ICCJ. Decizia nr. 5304/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5304/2012
Dosar nr. 1291/2/2011
Şedinţa publică din 14 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, reclamantul O.D. a chemat în judecată pe pârâţii O.N.B., A. şi Guvernul României, solicitând ca urmare a constatării încălcării de către pârâţi a drepturilor de autor asupra operei coregrafice baletul "Lacul Lebedelor", al cărei titular este reclamantul, cu ocazia prezentării spectacolului din data de 7 septembrie 2004, la Sala Mare a Palatului din Bucureşti, să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, reprezentând 30.000 euro daune materiale şi 30.000 euro daune morale, pentru prejudiciul produs ca urmare a încălcării drepturilor de autor, reclamantul rezervându-şi dreptul de a cere majorarea despăgubirilor în raport de suma rezultată din încasările spectacolului, ce urmează a fi determinată prin expertiza de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este unic moştenitor legal, fiu al maestrului O.D., decedat la data de 21 octombrie 1996, iar în această calitate, potrivit art. 25 din Legea 8/1996, a dobândit drepturile patrimoniale prevăzute de art. 13 din aceeaşi lege, cu privire la drepturile de autor (regie şi coregrafie) asupra operelor de balet, consemnate în declaraţia autentică din 6 noiembrie 1997, la poziţia 1 din declaraţie fiind consemnat şi baletul "Lacul Lebedelor".
După decesul tatălui reclamantului, pârâta O.N.R., cu încălcarea legii, respectiv fără a avea consimţământul reclamantului, ca moştenitor legal, a organizat spectacole de balet, prin care s-au prezentat scenic operele create (regie şi coregrafie) de autorul reclamantului, maestrul O.D.
În perioada 5 - 12 septembrie 2004 a avut loc în Bucureşti "Festivalul Artelor", ediţia 1, manifestare culturală de amploare, patronată de Preşedintele României, organizată de Secretariatul General al Guvernului şi A., instituţie subordonată Ministerului Culturii şi cultelor, ce are ca obiect de activitate impresariatul artistic, aşa cum rezultă din cuprinsul H.G. nr. 143/2004.
În cadrul acestei manifestări culturale, la data de 7 septembrie 2007, a fost prezentat de către O.N.B. spectacolul cu baletul "Lacul Lebedelor", în regia şi coregrafia O.D.
Reclamantul susţine că menţiunea inserată de pârâţii organizatori pe afişul spectacolului şi pe materialele publicitare, referitoare la regie şi coregrafie, respectiv O.D., după M.P. - L.I., este calomnioasă şi menită a aduce atingere operei de creaţie şi memoriei maestrului O.D., personalitate recunoscută pe plan mondial ca autor cu o viziune şi abordare proprie a acestui balet.
Reclamantul susţine că pârâţii nu au prezentat un alt balet "Lacul Lebedelor", cu o regie şi coregrafie diferită de cea originală a autorului, spectacolul prezentat fiind în procent de 100% cel regizat şi coregrafiat de O.D. Concepţia regizorală şi coregrafică a maestrului O.D. în baletul "Lacul Lebedelor" diferă fundamental de cea prezentată în baletul cu acelaşi nume, pusă în scenă la sfârşitul secolului XIX de M.P. şi L.I.
Reclamantul susţine că particularitatea şi elementul distinctiv din opera coregrafică a maestrului O.D. l-a constituit partea finală a acestui balet clasic în care, în eterna luptă dintre bine şi rău, învinge pentru prima dată binele.
Recunoaşterea originalităţii creaţiei maestrului O.D. în baletul "Lacul Lebedelor" a venit inclusiv din partea criticii de artă a Şcolii de Balet Ruse, originalitatea operei nefiind pusă niciun moment în discuţie de la premiera din anii 1960 şi până în prezent.
În momentul prezentării de către pârâta O.N.B. a spectacolului de balet "Lacul Lebedelor", la Sala Mare a Palatului, în data de 7 septembrie 2004, între reclamant şi pârâta O.N.B. nu exista încheiat un contract de cesiune a drepturilor de autor asupra vreuneia dintre operele coregrafice a căror autor a fost maestrul O.D., iar organizatorii nu şi-au respectat obligaţia de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile legale, în speţă ale Legii 8/1996, pentru prezentarea spectacolului.
