ICCJ. Decizia nr. 5180/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5180/2012
Dosar nr. 12646/3/2008/a1
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de completare dispozitiv de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21 mai 2012, petentul T.V., în calitate de intimat-intervenient în Dosarul nr. 12646/3/2008 având ca obiect recursul declarat de pârâţii C.M.S. şi C.V. împotriva Încheierii de şedinţă din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 3119 din 8 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul anterior menţionat.
În motivare, petentul a arătat că prin Decizia civilă nr. 3119 din 8 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul declarat de pârâţii C.M.S. şi C.V. împotriva Încheierii de şedinţă din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat.
S-a mai arătat că, în conţinutul dispozitivului deciziei anterior citate nu se regăseşte obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, pentru care petentul a depus chitanţă la dosar, situaţie faţă de care se impune admiterea cererii şi completarea dispozitivului în sensul celor solicitate.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2012, în şedinţă publică, reprezentanta intimaţilor C.M.S. şi C.V. a invocat excepţia de tardivitate a cererii, excepţie care a fost unită cu fondul.
Analizând excepţia de tardivitate invocată şi cererea de completare dispozitiv, Înalta Curte le va respinge, ca neîntemeiate, pentru următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Înalta Curte constată că în speţă, hotărârea ce reprezintă obiectul cererii de completare dispozitiv este o decizie pronunţată de o instanţă de recurs, irevocabilă, căreia nu-i este aplicabilă niciuna din ipotezele conţinute în textul legal anterior citat.
În atare situaţie, având în vedere că legea nu prevede un termen expres până la care se poate formula o cerere de completare dispozitiv a unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, rezultă că aceasta poate fi formulată oricând, conform principiului că acolo unde legea nu distinge, nici interpretul ei nu trebuie să o facă, sens în care excepţia de tardivitate va fi respinsă.
Referitor la fondul cererii de completare dispozitiv, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Rezultă, astfel, pe de o parte, că în sistemul procesual român acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa părţii care a pierdut procesul, iar pe de altă parte, că cheltuielile de judecată nu se pot acorda din oficiu, ci trebuie să fie solicitate expres de partea interesată.
În speţă, recursul pârâţilor C.M.S. şi C.V. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 23 iunie 2011, primind termen de judecată la 8 mai 2012, dată la care cauza a fost soluţionată.
La data de 2 mai 2012, petentul T.V., în calitate de intimat-intervenient, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, fără a preciza dacă solicită sau nu şi cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată la care a fost dezbătut recursul, respectiv 8 mai 2012, petentul a avut asigurată apărare juridică calificată, iar reprezentantul său, deşi a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, nu a făcut nicio menţiune cu privire la cheltuielile de judecată.
Având în vedere că instanţa de judecată nu a fost învestită cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată şi nu se putea pronunţa asupra a ceea ce nu s-a cerut, nu se pune problema unei „omisiuni" în sensul art. 2812 C. proc. civ., text legal care, astfel, nu are incidenţă în cauză.
Pentru aceste considerente, cererea de completare dispozitiv formulată de petentul T.V. va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii cererii de completare a dispozitivului.
Respinge, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3119 din 8 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul T.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6622/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5181/2012. Civil. Excepţie de... → |
|---|
