ICCJ. Decizia nr. 5/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5/2012
Dosar nr. 12/39/2011
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1127 din 7 decembrie 2004, Tribunalul Suceava a respins acţiunea ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 235 din 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa civilă şi a trimis cauza spre rejudecare, cu recomandarea de a pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize pentru identificarea imobilului a cărui restituire se solicită, a posibilităţii de restituire în natură a acestuia şi a valorii sale.
În rejudecare, Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1702 din 28 octombrie 2010, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, din înscrisurile depuse la dosar, că imobilul situat în municipiul Rădăuţi, strada Ferdinand nr. 43, a intrat în proprietatea autoarei reclamantei, S.(Z.) A. (fostă R.) prin hotărârea arbitrală nr. 242/1948, care menţionează că a fost predată acesteia „casa din Rădăuţi, str. Regele Ferdinand, construită pe p.v. cu grădină, parcela nr. 1590” şi că, potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. x/2003, reclamanta este unica moştenitoare a defunctei A.Z. (S.).
S-a reţinut că, deşi au fost admise expertize în cauză, topo şi în construcţii şi instanţa a făcut obiective în sensul celor solicitate prin actul dedus judecăţii, prin obiectivele reclamantei s-a schimbat obiectul cererii, solicitându-se identificarea unor parcele străine de acţiune, impunându-se astfel completarea raportului, conform celor stabilite prin încheierea din 2 februarie 2009.
Reţinând că la mai multe termene de judecată reclamantei i s-a pus în vedere prin apărător şi prin adrese să achite suplimentul întocmit de expert, iar aceasta nu s-a conformat şi că din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilele solicitate sunt diferite de cele restituite prin decizia civilă nr. 582/2010 a Tribunalului Suceava, din municipiul Rădăuţi, Calea Cernăuţi, că acestea ar fi aparţinut autoarei lor şi nici posesia actuală, prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I.M.H., iar prin decizia civilă nr. 14 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava s-a respins ca nefondat apelul reţinându-se următoarele considerente:
Prin notificările nr. 138 şi 139 din 13 februarie 2002 reclamanta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren şi construcţii situat în Rădăuţi, fosta strada Ferdinand şi apoi Stalin, care a fost proprietatea mamei sale, S.A. (fostă R.).
Prin dispoziţia nr. 1076 din 28 aprilie 2004, emisă de Primarul municipiului Rădăuţi, au fost respinse aceste notificări vizând imobilul situat în Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi.
Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat desfiinţarea deciziei menţionate şi, în consecinţă, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren şi construcţii, situat în Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi (fostă Ferdinand, fostă Stalin).
Într-un prim ciclu procesual, finalizat prin sentinţa civilă nr. 1127 din 7 decembrie 2004 a Tribunalul Suceava, care prin decizia civilă nr. 235 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Suceava a fost desfiinţată cu trimitere spre rejudecare, instanţele s-au pronunţat cu privire la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren şi construcţii, situat în Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi.
Prin precizările depuse după desfiinţarea cu trimitere a cauzei (fila 16) reclamanta a arătat că imobilul solicitat a fi restituit este situat în Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi nr. 43, identic cu p.v., dobândit de mama sa, S. (Z.) A. (fostă R.) potrivit hotărârii arbitrale nr. 242/1948, în care se menţionează că a fost predată acesteia „casa din Rădăuţi, strada Regele Ferdinand, construită pe p.v., cu grădină, parcela nr. 1590”.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert R.I. evidenţiază, în urma obiectivelor depuse de reclamantă, alte imobile, situate în Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi, identice cu p.v. cu o suprafaţă de 1.024 mp teren, p.f. nr. 1841 cu o suprafaţă de 4.866 mp teren, p.f. cu o suprafaţă de 1.446 mp teren, p.f. nr. 1844 cu o suprafaţă de 8.179 mp teren, p.f. cu o suprafaţă de 109 mp teren, p.f. nr. 1835 cu o suprafaţă de 568 mp teren, p.f. nr. 1836 cu o suprafaţă de 2.600 mp teren şi p.f. nr. 876 cu o suprafaţă de 151 mp teren, a căror proprietar tabular a fost B.R.