Prin urmare, folosirea de către pârâţi a operei maestrului O.D., fără acordul reclamantului, în calitate de moştenitor legal, constituie, în sensul legii (art. 998 C. civ.), un delict civil, reclamantul fiind îndreptăţit să solicite repararea prejudiciului adus prin această faptă, iar în caz contrar solicită obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în baza principiului îmbogăţirii fără justă cauză.
În şedinţa publică de la 30 ianuarie 2008, instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.N.B., excepţie pe care a unit-o cu fondul cauzei în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
În şedinţa publică de la 27 februarie 2008, pârâta A. a depus la dosar o cerere intitulată - note de şedinţă, prin care a înţeles să invoce mai multe excepţii de ordine publică.
Astfel, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, apreciind că reclamantul nu corespunde cu calitatea de titular a dreptului şi respectiv a obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii întrucât, în cauză, reclamantului nu i-a fost încălcat niciun drept, autorul său, O.D., neîncadrându-se în dispoziţiile Legii nr. 8/1996, câtă vreme, în speţă, Baletul "Lacul Lebedelor" a fost creat de P. I. Ceaikovski între anii 1875 - 1876, după care M.P. şi L.I. au abordat o coregrafie care a fost preluată de O.D., acesta nefiind nici autor şi nici coautor, ci doar a îmbunătăţit eventual o coregrafie care fusese deja stabilită.
În aceste condiţii, subiectul originar, primar sau creatorul operei (baletului) este P. I. Ceaikovski, iar subiectul derivat poate fi cel căruia i-a fost înstrăinat baletul, coregrafii nefiind subiecţi originari sau derivaţi, niciunul dintre ei neputându-şi valorifica aceste drepturi decât stricto sensu, ca artişti interpreţi, ceea ce nu mai este cazul, întrucât sunt decedaţi.
Autorul reclamantului a realizat coregrafia baletului "Lacul Lebedelor" în cadrul sarcinii de serviciu, ca angajat al pârâtei O.N.B., calitate ce a încetat în 1970, fiind însă menţinut în funcţia de maestru coregraf până în anul 1977, astfel că activitatea acestuia nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 8/1997, fiind incident art. 9 lit. a) din lege.
S-a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de temeiul de drept folosit de reclamant, respectiv art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ., reclamantul neraportându-se la dispoziţiile Legii nr. 8/1996, aceste temeiuri juridice excluzându-se reciproc.
Pârâta A. a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, deoarece reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu câtă vreme în cauză s-a invocat inexistenţa creării acestuia, nu s-a săvârşit o faptă ilicită, punându-se în scenă opera "Lacul Lebedelor", păstrându-se memoria lui O.D., M.P. şi L.I., iar reclamantul nu a chemat în judecată pe artiştii interpreţi, în calitate de prepuşi pentru a se atrage răspunderea comitentului.
Pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât a organizat spectacolul la solicitarea expresă a pârâtului Guvernul României, care a suportat toate cheltuielile ocazionate de desfăşurarea integrală a spectacolului, iar încasările obţinute, în cuantum de 173.900 RON, au fost transferate către organismele de gestiune colectivă şi către Secretariatul General al Guvernului prin ordinele de plată depuse la dosar.
În şedinţa publică de la 26 martie 2008 au fost puse în discuţie excepţiile invocate de pârâta A., în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul unind cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A. şi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru considerentele menţionate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
În şedinţa publică de la 23 aprilie 2008, reclamantul a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, şi o cerere prin care şi-a precizat cuantumul daunelor materiale şi morale, solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 RON şi daune morale în sumă de 110.000 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 798 din 7 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.N.B. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul O.D. în contradictoriu cu pârâta O.N.B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului O.D. la judecarea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.
Pe fond, tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul O.D., în contradictoriu cu pârâta A. şi a fost obligată pârâta A. la plata către reclamant a sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta A. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.039,3 RON.
