ICCJ. Decizia nr. 5176/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5176/2012
Dosar nr. 17417/3/2010
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2007 pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti sub nr. 1021/303/2007, reclamantul D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B.L. şi SC A. SA, obligarea acestora la plata unei sume lunare care să acopere punctajul de pensie pierdut în perioada mai 1995 - mai 1996.
Prin Sentinţa civilă nr. 1870 din 19 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1021/303/2007, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată, fiind respinse şi excepţiile referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a celor două pârâte, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin Decizia civilă nr. 1062/R din 5 iulie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 1021/303/2007, Tribunalul Bucureşti a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească existenţa şi întinderea prejudiciului.
Prin Sentinţa civilă nr. 8296 din 19 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 85741303/2007 în rejudecare, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a respins excepţiile invocate de pârâţi, ca neîntemeiate, şi a respins, de asemenea, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie 2008 pronunţată în Dosar nr. 8574/303/2007, Tribunalul Bucureşti a casat sentinţa anterior arătată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 6055 din 20 septembrie 2008 pronunţată în Dosar nr. 8574/303/2007 (în a doua rejudecare), Judecătoria Sector 6 Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantului, şi a obligat pârâtele, în solidar, să plătească acestuia o sumă lunară reprezentând diferenţa dintre suma primită de reclamant ca pensie în sistemul public de asigurări corespunzătoare unui punctaj de 2,2883 puncte pensie şi suma ce reprezintă pensia corespunzătoare unui punctaj de 2,36399 puncte pensie, începând cu data de 1 iunie 1996, reactualizată cu data inflaţiei.
Prin Decizia civilă nr. 160/A din 9 februarie 2009, pronunţată în Dosar nr. 42813/3/2008, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva sentinţei civile sus-arătate.
Prin Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie 2009, pronunţată în Dosar nr. 42813/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul pârâtei SC A. SA şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 august 2008 pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti sub nr. 6841/303/2008, reclamanţii D.R. şi D.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.L. şi SC A. SA, obligarea acestora la plata unei sume lunare care să acopere pierderea de punctaj pensie din perioada iunie 1996 - mai 2006 pentru D.R. şi pierderea de punctaj pensie din perioada aprilie 1992 - martie 2007 pentru D.E., prejudiciul fiind consecinţa unui accident rutier.
Prin Sentinţa civilă nr. 1197 din 16 februarie 2009, pronunţată în Dosar nr. 6841/303/2008, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta B.L.; a admis în parte acţiunea; a obligat pe pârâta B.L. la plata lunară, către reclamantul D.R., cu începere de la data introducerii acţiunii, a 1/4 din 1,8853 puncte de pensie reprezentând pierdere punctaj pensie înregistrată de reclamant şi la plata lunară, către reclamanta D.E., de la aceeaşi dată, a 1/4 din 0,3443 puncte pensie reprezentând pierdere punctaj pensie înregistrată de reclamantă; a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei SC A. SA.
Prin Decizia civilă nr. 747 din 25 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6841/303/2008, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondate, recursurile reclamanţilor împotriva Sentinţei civile nr. 1197 din 16 februarie 2009.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire reclamanţii, în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1646/R din 30 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 17417/3/2010, Tribunalul Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei I civile a acestei instanţe la data de 20 septembrie 2011.
La termenul din 11 septembrie 2012, la solicitarea instanţei, reprezentanta revizuenţilor a arătat că obiectul cererii de revizuire îl reprezintă Decizia nr. 747 din 25 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, aflată în contrarietate cu Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti şi cu Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare.
per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins, ca nefondat, recursul reclamanţilor D. şi, respectiv, recursul pârâtei B.L., împotriva Sentinţei civile nr. 1197 din 16 februarie 2009.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.
Pe de altă parte, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Condiţia contrarietăţii de hotărâri vizează acele hotărâri care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire şi care au fost pronunţate în procese diferite, ea nefiind îndeplinită în situaţia în care soluţiile contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Or, în speţă, din precizarea făcută de reprezentanta revizuenţilor la termenul din 11 septembrie 2012 cu privire la hotărârile pe care le consideră contradictorii în cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că această condiţie de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, întrucât contrarietatea vizează două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cicluri procesuale diferite determinate de rejudecările dispuse în cauză, respectiv, Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Pe de altă parte, chiar în conţinutul deciziei obiect al revizuirii, s-a reţinut că între această hotărâre şi cele pronunţate ca efect al învestirii instanţei cu prima cerere de chemare în judecată, printre care şi Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti nu există tripla identitate, pretenţiile părţilor având drept fundament acelaşi fapt juridic, dar vizând pretenţii născute în perioade diferite.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.R. şi D.E. împotriva Deciziei nr. 747 din 25 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5179/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5177/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
