ICCJ. Decizia nr. 5142/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5142/2012
Dosar nr. 54778/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 29 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, la 28 februarie 2011, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând, în principal, anularea Deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, menţinerea Deciziei din 17 martie 1999 şi a drepturilor de pensie avute anterior emiterii deciziei atacate, iar, în subsidiar, anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de pensie cuvenite, actualizate cu rata de inflaţie la data plăţii efective.
Prin Sentinţa civilă nr. 1518/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu, şi a procedat la declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa a reţinut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede că din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Instanţa a apreciat că întrucât litigiul vizează o decizie de pensionare eliberată de Casa de Pensii a MApN, litigiul se circumscrise sferei ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâţilor în stabilirea competenţei teritoriale, astfel încât s-a procedat la declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 3550 din 13 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a procedat la declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara şi, constatând conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1 ianuarie 2011, este abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea 263/2010.
S-a apreciat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale MApN, MAI şi SRI) a fost modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluţionează de instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului.
Decizia de recalculare a pensiei contestată în cauză a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, iar contestaţia a fost formulată de reclamantul cauzei la 28 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Totodată, s-a constatat că în hotărârea de declinare instanţa a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 şi Legea nr. 263/2010 sunt legii speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., instanţa a apreciat că se aplică dispoziţiile în materie de competenţă din legea nouă.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 727 C. proc. civ. prevăd că "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc."
Înalta Curte, analizând normele incidente în ce priveşte competenţa teritorială exclusivă în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine tribunalului de la domiciliul reclamantului (în speţă, Tribunalul Hunedoara) potrivit celor ce succed.
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 28 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 28 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat, în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5141/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5143/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
