ICCJ. Decizia nr. 5310/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5310/2012
Dosar nr. 8992/95/2010
Şedinţa publică din 14 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, reclamantul C.C. a contestat Dispoziţia nr. 1909 din 8 iulie 2010 emisă de pârâta A.C.R., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea acesteia şi obligarea pârâtei la atribuirea în natură a suprafeţei de teren de circa 680 mp, situată în Târgu Jiu, str. A., vecină la R - cu prelungirea str. D.G., la A - str. A., la N - strada U. - pasarela şi la S - proprietatea A.C.R.
La data de 22 martie 2011, pârâta A.C.R. a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât nu este moştenitorul def. S.C.A. şi C.M., depunând la dosar Sentinţa civilă nr. 7325/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu şi Decizia nr. 934/2010 a Tribunalului Gorj.
Prin Sentinţa civilă nr. 190 din 31 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a respins contestaţia şi a fost obligat reclamantul la 1.000 RON cheltuieli de judecată faţă de pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 1909 din 8 iulie 2010 emisă de pârâta A.C.R. a fost respinsă notificarea formulată de reclamant privind restituirea în natură sau echivalent a terenului în suprafaţă de 680 mp situat în Târgu Jiu, strada A., vecină la R - cu prelungirea str. D.G., la A - str. A., la N - strada U. - pasarela şi la S - proprietatea A.C.R., cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, nefiind preluat în mod abuziv, ci prin act de donaţie şi contract de schimb.
Reclamantul a invocat faptul că suprafaţa în litigiu excede celor preluate cu titlu de către stat, respectiv actului de donaţie pentru 1.023 mp şi Decretului de expropriere nr. 466/1970 pentru 1.031 mp.
S-a invocat că terenul provine de la autoarele E.S. şi F.S., care la rândul lor l-au dobândit în baza testamentului partajar întocmit de autorul A.C.S.
Pentru dovedirea calităţii de moştenitor după cele două autoare s-au depus la dosar Certificatul de moştenitor nr. AA/1967, în care după autoarea E.S. apar ca moştenitori acceptanţi C.M., soră, şi S.A. frate - C.M. fiind mama reclamantului, şi Încheierea de finalizare din 3 noiembrie 1958 după autoarea F.S. în care sunt consemnaţi ca moştenitori în calitate de fraţi, S.G., E.S., S.N., C.M. şi S.C.A.
Din Certificatul de moştenitor nr. BB/1979 a rezultat că reclamantul are vocaţie la succesiunea autoarei sale C.M.
Prin Sentinţa civilă nr. 7325 din 13 noiembrie 2009 a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta C.S.S. privind constatarea calităţii de moştenitor după def. S.C.A., reţinându-se că acest autor a avut 6 descendenţi, printre care şi E.S. şi F.S., de la care afirmativ provine terenul în litigiu.
S-a considerat că sentinţa menţionată nu este relevantă în ceea ce priveşte aprecierea calităţii procesuale active în prezenta cauză a reclamantului, luând în considerare că mama acestuia C.M. a acceptat succesiunea celor două autoare, iar reclamantul la rândul său este moştenitor legal în calitate de descendent al lui C.M.
Ceea ce nu se dovedeşte, actele relevând contrariul, este faptul că emolumentul succesoral al celor două autoare a revenit lui C.M. şi ulterior prin retransmisie reclamantului şi că în averea succesorală a celor două autoare a existat şi suprafaţa în litigiu.
De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 12766 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei Târgu Jiu, prin care s-a soluţionat acţiunea în revendicare şi obligaţia de a face formulată de reclamanţii C.C. şi C.S.S. împotriva pârâtei A.C.R. Târgu Jiu s-a reţinut că acţiunea în revendicare nu putea fi promovată numai de o parte din coindivizări, deoarece autoarele E.S. şi F.S. au avut mai mulţi moştenitori.
Potrivit menţiunilor vecinătăţilor din Autorizaţia pentru înstrăinare de teren nr. 53/1976 eliberat în vederea încheierii actului de donaţie din 27 august 1976, terenul donat menţionat ca având suprafaţa de 1.023 mp se învecinează la N cu strada U. pe o lungime de 41 m.
