism excesiv, în dauna persoanei îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, câtă vreme Statul Român, indiferent de entitatea care îl reprezintă, este cel care are în patrimoniu bunul notificat.
Tot astfel, s-a reținut că motivul vizând respingerea nelegală a probatoriilor solicitate, în dovedirea împrejurării că imobilului i s-au adăugat construcții ce depășesc 100% din suprafața desfășurată a acestuia, vizează un aspect de netemeinicie a deciziei iar nu de nelegalitate așa cum se arată în alin. (1) al art. 304 C. proc. civ.
împotriva sus-menționatei decizii a înaltei Curți de Casație și Justiție, Consiliul Județean Satu Mare, pârât în cauză, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ.
în motivarea căii extraordinare de atac contestatorul, reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în calitatea sa de autoritate deliberativă, iar nu executivă și antamează pretinse greșeli de judecată vizând în principal cercetarea judecătorească incompletă a aspectului referitor la efectuarea lucrărilor de investiții și modernizare a imobilului în litigiu.
Tot astfel, se arată că prin decizia atacată, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unor motive de casare și modificare, analiză ce ar fi condus la schimbarea radicală a soluției.
Se face în acest sens trimitere la critica vizând nereprezentarea legală în instanță, a Județului Satu Mare, adevăratul proprietar al bunului ce a făcut obiectul cererii de restituire care, putea fi reprezentat doar de către Președintele Consiliului Județean.
în final, se apreciază că instanța de recurs a soluționat cauza cu neobservarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare, făcându-se trimitere la prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Contestația în anulare urmează a fi respinsă în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., la care în principal contestatorul face trimitere, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Textul face trimitere expresă la hotărârile irevocabile prin care s-a omis din greșeală a se cerceta un motiv de recurs formulat în termen de către recurent, dispozițiile invocate fiind aplicabile în cazul în care instanța nu a făcut nicio discuție referitoare la aspectul invocat și nu a examinat în ce măsură argumentele și criticile formulate, se încadrează în acesta.
Tot astfel, este îndeobște admis în literatura de specialitate că, neputându-se confunda argumentele cu motivele de recurs, instanța de recurs este îndreptățită să răspundă unor critici și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferite argumente.
Or, prin decizia atacată, răspunzând criticii vizând soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, instanța supremă a reținut că această excepție a fost corect respinsă de către ambele instanțe de fond câtă vreme recurentul, prin Hotărârea nr. 135/1999 și-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului, a dispus constituirea dreptului de administrare în favoarea Centrului Județean pentru Conservarea și promovarea culturii tradiționale Satu Mare, asupra imobilului în litigiu, prin hotărârea din 26 aprilie 2005 și a aprobat închirierea fără plată a spațiilor disponibile din imobil, către intervenienta accesorie și Societatea Avram Iancu - filiala Satu Mare.
Admiterea excepției invocate, a mai reținut instanța supremă, ar presupune un formalism excesiv în dauna persoanei îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, câtă vreme Statul Român, indiferent de entitatea ce îl reprezintă, este cel care are în patrimoniu bunul notificat.
Nu pot fi reținute, în sprijinul admiterii contestației în anulare, nici argumentele ce fac trimitere la pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Potrivit textului mai sus citat, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de lege, motivele acesteia neputând fi extinse prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de legiuitor, respectiv reformarea unor pretinse greșeli de fond.
Nu poate fi reținut nici motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Astfel, la termenul dinaintea judecății - 30 noiembrie 2010 - recurentului Consiliul Județean Satu Mare i s-a acordat termen în cunoștință iar la termenul din 8 februarie 2011, când s-a procedat la soluționarea cauzei, recurentul a fost prezent în instanță, prin consilier juridic și a pus concluzii în fața instanței supreme, astfel cum rezultă, fără echivoc, din practicaua deciziei atacate.
Așa fiind, față de cele ce preced, contestația în anulare a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4850/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4848/2012. Civil → |
|---|