Asupra excepţiilor, unite cu fondul cauzei, precum şi asupra fondului litigiului, tribunalul a reţinut următoarele considerente:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, contestată de către părţile în cauză, susţinându-se că autorul reclamantului nu ar fi realizat coregrafia baletului "Lacul Lebedelor", tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora constituie obiect al dreptului de autor operele originare de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, fiind incluse şi operele coregrafice.
Chiar dacă opera clasică baletul "Lacul Lebedelor" a fost compusă de P. I. Ceaikovski, în România, coregrafia acestui balet a fost realizată de autorul reclamantului, maestrul de balet O.D., calitatea acestuia de autor al coregrafiei şi regiei fiind de notorietate, dar rezultând şi din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
Legea nu distinge modul în care a fost realizată opera coregrafică sau calitatea avută la momentul realizării creaţiei, astfel că este lipsit de relevanţă, sub aspectul calităţii procesuale active, faptul că O.D. a fost angajat al O.N.B., că această calitate a încetat prin pensionare, conform Dispoziţiei din 28 ianuarie 1975, sau că O.D. a mai fost menţinut în funcţia de maestru balet - specialitatea coregrafie în cadrul O.N.M. şi după pensionare, pe durată determinată conform Contractului de muncă din 31 ianuarie 1975.
Tribunalul a avut în vedere lucrările publicate despre Trupa de Balet a Teatrului de Operă şi Balet din Republica Populară Română Bucureşti, afişele şi publicaţiile despre baletul "Lacul Lebedelor" desfăşurate în diverse stagiuni din care rezultă calitatea de coregraf şi regizor a autorului reclamantului, O.D., declaraţia pe proprie răspundere dată de primul solist al Operei din Bucureşti, G.B., cu ocazia montării şi premierei creaţiei "Lacul Lebedelor" în care se arată că atât coregrafia, cât şi regia aparţin autorului reclamantului, O.D.
Prin Declaraţia autentificată sub nr. X din 6 noiembrie 1997, reclamantul, în calitate de fiu al defunctului O.D., a declarat că acesta a regizat şi coregrafiat o serie de balete, printre care şi "Lacul Lebedelor", declaraţie dată pentru a se stabili valoarea patrimonială a dreptului de autor, iar din Certificatul de moştenitor nr. Y/1997 rezultă că de pe urma defunctului O.D. a rămas ca moştenitor fiul acestuia, O.D.
Tribunalul a avut în vedere şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile acestei legi, astfel că a constatat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză, existând identitate între persoana acestuia şi titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, câtă vreme, prin acţiune s-a solicitat plata unor despăgubiri materiale şi morale ca urmare a încălcării drepturilor de autor asupra operei coregrafice al cărui titular este ascendentul reclamant.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.N.B., tribunalul a constatat că, prin H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004 privind organizarea Festivalului Artelor, s-a prevăzut că începând cu anul 2004 să se organizeze din doi în doi ani, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, Festivalul Artelor, prima ediţie desfăşurându-se în perioada 5 - 12 septembrie 2004.
În art. 6 din această hotărâre se prevede că încheierea contractelor cu participanţii din ţară şi din străinătate - orchestre, colective artistice, artişti individuali - sau cu reprezentanţii legali ai acestora, se asigură de Secretariatul General al Guvernului şi A., instituţie subordonată Ministerului Culturii şi Cultelor, în limita fondurilor alocate la capitolul cu această destinaţie din bugetul aprobat.
În virtutea acestor dispoziţii legale, pârâta A. a încheiat Contractul din 2 septembrie 2004, în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul O.N.B. (33 artişti interpreţi balerini ansamblu, 10 artişti interpreţi balerini solo) în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la susţinerea manifestărilor artistice ocazionate de Festivalul Artelor, în cadrul spectacolului organizat la Bucureşti, în data de 17 septembrie 2004 şi să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate şi definite prin art. lit. a), b), d) şi f) din Legea nr. 8/1996.
