ICCJ. Decizia nr. 50/2012. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 50/2012
Dosar nr. 858/45/2009
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Tribunalul Iaşi la 20 mai 2009, contestatorul P.I. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, să se dispună anularea deciziei nr. 620 din 19 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Contestatorul a susţinut în motivarea cererii că niciunul dintre membrii completului de judecată nu s-a abţinut, deşi anterior îşi exprimaseră părerea asupra litigiului.
Prin decizia civilă nr. 1698 din 19 august 2009, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare.
Împotriva deciziei menţionate a formulat recurs contestatorul P.I., susţinând că nu datorează taxă de timbru conform dispoziţiilor Legii nr. 146/1997.
Prin decizia nr. 586 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat ca netimbrată calea de atac declarată de P.I., reţinând că sunt întrunite dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Împotriva deciziei menţionate a formulat cerere de revizuire contestatorul P.I., invocând încălcarea dispoziţiilor Constituţiei şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
Prin încheierea de la termenul din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul P.I., fără a-l motiva în fapt şi în drept.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin încheierea de la 26 octombrie 2010, constatând lipsa părţilor şi reţinând că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Prin rezoluţia preşedintelui instanţei din 10 noiembrie 2011, s-a repus cauza pe rol din oficiu, conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., în vederea constatării perimării.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata perimarea recursului pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Curtea va constata că, în speţă, de la momentul suspendării, prin încheierea de la 26 octombrie 2010, cauza a rămas în nelucrare din vina recurentului timp de mai mult de un an, astfel că a intervenit sancţiunea perimării de drept a recursului.
În consecinţă, reţinând că sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) C. proc. civ., curtea va constata perimarea recursului declarat împotriva încheierii din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.I. împotriva încheierii din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 504/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
