ICCJ. Decizia nr. 5536/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată sub nr. 2640/105 din 02 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul C.I. a chemat în judecată intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, în calitate de reprezentant al Statului Roman, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor din 18 mai 2009 și din 05 aprilie 2007, a proceselor-verbale din 02 aprilie 2009 și din 14 februarie 2007, în sensul stabilirii în favoarea sa a dreptului la despăgubiri pentru toate terenurile expropriate, proprietatea sa, situate în com. Bărcănești, în suprafață totală de 394,56 m.p., în valoare de 50.898,24 lei, echivalentul a 11.836,68 euro (30 euro/m.p.).
Totodată, contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a invocat excepția tardivității introducerii contestației, față de faptul că hotărârea din anul 2007 a fost comunicată la data de 27 martie 2009, situație în care a învederat intimata, contestația împotriva acesteia apare ca fiind tardiv formulată.
La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009 tribunalul a dispus, în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ., unirea excepției, invocată de intimată, cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea acesteia este necesar să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 896 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, s-a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de către intimată și, pe fond, s-a admis în parte contestația.
S-au modificat, în parte, hotărârile din 18 mai 2009 și din 5 aprilie 2007, emise de intimată, în sensul că s-a stabilit în favoarea contestatorului dreptul de a încasa suma totală de 8853,92 euro sau echivalentul în lei de 40.206 lei, pentru terenurile expropriate, în suprafață totală de 394,56 m.p., situate în comuna Bărcănești, județul Prahova.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului sumele de 8853,92 euro (echivalent în lei 40.206) cu titlu de despăgubiri pentru terenurile expropriate și respectiv 1850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor mai sus menționate și respectiv, prin procesele-verbale din 02 aprilie 2009 și din 14 februarie 2007, s-a dispus, pentru construirea autostrăzii București-Brașov, exproprierea terenurilor în suprafață de 394,56 m.p. situate în com. Bărcănești, proprietatea contestatorului, și acordarea, cu titlu de despăgubiri, a sumelor de 1398,83 lei, 567,09 lei și 3002,53 lei.
Instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de ing. C.M., valoarea totală a terenurilor expropriate este de 8853,92 euro lei (22,44 euro/m.p.), calculul fiind efectuat în funcție de amplasamentul terenurilor, de valorile practicate pe piața imobiliară, de coeficienții pozitivi și negativi aplicați, de posibilitățile de acces, de restricțiile constructive, de utilități, de metodele comparative de evaluare aplicabile și de marja de negociere pe piața imobiliară.
în ceea ce privește apărările intimatei, în sensul că la stabilirea despăgubirilor acordate contestatorului, ar fi ținut seama de valoarea reală a terenurilor, de prejudiciul cauzat contestatorului și de prețul de circulație al terenurilor din zonă, tribunalul a stabilit că nu pot fi avute în vedere, întrucât nu există nicio dovadă la dosar care să ateste care au fost criteriile ce au stat la baza evaluării terenurilor în litigiu, cu ocazia emiterii hotărârilor sus-menționate, iar cuantumul de 12,06 lei/mp stabilit de expertul M.I., propus de intimată, este foarte mic în raport de criteriile prevăzute de lege.
Tribunalul a înlăturat și valoarea de 24,68 euro/m.p. solicitată de către contestator, apreciind că suma stabilită de experta C.M., propusă de către această parte, este exagerat de mare în raport de metoda aplicată și de prețurile de pe piața imobiliară.
împotriva sentinței au declarat apel, reclamantul și intimata.
La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2010, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 129 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 108 C. proc. civ., a invocat și a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică ce afectează sentința apelată, constând în încălcarea dispozițiilor art. IV pct. 4 din O.U.G. nr. 228 din 30 decembrie 2008.
Prin Decizia nr. 203 din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și contestatorul C.I. împotriva sentinței civile nr. 896 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Ploiești.
Recursurile declarate de ambele părți împotriva acestei decizii au fost admise de înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat în acest sens Decizia nr. 5858 din 7 iulie 2011, prin care a dispus casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că, potrivit dreptului comun, competența materială de primă instanță, în procesele și cererile în materie de expropriere aparține tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., raportat la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Prin Decizia civilă nr. 160 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul C.I. și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, împotriva sentinței civile nr. 896 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Examinând cauza, în faza de rejudecare după casare, Curtea a constatat că apelurile declarate de părți sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu referire la apelul declarat de reclamantul C.I., prin care se pretinde acordarea despăgubirilor într-un cuantum mai mare, de 24,68 euro/m.p., față de cel de 22,46 euro/m.p. omologat de instanța de fond, Curtea a constatat nu pot fi reținute susținerile apelantului reclamant, în condițiile în care, din verificarea raportului de expertiză efectuat la instanța de fond (aflat la filele 70-82 dosar) reiese că, la stabilirea despăgubirilor pretinse, experta C.M., numită la propunerea reclamantului, nu a precizat detaliat criteriile avute în vedere la determinarea despăgubirii, calculul prezentat la fila 78 din raportul de expertiză făcând referire la o altă valoare, de 22,44 euro/m.p.