Tribunalul a constatat că semnarea contractului cu pârâta A., în vederea susţinerii spectacolului la care face referire reclamantul, a fost făcută în nume propriu în baza art. 98 lit. a), b), d), f) din Legea nr. 8/1996, şi nu ca reprezentanţi ai O.N.B., întrucât în contract nu a fost inserată nicio clauză în acest sens, la încheierea contractului neparticipând vreun reprezentant legal al pârâtei O.N.B.
Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din tabelul nominal anexă a contractului, întocmit în conformitate cu capitolul 2, remuneraţia cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta O.N.B. neprimind vreo remuneraţie în urma încheierii acestui contract.
Simpla menţiune că interpretul parte în contract era Baletul O.N.B. nu înseamnă că pârâta O.N.B. a fost parte în convenţie, câtă vreme Legea nr. 8/1996 acordă drepturi şi artiştilor interpreţi, printre care dansatorii, astfel cum se prevede în art. 95, 96 şi 98 din lege.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a reţinut că nu există identitate între persoana chemată în judecată, în calitate de pârâtă, şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, astfel că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.N.B., cu consecinţa respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu această pârâtă.
Câtă vreme pârâta A. a încheiat contractele cu artiştii interpreţi pentru realizarea Festivalului Artelor şi şi-a asumat obligaţiile arătate anterior, tribunalul a apreciat că în cauză există identitate între persoana pârâtă chemată în judecată şi persoana obligată în raportul dedus judecăţii.
Având în vedere că în şedinţa publică de la 23 aprilie 2008 reclamantul a înţeles să renunţe la judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în baza art. 246 C. proc. civ., tribunalul a luat act de renunţarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu acest pârât.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor este întemeiată, câtă vreme s-a reţinut calitatea autorului acestuia de titular a operei coregrafice, baletul "Lacul Lebedelor", din probele administrate, a rezultat că la data de 7 septembrie 2004, la Sala Mare a Palatului din Bucureşti, s-a desfăşurat spectacolul de balet "Lacul Lebedelor", iar pârâta A. nu a dovedit faptul că a încheiat şi cu reclamantul O.D. vreun contract în temeiul Legii nr. 8/1996, astfel cum a încheiat cu ceilalţi artişti interpreţi, deşi avea această obligaţie conform art. 6 din H.G. nr. 143/2004.
Este adevărat că pe afişul spectacolului se menţionează că regia şi coregrafia aparţine lui O.D., iar între paranteze se menţionează după M.P. şi L.I., însă acest aspect nu are nicio relevanţă în respectarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, câtă vreme această lege protejează atât operele originale, cât şi operele derivate, aceste împrejurări putând influenţa eventual întinderea drepturilor de autor.
Prin urmare, tribunalul, în baza art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, a constatat că s-au încălcat drepturile de autor ale autorului reclamantului, drepturi ce au fost transmise reclamantului, capăt de cerere pe care, însă, instanţa nu s-a pronunţat în mod distinct, întrucât nici nu poate reprezenta un capăt de cerere distinct, ci doar o chestiune incidentală, prejudicială, necesară a fi lămurită pentru acordarea de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului cauzat.
Însă, în ceea ce priveşte cuantumul sumei solicitate ca despăgubiri materiale, tribunalul a apreciat că acesta este excesiv şi nelegal, întrucât ceilalţi artişti interpreţi care au încheiat contracte cu pârâta A. au beneficiat de remuneraţii şi condiţii de plată, în sume fixe, niciuna dintre acestea nereprezentând încasările rezultate din vânzarea biletelor şi abonamentelor la festival, ci au fost stabilite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996 şi ale metodologiilor negociate conform art. 131 din lege.
În prezenta cauză, reclamantul a înţeles să solicite despăgubiri materiale numai prin raportare la sumele încasate din prezentarea spectacolului, fără a avea în vedere şi alte criterii de stabilire a cuantumului prejudiciului, invocând însă dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 8/1996.
Potrivit acestor dispoziţii legale, la stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, şi atunci când este cazul şi alte elemente în afara factorilor economici.
