ICCJ. Decizia nr. 5227/2012. Civil. Fond funciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5227/2012
Dosar nr. 1122/54/2011
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele,
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011, astfel cum a fost precizată, revizuenţii M.M. şi B.F. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Comisia judeţeană Olt de aplicare a legii fondului funciar, Comisia locală Mărunţei de aplicare a legii fondului funciar, B.S. şi B.E., revizuirea Sentinţei civile nr. 1372/2009 pronunţată de Judecătoria Slatina, Deciziei civile nr. 827/2009 pronunţată de Tribunalul Olt, Sentinţei civile nr. 3569/2010 pronunţată de Judecătoria Slatina şi Deciziei civile nr. 370/2011 pronunţată de Tribunalul Olt, precum şi a Deciziei civile nr. 3442/2001 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Revizuenţii au invocat contradictorialitatea hotărârilor menţionate, sens în care şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.”
Legea procesual-civilă pretinde, prin urmare, pentru admisibilitatea căii de atac a revizuirii, îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii de admisibilitate, astfel cum rezultă din cuprinsul textului legal evocat. Astfel, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea reglementată de norma legală evocată nu poate fi admisă atunci când între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuenţi nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Or, în speţă, prin Sentinţa civilă nr. 1372/2009 a Judecătoriei Slatina, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata B.S. şi, pe fond, respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta B.F., în contradictoriu cu pârâţii Comisia judeţeană Olt de aplicare a legii fondului funciar, Comisia locală Olt a legii fondului funciar, B.S., B.E. şi M.M., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 17188/2007 a Comisiei judeţene de aplicare a legii fondului funciar, Titlului de proprietate nr. 13065/2001 şi Adeverinţei de proprietate nr. 55108/1991. Autoritatea de lucru judecat a fost analizată prin raportare la dispoziţiile Sentinţei civile nr. 4814/2000 a Judecătoriei Slatina, astfel cum a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 3442/2001 a Curţii de Apel Craiova.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost menţinute prin Decizia civilă nr. 827/2009 a Tribunalului Olt, care a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B.F. şi de pârâta M.M. împotriva sus-menţionatei hotărâri, analizând, de asemenea, la sesizarea pârâtei M.M., problema autorităţii de lucru judecat, prin raportare la dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti pronunţate la prima judecată purtată între părţi.
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 3569/2010 a Judecătoriei Slatina, a fost respinsă ca nefondată cererea revizuentelor M.M. şi B.F. de revizuire a Sentinţei civile nr. 1372/2009 a Judecătoriei Slatina, iar prin Decizia civilă nr. 370/2011 a Tribunalului Olt a fost respinsă cererea aceloraşi părţi de revizuire a Deciziei civile nr. 827/2009 a Tribunalului Olt. În acest context şi reţinând că, pe de o parte, între hotărârile menţionate nu există identitatea pretinsă de norma evocată şi că în cel de-al doilea proces a fost invocată şi analizată autoritatea de lucru judecat, se vădeşte ca nefondată cererea dedusă judecăţii.
În acest sens, se reţine că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea că în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre ori, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii lucrului judecat. Dacă s-ar admite că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situaţie, ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărite de lege.
Or, în cauză, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţele celei de a doua judecăţi au fost sesizate şi au analizat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în cauză, prin raportare la hotărârea pronunţată în primul litigiu purtat între părţi, context în care invocarea aceleiaşi împrejurări pe calea revizuirii apare ca inadmisibilă, întrucât ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a celei de a doua hotărâri, motiv pentru care cererea de revizuire dedusă judecăţii urmează să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele M.M. şi B.F. împotriva Sentinţei civile nr. 1372/2009 pronunţată de Judecătoria Slatina, Deciziei civile nr. 827/2009 pronunţată de Tribunalul Olt, Sentinţei civile nr. 3569/2010 pronunţată de Judecătoria Slatina şi Deciziei civile nr. 370/2011 pronunţată de Tribunalul Olt.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4800/2012. Civil → |
|---|
