ICCJ. Decizia nr. 5178/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5178/2012
Dosar nr. 8855/1/2011
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 187 din 30 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13971/63/2009, Tribunalul Dolj a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului A.A.Ş. formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care reclamantul solicita constatarea caracterului politic al arestării tatălui său, a măsurilor abuzive luate împotriva acestuia, precum şi împotriva reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 399 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei sus-arătate.
Prin Decizia civilă nr. 7653 din 31 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul aceluiaşi reclamant împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie anulare A.A.Ş., arătând că recursul a fost soluţionat, în mod abuziv, în lipsa acestuia şi cu ignorarea unei cereri de suspendare a judecării cauzei, despre care pretinde că a formulat-o anterior soluţionării cauzei.
De asemenea, contestatorul a mai arătat că este persoană îndreptăţită la despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 şi că, prin soluţia pronunţată, instanţa de recurs a ignorat probele administrate în cauză, doveditoare ale calităţilor acestuia de persecutat politic şi luptător în rezistenţa anticomunistă.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii"(alin. (1) pct. 1) ori „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă"(alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol contestaţia mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunţate au fost invocate prin cererea de recurs, „dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Articolul 318 C. proc. civ. stabileşte că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie „când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul, sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În speţă, cererea de contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., iar motivarea acesteia a vizat judecarea recursului contestatorului (reclamant în acea cauză), în lipsa acestuia şi cu ignorarea unei cereri de suspendare a judecării în legătură cu care pretinde că instanţa nu s-ar fi pronunţat, agravarea situaţiei prin respingerea recursului, succinte considerente cu privire la calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la despăgubire în temeiul Legii nr. 221/2009.
Asemenea critici însă nu se încadrează însă în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., ceea ce face inadmisibilă contestaţia în anulare.
Astfel, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că la termenul la care a fost soluţionat recursul contestatorului acesta a fost legal citat, cauza a fost instrumentată de un complet de judecată competent conform legii, ipotezele reglementate de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. nu au fost invocate prin cererea de recurs, pentru ca instanţa să le fi respins întrucât necesitau verificări de fapt, iar recursul nu a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Referitor la cererea de suspendare a judecăţii despre care contestatorul arată că nu ar fi fost analizată de către instanţa de recurs, la dosarul cauzei nu se regăseşte o astfel de solicitare.
Referitor la situaţia privind calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire în temeiul Legii nr. 221/2009 şi la greşita soluţionare a recursului, aceste aspecte nu pot forma obiect al examinării în contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac pentru exercitarea căreia, aşa cum deja s-a arătat, există motive strict şi expres reglementate de lege.
Faţă de considerentele arătate, contestaţia în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A.A.Ş. împotriva Deciziei nr. 7653 din 31 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5264/2012. Civil → |
|---|