În baza acestor criterii şi în lipsa altor probe solicitate de către reclamant, tribunalul a avut în vedere remuneraţiile stabilite prin contractele încheiate cu artiştii interpreţi pentru susţinerea manifestărilor artistice ocazionate de Festival, şi în special, Contractul din 1 septembrie 2004 încheiat cu dirijorul Orchestrei O.N.B., pentru care s-a stabilit un onorariu net de 40 milioane lei.
Având în vedere că autorul reclamantului este menţionat în calitate de regizor şi coregraf al spectacolului "Lacul Lebedelor", tribunalul a apreciat că suma de 8.000 RON reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamant, ca urmare a încălcării drepturilor de autor de către pârâta A.
Având în vedere că, în cauză, reclamantul nu a justificat cererea de acordare a daunelor morale, menţionarea pe afiş a numelor M.P. şi L.I. neconstituind în opinia instanţei o atingere adusă operei de creaţie şi memoriei autorului lui, O.D., întrucât, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că maestrul O.D. nu ar fi realizat şi adaptări după alte opere originale, sau că spectacolul prezentat la 7 septembrie 2004 nu ar fi fost, într-adevăr, o adaptare după opera artiştilor M.P. şi L.I., tribunalul a respins cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.
Apelurile declarate de reclamant şi de pârâta A. împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia civilă nr. 29A din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin care s-a dispus desfiinţarea sentinţei civile apelate şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin raportare la dispoziţiile art. 109 alin. (1) C. proc. civ., dar şi la conţinutul cererii introductive de instanţă prin care s-a imputat pârâtelor faptul că au acţionat în mod ilicit, încălcând drepturile de autor al căror titular era reclamantul, la prezentarea spectacolului menţionat, este îndeplinită condiţia de a exista, şi în ceea ce o priveşte pe pârâta O.N.B. (instituţie în al cărei repertoriu se află spectacolul menţionat şi în structura căreia funcţionează corpul de balet care a interpretat opera coregrafică), identitate între aceasta şi persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
În condiţiile în care din probatoriul administrat în cauză a rezultat că spectacolul de balet "Lacul Lebedelor" a fost utilizat cu ştiinţa şi acordul pârâtei-intimate O.N.B., în mod greşit s-a apreciat de instanţa fondului că această pârâtă nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
Pentru a justifica legitimarea procesuală (activă şi pasivă) a persoanelor aflate în proces întemeiat pe temeiul răspunderii civile delictuale, reclamantul ar fi trebuit să dovedească faptul că este titularul dreptului pretins încălcat, că există un fapt ilicit al pârâtului, precum şi că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant şi fapta pârâtului, ar însemna ca instanţa să lipsească de conţinut fondul pricinii, lăsând pe seama acestuia numai aspectul legat de întinderea prejudiciului şi acela referitor la culpa pârâtului.
Cum acţiunea împotriva pârâtei O.N.B. a fost soluţionată în mod greşit pe cale de excepţie, iar pretenţiile reclamantului au fost formulate în sensul de a fi obligate pârâtele în solidar la plata despăgubirilor solicitate, Curtea a dispus desfiinţarea în tot a sentinţei apelate cu consecinţa că celelalte critici formulate în apel au rămas fără obiect faţă de soluţia dată, ca urmare a faptului că privesc aspecte de fond ale cauzei.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către pârâta O.N.B. a fost admis prin Decizia civilă nr. 1792 din 16 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin care s-a dispus casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelurilor.
În motivarea soluţiei sale, Curtea a reţinut că la 28 noiembrie 2007 reclamantul şi-a precizat temeiul juridic al acţiunii faţă de pârâta O.N.R., invocând atât răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 - 999 C. civ., cât şi răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ.
Temeiurile de drept invocate obligau pe reclamant să facă dovada existenţei unui raport juridic cu persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identităţii între aceasta şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
În virtutea art. 6 din H.G. nr. 143 din 12 februarie 2004, pârâta A. a încheiat Contractul din 2 septembrie 2004 în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul O.N.B. - în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la manifestările ocazionate de eveniment şi să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate şi definite prin art. 98 lit. a), b), d) şi f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Semnarea contractului a fost făcută de Corpul de balet în nume propriu, prin reprezentant mandatat de artişti, şi nu ca reprezentanţi ai O.N.B., câtă vreme la încheierea contractului nu a participat vreun reprezentant legal al acestei părţi, iar remuneraţia cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta neprimind vreo remuneraţie în urma încheierii contractului - art. 2.1. din contract.
