ICCJ. Decizia nr. 5157/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5157/2012
Dosar nr. 11153/121/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 12 iulie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 6934/120/2011 la data de 7 iulie 2011, 34 de reclamanţi au solicitat obligarea pârâtelor SNTFM "C.M." SA şi SNTFM "C.M." SA - Sucursala Moldova la plata primei pentru Ziua Feroviarilor, a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paşti 2009 şi Crăciun 2008 - 2009 şi a salariului suplimentar pe anii 2008 - 2009.
La data de 12 octombrie 2011, instanţa a disjuns cauza în privinţa unora dintre reclamanţi, formându-se trei dosare distincte, în dosarul nr. 6934/120/2011, pronunţându-se asupra pretenţiilor reclamanţilor G.I., S.E. şi C.E.
Cererea reclamanţilor B.V., B.D.C., B.I., M.R., B.C., H.T.N., L.L., B.V.A., R.G., L.M., M.E., D.I. a fost înregistrată sub nr. 11153/121/2011, ce formează obiectul cauzei de faţă.
Prin Sentinţa civilă nr. 1796 din 12 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 11153/121/2011, Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei disjunse către Tribunalul Bacău, în considerarea domiciliului reclamanţilor, situat în judeţul Bacău.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar această competenţă este una exclusivă, fiind guvernată de norme imperative.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 10 noiembrie 2011, iar prin Sentinţa civilă nr. 768 din 4 aprilie 2012, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 21 C. proc. civ. şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, intrată în vigoare anterior sesizării Tribunalului Galaţi, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Acest text de lege modifică dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii, stabilind o competenţă alternativă de soluţionare a conflictelor individuale de muncă.
Având în vedere că Tribunalul Galaţi este instanţa în a cărei circumscripţie îşi au locul de muncă reclamanţii, acea instanţă, la data sesizării, era competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, pentru următoarele considerente:
Conflictul de competenţă a fost generat în cauză de stabilirea legii incidente în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Galaţi, considerând că sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii, în timp ce Tribunalul Bacău a făcut aplicarea prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii de faţă îl reprezintă obligarea pârâtelor la plata mai multor sume de bani cuvenite reclamanţilor în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, la nivel de grup de unităţi, respectiv la nivel de ramură.
În considerarea acestui obiect al cererii, sunt incidente prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, lege publicată în M. Of. la data de 10 mai 2011 şi în vigoare, aşadar, la data formulării cererii de chemare în judecată - 7 iulie 2011.
Or, potrivit art. 210 din acest act normativ, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Fiind vorba despre o competenţă alternativă, alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului, în temeiul art. 12 C. proc. civ.
În cauză, reclamanţii şi-au exercitat dreptul de opţiune prin sesizarea Tribunalului Galaţi, în a cărui circumscripţie se află locul de muncă al reclamanţilor, aceştia arătând, în cuprinsul cererii introductive, că şi-au desfăşurat activitatea pe raza SNTFM „C.M." SA -Sucursala Galaţi, în prezent Sucursala Moldova - Centrul Zonal de Marfa Galaţi.
Întrucât Tribunalul Galaţi era competent, la data sesizării sale, să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmează a se stabili competenţa judecării cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5151/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5159/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
