ICCJ. Decizia nr. 5100/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 5524/63/2011, contestatorul R.V., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, a solicitat anularea Deciziei de pensie din 27 decembrie 2010.
Prin Sentința civilă nr. 3196/2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se următoarele:
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
în prezenta speță figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul intimatului. Acesta din urmă își are sediul în municipiul București.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3573 din 17 aprilie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, pentru următoarele motive:
Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj (3 februarie 2011), reglementează, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 139 din Legea 263/2010, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale. Art. 132 prevede că: "(1) Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1)".
Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială "asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi".
Este adevărat că Legea 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că, prin analogie, se poate interpreta că, și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acest text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită (cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.
Având în vedere aceste dispoziții legale, pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
în consecință, aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află reședința contestatorului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii.
Asupra conflictului negativ de competență ivit, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de "case de pensii sectoriale", care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate.
Potrivit art. 135 din lege "atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".
Cum, în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, era aplicabilă prima teză a textului legal menționat, potrivit căreia competența a revenit instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5041/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5040/2012. Civil → |
|---|