În concluzie, Înalta Curte a reţinut că nu O.N.B. este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea spectacolului, organizatori fiind Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi A., instituţie subordonată Ministerului Culturii şi Cultelor, în limita fondurilor alocate.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare, iar prin Decizia nr. 95 A din 17 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală,
- a respins apelul declarat de pârâta A.,
- a admis apelul declarat de reclamant, în contradictoriu cu pârâţii O.N.B. şi Guvernul României, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor în cuantum de câte 10.000 RON pentru prejudiciul material şi, respectiv pentru prejudiciul moral, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele considerente:
În ce priveşte apelul A., instanţa nu a putut reţine susţinerea apelantei în sensul că autorul coregrafiei este P. I. Ceaikovski, câtă vreme acesta, în calitate de compozitor, este autorul unei opere distincte, muzica folosită ca fond al operei coregrafice.
Nici faptul că maestrul O.D. a realizat doar o adaptare nu se poate reţine în cauză ca fiind dovedit deoarece A. nu a administrat nicio dovadă în acest sens.
Calitatea de fost angajat al autorului reclamantului al O.N.B. nu are relevanţă câtă vreme opera în speţă este supusă reglementării în vigoare la data prezentării spectacolului, dată la care încetase această calitate de salariat.
Neîntemeiată s-a considerat a fi şi susţinerea potrivit căreia coregrafia nu poate fi protejată deoarece ea reprezintă doar expresia ideilor şi conceptelor creatorului lor şi acestea sunt excluse expres de la protecţie în conformitate cu prevederile art. 7 din lege.
În ce priveşte apelul reclamantului, Curtea a reţinut în motivarea soluţiei următoarele considerente:
Analiza tribunalului este corectă sub aspectul identificării drepturilor ce se află în patrimoniul reclamantului şi a stabilirii răspunderii pârâtei însă, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru încălcarea dreptului de autor, în mod greşit s-a stabilit ca punct de reper remuneraţia plătită pentru acelaşi spectacol artiştilor interpreţi.
În spectacolul ce face obiectul cauzei, autorul reclamantului este şi autorul regiei spectacolului, nu numai al coregrafiei, acesta fiind astfel titular a două drepturi de autor distincte.
În determinarea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamantului pentru încălcarea drepturilor sale de autor, s-a luat ca punct de reper remuneraţia în cuantum de 4.000 RON plătită dirijorului spectacolului conform contractului şi, reţinând că dirijorul este doar titularul unui drept de artist interpret, autorul reclamantului este îndreptăţit, în calitate de titular a două drepturi de autor, să primească nu numai o remuneraţie mai mare decât a dirijorului, dar şi faptul că aceasta urmează fi dublată.
Curtea a apreciat astfel că suma de 10.000 RON este într-un cuantum îndestulător ca şi contravaloare a dreptului încălcat.
Daunele morele produse reclamantului constau în stresul provocat de încălcarea drepturilor sale şi de eforturile depuse în vederea reparării încălcării acestor drepturi. Ca şi contravaloare a acestora, reclamantul este îndreptăţit să primească suma calculată în cuantum egal cu cel al despăgubirilor pentru încălcarea dreptului de autor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâţii A. şi Guvernul României.
I. În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pârâta A. a formulat următoarele critici:
În dispozitivul deciziei recurate se menţionează "admite recursul, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi O.N.B. şi Guvernul României", apoi se adaugă "pârâtul va fi obligat în favoarea reclamantului (...)", fără să rezulte în sarcina cărui pârât s-a dispus obligaţia de plată a despăgubirilor.
În mod greşit instanţa de apel a considerat că autorul coregrafiei este autor şi al operei originale şi deci titularul unui drept de autor de sine stătător, iar în această calitate, el ar beneficia de un drept distinct de cele ale celorlalţi autori ai operelor folosite în cadrul spectacolului.
