ICCJ. Decizia nr. 54/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 54/2012
Dosar nr. 1599/1/2010
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus - în conformitate cu dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. - suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de P.I. în contradictoriu cu Asociaţia de proprietari B1 Iaşi, până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat împotriva încheierii din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, dată în Dosarul nr. 4444/99/2009 al acestei instanţe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul P.I., fără a indica temeiul de drept sau criticile pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac.
Prin încheierea din 12 octombrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu s-a prezentat niciuna din părţi şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 15 noiembrie 2011, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea părţilor, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ca având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa recurentului, cauza a rămas în nelucrare, de la 12 octombrie 2010 - data suspendării - nemaifiind îndeplinit nici un act de procedură.
În consecinţă, se va constata din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de revizuent, fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuentul P.I. împotriva încheierii din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5390/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5443/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