Prin Sentinţa civilă nr. 2782/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a constatat că A.C.R., Filiala Gorj, este proprietarul terenului situat în Târgu Jiu cu lungimea de 50 m şi lăţimea de 34 m, cu vecini la R - restul proprietăţii pârâtei Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Mun. Târgu Jiu, A - Lacul D., M-zi restul proprietăţii pârâtului şi M-noapte Calea ferată forestieră Târgu Jiu - Tismana.
Prin Decizia nr. 295 din 25 iulie 1977 a fost aprobat schimbul de terenuri în suprafeţe egale de 1.023 mp intervenit între C. Filiala Gorj cu teren proprietatea de stat aflat în administrarea operativă directă a Municipiului Târgu Jiu, identificate prin planurile de situaţie anexate ce fac parte integrantă din decizie.
Prin Sentinţa civilă nr. 8990 din 1 octombrie 2002 a fost admisă acţiunea formulată de A.C.R. Filiala Gorj împotriva Primăriei Târgu Jiu constatându-se că reclamanta este proprietara unui teren în suprafaţă de 1.690 mp, învecinat la N - strada U., la S - C.C., la V - strada A. şi V - E str. D.G. În considerentele sentinţei, s-a reţinut că reclamanta a devenit proprietară în baza schimbului cu terenul situat în strada U. nr. 52 Târgu Jiu, care a intrat în proprietatea statului prin actul de donaţie nr. CC/1976 şi că în urma ridicării topografice în anul 2002 s-a constatat că terenul este de 1.695 mp, şi nu de 1.023 mp, cât este menţionat în decizia de schimb.
Reclamantul a invocat că această hotărâre nu-i este opozabilă, însă se constată că anterior, prin Sentinţa civilă nr. 5428 din 5 iulie 2000, Judecătoria Târgu Jiu a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C. şi C.S.S. pentru revendicarea terenului de 680 mp învecinat la N - strada U., la S cu A.C.R., la Est - prelungirea străzii D.G. şi V - strada A.
În considerentele Sentinţei civile nr. 5428/2000 s-a reţinut că terenul revendicat a fost donat prin act autentic statului, care l-a dat prin schimb pârâtului. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă ca urmare a respingerii apelului şi recursului declarat de către reclamanţi.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a identificat terenul care excede suprafeţei cuprinse în actul de donaţie, în suprafaţă de 512 mp, stabilindu-se însă că nu se dovedeşte cu acte că acesta a aparţinut autorilor reclamantului şi că nu este liber fiind ocupat parţial de staţia de asistenţă tehnică A.C.R., o platformă betonată şi gardul ce împrejmuieşte întreg terenul ocupat şi folosit de A.C.R.
În raport de cele arătate, s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada chiar pentru situaţia în care s-ar reţine că în fapt suprafaţa identificată de expert de 512 mp nu a făcut obiectul actului de donaţie, că această suprafaţă a aparţinut autoarelor E.S. şi F.S. şi că prin retransmitere succesorală reclamantul ar fi îndreptăţit să solicite măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, corespunzător art. 4 alin. (2) din lege în calitate de moştenitor legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, ce a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 986 din 22 iunie 2011.
Instanţa a reţinut în motivarea soluţiei sale următoarele considerente:
Potrivit actului de donaţie din 27 august 1976 S.A., S.N. şi C.M. au donat statului un teren în suprafaţă de 1.023 mp, situat în Târgu Jiu, str. U., teren având următoarele dimensiuni şi vecinătăţi: la răsărit pe o lăţime de 28 mp cu str. D.G., la apus cu dimensiunea de 30 ml cu str. A., la miazăzi pe o lungime de 34 ml cu restul proprietăţii donatoarei C.M. şi la miazăzi cu o lungime de 41 ml cu str. U.
Prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 680 mp, aflată în incinta A.C.R., teren situat în Târgu Jiu str. A., fără a se indica numărul, cu următoarele vecinătăţi: la răsărit - prelungirea str. D.G., la apus - str. A., la nord - str. U. - Pasarela şi la sud - proprietatea A.C.R.