În plus, s-a reţinut nelegal că în spectacolul ce face obiectul cauzei, autorul reclamantului este şi autorul regiei spectacolului nu numai al coregrafiei, fiind astfel titularul a două drepturi de autor distincte.
Toate instanţele anterioare au apreciat că autorul reclamantului beneficiază de notorietate, însă aceasta nu constituie un argument pentru atribuirea unui drept.
Hotărârea este nemotivată, întrucât considerentele care stau la baza acesteia sunt reprezentate de un text citat din anumiţi autori, care însă nu poate fi asimilat prezentei cauze.
II. Pârâtul Guvernul României a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel, sub următoarele aspecte:
Decizia recurată conţine contradicţii între considerente şi dispozitiv.
La data de 23 aprilie 2008 reclamantul a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, şi o cerere prin care şi-a precizat cuantumul daunelor materiale şi morale, solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 RON şi daune morale în sumă de 110.000 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 798 din 7 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta A. la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale şi în baza art. 246 C. proc. civ., instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecata cu Guvernul României.
Pe tot parcursul procesual reclamantul nu a mai revenit asupra acestei renunţări.
Cu toate acestea, în dispozitivul deciziei recurate se menţionează că se admite apelul în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi O.N.B. şi Guvernul României, astfel fiind o neconcordanţă între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia.
De asemenea, în dispozitiv se menţionează obligarea pârâtului la plata prejudiciului material în cuantum de 10.000 RON şi despăgubiri în cuantum de 10.000 RON pentru prejudiciu moral, fără a menţiona cine este pârâtul sau pârâta obligată la plata prejudiciului material şi moral.
Totodată, în dispozitiv este menţionat că se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate, deci implicit renunţarea la judecată faţă de Guvernul României, astfel că apare ca inexplicabilă obligarea acestei autorităţi la plata despăgubirilor, reprezentând prejudiciu material sau moral.
Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, faţă de următoarele considerente:
Deşi instanţa a reţinut în considerente aspectele privind renunţarea reclamantului la judecată faţă de pârâtul Guvernul României şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.N.B., soluţia de admitere a apelului reclamantului a fost dată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 798 din 7 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în primul ciclu procesual s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei O.N.B. şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Prin aceeaşi hotărâre, în baza dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Lipsa calităţii procesuale a pârâtei O.N.B. a fost statuată cu putere de lucru judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 1792 din 16 martie 2010, admiţând recursul acesteia, a reţinut că, faţă de temeiul juridic precizat de reclamant la 28 noiembrie 2007 în raport cu pârâta O.N.R., respectiv răspunderea pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 - 999 C. civ., precum şi răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, corpul de balet, prevăzut de art. 1000 alin. (3) C. civ., reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui raport juridic cu persoana chemată în judecată în vederea stabilirii identităţii între aceasta şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, astfel că nu O.N.B. este persoana care a cauzat prejudiciul în sensul prezentării operei fără drept, întrucât nu a participat la organizarea spectacolului, organizatori fiind Guvernul României şi A.
În dispozitivul hotărârii recurate, după menţionarea soluţiei de admitere a apelului reclamantului, în contradictoriu cu pârâţii O.N.B. şi Guvernul României, se menţionează "pârâtul va fi obligat (...)", ceea ce, gramatical, ar conduce la concluzia că este vorba de pârâtul Guvernul României în contradictoriu cu care a fost admis apelul reclamantului - parte cu privire la care s-a renunţat la judecată.
Totodată, prin decizie s-a respins apelul declarat de pârâta A., care prin sentinţa fondului a fost obligată la plata daunelor către reclamant, instanţa de apel menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Toate aceste considerente susţin contradictorialitatea deciziei de apel, din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce face imposibil controlul judiciar - inclusiv pe aspectul criticilor pe fond formulate de pârâta A. şi impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii A. şi Guvernul României împotriva Deciziei civile nr. 95 A din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 6050/2012. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5579/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
