ICCJ. Decizia nr. 5482/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1550 din 18 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosar, a fost admisă contestația formulată de reclamanții R.N., S.A. și G.I.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a dispus anularea deciziei emisă de această autoritate nr. 413 din 10 noiembrie 2008 și a fost obligată pârâta să emită o dispoziție motivată prin care să soluționeze pe fond notificările adresate de reclamanți și înregistrate sub nr. 258/2001 și nr. 354/2001.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 19700 m.p. situat în Râmnicu Vâlcea, și despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 2 ha aflat în punctul "T." din Râmnicu Vâlcea, terenuri preluate de stat în baza Legii nr. 308/1953.Prima instanță a apreciat că decizia în cauză este nelegală, atât în raport de argumentele folosite în cuprinsul său, dar și în raport de concluziile expertizei topo depuse la dosar, care a stabilit că ambele terenuri se aflau în intravilanul localității la data preluării de către stat. Din relațiile comunicate, rezultă că SC E. SA deține o parte din terenul revendicat, ce a fost evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, respectiv SC C. SA, succesoarea fostului Complex pentru industrializarea lemnului de la care SC E. SA a dobândit terenul în cauză, situație în care devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta, care a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate hotărârea instanței de fond, arătând că, întrucât ambele terenuri în litigiu au fost expropriate în baza Decretului nr. 308/1953, devin incidente în cauză prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că imobilele au fost expropriate în baza acestui decret și conform actului de preluare, terenurile revendicate sunt menționate ca fiind agricole, în soluționarea notificării competență au comisiile speciale de aplicare a Legii nr. 18/1991 (de pe lângă Primăria Municipiului Vâlcea).
în faza judecății de apel, instanța a dispus din oficiu suplimentarea probatoriului în privința celui de-al doilea teren vizat prin notificarea reclamanților, respectiv cel în suprafață de 2 ha situat în punctul "T." din Râmnicu Vâlcea, asupra situației lui juridice și a deținătorului său actual.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de probele noi administrate în faza de apel, Curtea, a apreciat că apelul declarat este nefondat.
S-a reținut că, din probele administrate în fața primei instanței a rezultat că cele două terenuri vizate de reclamanți prin notificările trimise în baza Legii nr. 10/2001 și la care se referă decizia contestată emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, respectiv terenul în suprafață de 19.700 mp. situat în Râmnicu Vâlcea, și terenul de 2 ha situat în punctul T. din Râmnicu Vâlcea au fost preluate de stat în temeiul Decretului nr. 308/1953, și date în administrarea I. Profil, respectiv I.C.I.A. - Râmnicu Vâlcea, ambele figurând la data preluării ca având destinație "arabil" (conform înscrisului fila 67 doar fond).
Prin urmare, întrucât s-a stabilit în cauză că notificările intimaților - reclamanți sunt privitoare la terenuri care fac parte din categoria intravilan, având acest statut atât la data preluării, dar și la data notificării, terenuri care în prezent sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, Curtea, a apreciat că în privința lor sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, autoritatea chemată prin lege să soluționeze notificările reclamanților fiind apelanta - intimată.
Regimul juridic al acestor terenuri nu poate fi dat de Legea nr. 18/1991 doar pentru simplul fapt că la momentul preluării realizată de stat aveau destinația agricolă și în pofida realității actuale, anume că fac parte din patrimoniul unei societății comerciale de prelucrare a lemnului ce a fost privatizată și, mai ales a faptului că sunt situate în prezent, ca și la momentul preluării lor abuzive, în intravilanul localității Râmnicu Vâlcea.
împotriva deciziei civile nr. 692/ A din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se susține că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod eronat că potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, singurul criteriu concret avut în vedere de legiuitor atunci când a delimitat sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 este poziția terenului în intravilan sau extravilan la data preluării cât și la data notificării.
Având în vederea motivarea și dispozitivul hotărârii Curții de Apel București, se apreciază că aceasta este pronunțată în neconcordanță cu prevederile legale aplicabile în cauză.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod corect a dispus prin decizia nr. 413 din 10 noiembrie 2008 declinarea competentei de soluționare a notificărilor nr. 258/2001 și nr. 354/2001 formulate de petenții R.N., S.A. și G.I.V. către Primăria municipiului Râmnicu-Vâlcea, instituție căreia îi revine în exclusivitate competența de a se pronunța asupra acestora.
Se susține că dispozițiile art. 8.1 din H.G. nr. 250/2007 vin să clarifice situația imobilelor pentru care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și se solicită instanței de judecată a se constate că în prezenta speță nu pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 fapt ce a condus la declinarea competentei de soluționare a notificărilor formulate de petenți către Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea, aceasta din urma fiind singura instituție abilitată potrivit legii să se pronunțe printr-o dispoziție motivată.
în drept se invocă dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este nefondat pentru considerente ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. Criticile recurentei - pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu sunt fondate.
în cauză, instanța a reținut în mod corect că nu este incident art. 8 din Legea nr. 10/2001 conform căruia nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 11/2001, terenurile aflate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridice este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000.
Cele două terenuri ce fac obiectul notificărilor trimise în baza Legii nr. 10/2001 se regăsesc în prezent în patrimoniul SC E. SA, fiind preluate de la SC C. SA, societate comercială cu capital de stat ce a fost privatizată. Ambele terenuri atât cel în suprafață de 19.700 mp, cât și cel de 2 ha. au fost preluate în temeiul Decretului nr. 308/1953 și aveau la data preluării destinația de terenuri "arabil". Mai mult, în mod just s-a considerat de către instanță că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, terenurile aveau categoria de "intravilan" la data preluării de către stat și, fiind evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Nu se justifică astfel criticile formulate de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sub acest aspect, al aplicării dispozițiilor legale incidente, ca de altfel, nici cele privitoare la pronunțarea dispozitivului și motivării hotărârii în neconcordanță cu prevederile legale incidente.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, deși critică motivarea deciziei, nu precizează în ce constă această "motivare nelegală" ce s-ar fi putut încadra în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Acest motiv de nelegalitate nu este incident în speță, deoarece decizia recurată cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
Stabilindu-se în mod corect că se impune anularea deciziei impuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și obligarea pârâtei să emită o dispoziție motivată, prin care să soluționeze pe fond notificările adresate de reclamanți (și înregistrate sub nr. 258/2001 și nr. 354/2001), nu se pot reține nici susținerile recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului privind soluția justă, în opinia sa, de declinare a soluționării notificărilor către Primăria Municipiului Râmnicu - Vâlcea.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. s-a menținut decizia civilă ca legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5445/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5439/2012. Civil → |
|---|