Din actele dosarului rezultă că terenul de 1.023 mp se învecinează la nord cu str. U. neexistând un alt teren intermediar între acest teren şi str. U., cum în mod greşit a menţionat expertul tehnic ing. N.P., prin translatarea terenului de 1.023 mp spre partea de nord, în mod nejustificat.
Printr-o transpunere corectă a actelor pe teren, având în vedere poziţionarea, amplasarea, configurarea iniţială a terenului de 1.023 mp este cert că, la nord, acest teren se învecinează numai cu str. U.
Raportat la solicitarea reclamantului, expunerea configurării terenului de către acesta, raportat şi la schiţele depuse, actul de donaţie, procesul-verbal, testament, certificat moştenitor, raportul de expertiză întocmit la fond de expert N.P., coroborat şi cu celelalte aspecte rezultate din hotărârile judecătoreşti depuse şi rapoartele de expertiză efectuate în alte cauze, reiese fără dubiu că terenul în suprafaţă de 680 mp face parte de fapt din terenul de 1.023 mp şi nu se află în prelungirea acestuia, cum identifică în mod eronat expertul la fond.
S-a apreciat că raportul de expertiză N.P. nu corespunde realităţii faptice din teren.
Cum actul de donaţie privind terenul de 1.023 mp, din care face parte terenul de 680 mp, nu a fost anulat, nu se poate dispune restituirea în temeiul art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 întrucât nu există dovada anulării donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Chiar în situaţia în care s-ar fi constatat în urma măsurării ulterioare - în urma ridicării topografice din 2002, că terenul donat ar fi avut suprafaţa de 1.690 mp în loc de 1.023 mp, acţiunea reclamantului nu este fondată atâta vreme cât actul de donaţie prevede 1.023 mp, iar reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate în condiţiile art. 1169 C. civ., cu privire la vreo diferenţă de teren, din toate actele dosarului reieşind suprafaţa de 1.023 mp.
Şi în actul de donaţie terenul a fost identificat prin dimensiuni din care nu rezultă o suprafaţă mai mare. De asemenea, conform certificatului de moştenitor şi procesului-verbal din 29 decembrie 1970, însumând suprafaţa terenului cu cea a construcţiilor - nu se ajunge la o suprafaţă de 1.690 mp, ci la o suprafaţă de 1.117 mp apropiată de cea de 1.023 mp.
Coroborând suprafaţa ce rezultă din acte cu vecinătăţile terenului este indubitabil că terenul de 680 mp nu se află interpus între str. U. şi terenul donat de 1.023 mp, ci este inclus în acesta.
Acest aspect este pe deplin confirmat de expertiza efectuată în alte cauze - referitor la suprafaţa de teren de 680 mp, de unde reiese că limitele terenului donat cu cele preluate la schimb de pârâte au rămas nemodificate şi suprafaţa de 690 mp este o parte din terenul menţionat în actul de donaţie şi anume partea de nord a acestuia, cu vecinătate str. U.
Faţă de cele expuse, instanţa a concluzionat că reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea suprafeţei de 680 mp, actul de donaţie nefiind anulat.
Împotriva acestei decizii a declarat din nou recurs reclamantul C.C., criticând soluţia curţii de apel sub două aspecte.
Astfel, în primul rând, recurentul susţine că în mod greşit a calificat instanţa calea de atac ca fiind recurs, în loc de apel, deşi la termenul din 22 iunie 2011, reprezentantul său a solicitat recalificarea căii de atac ca fiind apel şi nu recurs.
Pe fond, recurentul susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Astfel învestită, Înalta Curte, la termenul din 14 septembrie 2012 a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Învestită cu o cale de atac, în speţă recurs, instanţa are de verificat, cu titlu preliminar, admisibilitatea acesteia, întrucât împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
Având în vedere că prin hotărârea curţii de apel a fost soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei tribunalului, aceasta este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluţionat recursul este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei civile nr. 986 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5314/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5307/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
