ICCJ. Decizia nr. 5453/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 6637 din 30 septembrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat de reclamantele A.C.C.R. și A.A.N., continuat de prima reclamantă împotriva deciziei nr. 369 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a reținut că succesiunea de idei din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, astfel încât să se poată realiza încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
S-a constatat astfel, că deși au fost indicate ca temei legal dispozițiile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., nu s-a arătat care este actul juridic dedus judecății a cărui interpretare greșită a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, influențând modul de soluționare și nici care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, reclamanta exprimându-și doar nemulțumirea față de respingerea cererii sale de restituire a terenului de 71,5 mp aferent parterului și prezentând situații de fapt, fără nici o legătură cu decizia atacată.
S-a mai reținut că motivele de nelegalitate trebuie să vizeze modul de soluționare al instanței de apel, astfel cum este acesta susținut prin considerentele deciziei.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.C.C.R., arătând că interesul său constă în a intra în proprietatea deplină a terenului în suprafață de 71,50 mp aferent parterului restituit în baza Legii nr. 112/1995.
Și-a motivat cererea pe prevederile art. 318 C. proc. civ., precizând că instanțele nu au ținut cont de raportul de expertiză din dosar și pe acelea ale art. 167 din cod, precizând că instanțele nu au ținut seama de înscrisurile depuse, respectiv planul de amplasament al bunului imobil, adresa O.J.C.P.I. nr. 844 din 1 octombrie 2009 și partajul succesoral.
A mai apreciat că hotărârea dată prin decizia nr. 6637/2011 este corectă, eroarea aparținându-i, fiindcă raportat la prevederile deciziei nr. XX/2007 a solicitat restituirea terenului aferent parterului, dar ar fi trebuit să solicite casarea sentinței civile nr. 327 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinți, și deciziei nr. 369 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
în drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 și 329 C. proc. civ.
Analizând contestația în anulare, înalta Curte, constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.
în conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în cazurile în care procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii sau în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele de mai sus, în cazul în care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
în înțelesul textelor de lege mai sus citate, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai pentru ipotezele expres determinate prin acestea.
Se observă că în speță niciuna din cerințele impuse de textele de lege menționate nu este întrunită.
Astfel, prin decizia nr. 6637 din 30 septembrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat împotriva deciziei nr. 369 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin urmare, nu poate fi nicidecum vorba de ipoteza avută în vedere de art. 317 C. proc. civ. sau de omiterea cercetării vreunui motiv de recurs sau de o eroare materială, în sensul textului cuprins la art. 318 din cod, care vizează greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural.
în realitate, ceea ce pretinde contestatoarea, prin intermediul căii extraordinare de atac, reprezintă o reanalizare a criticilor formulate nu numai prin recurs ci de-a lungul întregului litigiu, arătând că s-au omis a se analiza înscrisuri și solicită ca, pe baza acestora, instanța să reaprecieze aspecte care țin de situația de fapt.
Or, acest lucru nu a fost permis nici instanței sesizate cu soluționarea recursului, față de configurația art. 304 C. proc. civ., acesta fiind și motivul constatării nulității recursului, fiind deci cu atât mai puțin permis instanței care soluționează contestația în anulare.
Așadar, pe calea contestației în anulare nu se pot aduce critici în afara celor expres și limitativ prevăzute de lege, fără a se ignora gradele de jurisdicție anterioare și posibilitatea cenzurării fiecăruia în limitele legale.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5431/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5409/2012. Civil → |
|---|