De altfel, cu privire la aceste din urmă imobile, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 582 din 11 martie 2010 a Tribunalului Suceava, i-a fost restituit reclamantei în echivalent imobilul casă situat în municipiul Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi şi teren în suprafaţa de 815 mp, identic cu parcela nr. 884 din Cartea funciară a comunei cadastrale Rădăuţi.
Cu ocazia acordării cuvântului părţilor la dezbateri la data de 11 noiembrie 2008 (ulterior cauza fiind repusă pe rol pentru completarea probatoriului cu privire la obiectul acţiunii introductive, respectiv imobilul din Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi) au fost depuse la dosar concluzii scrise de către reclamantă prin care a modificat obiectul acţiunii, solicitând restituirea imobilelor identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert R.I.
Codul de procedură civilă, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincţia este importantă, deoarece, conform art. 132 şi art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părţi, decât la prima zi de înfăţişare, care este aceea în care părţile pot pune concluzii.
În lumina celor ce preced, cererea reclamantei formulată prin intermediul concluziilor scrise depuse pentru termenul din 11 noiembrie 2008 şi reiterată prin memoriul de apel, reprezintă o evidentă cerere modificatoare a acţiunii, pentru că prin intermediul ei reclamanta a urmărit să schimbe un element esenţial al acţiunii introductive, respectiv obiectul cererii.
Este de observat că aceste concluzii scrise prin care se modifică obiectul acţiunii iniţiale au fost formulate de către reclamantă nu numai cu mult după prima zi de înfăţişare, dar au fost introduse în rejudecare, urmare a desfiinţării cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limite precis stabilite prin hotărârea instanţei de control judiciar, limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat primul apel.
De altfel, este de observat şi aspectul că aceste concluzii scrise prin care s-a solicitat restituirea altor imobile decât a celor solicitate prin acţiunea introductivă, tinzându-se astfel la modificarea obiectului acţiunii, nu răspund unor cerinţe minimale impuse de 112 C. proc. civ.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. “în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.”
Faţă de obiectul acţiunii, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren şi construcţii, situat în Rădăuţi, strada Calea Cernăuţi nr. 43 (fostă Ferdinand, fostă Stalin), în soluţionarea căruia reclamanta nu a mai insistat din punct de vedere probator, deşi potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei îi revenea, înţelegând să modifice, cu înfrângerea dispoziţiilor art. 132 alin. (1), art. 134, art. 82 şi art. 112 C. proc. civ., obiectul acţiunii introductivă, s-a constatat hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I.M.H., solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în condiţiile în care nu a făcut o modificare a acţiunii ci în raport de statuările şi concluziile expertizei efectuată în cauză a precizat care este imobilul obiect al notificării sale, dat fiind faptul că expertul a constatat că nu există Calea Cernăuţi, fostă Ferdinand, fostă str. Stalin.
Ca atare, susţine recurenta, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recursul este fondat.
Obiectul dedus judecăţii vizează anularea Dispoziţiei nr. 1076 din 28 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Rădăuţi prin care s-au respins notificările reclamantei privind restituirea în natură a imobilelor situate în Rădăuţi, str. Ferdinand.
Notificările reclamantei înregistrate sub nr. 138 şi 139 din 13 februarie 2002 vizau imobilele din str. Ferdinand, şi respectiv nr. 43 (fostă str. Stalin).
Prin decizia civilă nr. 235 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Suceava cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de fond cu recomandarea de a se completa probatoriul prin efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului a cărui restituire se solicită, a posibilităţii de restituire a acestuia şi a valorii sale.
În acest sens s-a efectuat o nouă expertiză ce avut ca obiect principal identificarea imobilului obiect al notificării reclamantei.
În aceste condiţii de identificare a imobilului reclamanta a depus o precizare, cu atât mai mult cu cât cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru identificarea imobilului a cărui restituire se solicitase.
Din această perspectivă şi în conformitate cu dispoziţiile deciziei sus evocate, nu suntem în prezenţa unei modificări de acţiune (art. 132 alin. (4) C. proc. civ.).
Or, în condiţiile în care nu s-a cercetat fondul cauzei, reţinându-se că reclamanta şi-a modificat obiectul litigiului, sunt incidente dispoziţiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamata I.M.H. împotriva deciziei nr. 14 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 50/2012. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