Spre deosebire de aceasta, varianta întocmită de experta C.M., omologată de judecătorul fondului, respectă pe deplin dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, calculul despăgubirilor fiind efectuat în funcție de amplasamentul terenurilor expropriate, de valorile practicate pe piața imobiliară, de posibilitățile de acces, de restricțiile constructive, de utilități și de marja de negociere pe piața imobiliară.
în acest context, în considerarea argumentelor menționate în precedent, Curtea a respins, în temeiul art. 296 C. proc. civ., apelul declarat de reclamantul C.I.
în ceea ce privește apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Curtea analizând prima critică, a constatat, contrar afirmațiilor apelantei, că raportul de expertiză efectuat la instanța de fond îndeplinește cerințele stipulate de art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, fiind efectuat de comisia alcătuită din trei experți desemnați de instanță la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009 și respectiv 2 martie 2010, purtând semnăturile acestora (f. 80 dosar fond). în acest context, solicitarea apelantei-pârâte de efectuare a unei noi expertize în apel, pentru a fi respectate dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 apare ca vădit neîntemeiată, Curtea reținând că lucrarea efectuată la fond îndeplinește condițiile textelor de lege invocate.
Nefondată a fost găsită și cea de-a doua critică formulată de apelanta-pârâtă, întrucât varianta omologată de instanța de fond respectă dispozițiile legale, experta C.M. menționând expres criteriile avute în vedere la determinarea cuantumului despăgubirilor, astfel cum s-a menționat la analizarea apelului declarat de apelantul-reclamant.
Se impune a se preciza, sub acest aspect, că potrivit mențiunilor exprese aflate la fila 3 din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, la calculul cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru terenurile expropriate, s-au avut în vedere cererea și oferta de proprietăți asemănătoare, eliminându-se prețurile unitare extreme (f. 79 dosar fond).
Totodată, s-a reținut că apelanta-pârâtă a înțeles să critice în prezentul apel varianta omologată de instanța de fond, susținând că ar fi fost întocmită fără a avea la bază prețurile reale de tranzacționare, în condițiile în care, propriul expert consilier, domnul M.I., a concluzionat expres în raportul de expertiză (pagina 5- fila 74 dosar fond) că la momentul efectuării lucrării, piața imobiliară este blocată, datorită crizei financiare.
în considerarea tuturor acestor argumente, stabilind că în cauză nu există motive de netemeinicie și nelegalitate ale sentinței, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul C.I. și pârâtul Statul Român - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
1. Pârâtul Statul Român - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA critică decizia atacată pentru nelegalitate, având în vedere următoarele:
Instanța de apel, cât și instanța de fond, au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială", adică în localitatea Bărcănești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele nu poate indica decât prețul de tranzacționare al acestor imobile, menționat în contractele de vânzare-cumpărare și nicidecum "prețul de ofertare" postat pe diverse pagini de internet sau în diferite ziare din județul Prahova, de care în mod greșit a ținut seama instanța de apel care a confirmat astfel soluția instanței de fond.
Aceste prețuri de tranzacționare trebuiau luate în considerare la data la care imobilul respectiv a intrat în proprietatea statului și anume data la care a fost consemnată suma stabilită ca despăgubire.
Urmează să se constate că instanța de apel, prin omologarea punctelor de vedere întocmite de către experții C.M., C.M. a ținut cont la stabilirea despăgubirilor de prețurile de ofertare apărute pe internet și în presa prahoveană, ignorând astfel dispozițiile legale ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Expertul desemnat de către Stalul Roman prin C.N.A.D.N.R. ing. M.I. a făcut opinie separată și a avut în vedere prețurile de tranzacționare și nu cele de ofertare, deoarece a folosit ca bază de calcul preturile cu care s-au înstrăinat imobilele în comuna Bărcănești, acesta studiind la sediul Primăriei Barcănești contractele de vânzare-cumpărare ale terenurilor din zonă.
Din raportul de expertiză întocmit se poate observa că există o diferență foarte mare între prețurile de "ofertare" și cele reale de "tranzacționare", care trebuiau avute în vedere de instanța de apel ca valori de comparație la stabilirea despăgubirilor.
2. Reclamantul C.I. critică decizia atacată pentru nelegalitate, având în vedere următoarele:
în speță, urmează ca despăgubirea să fie stabilită în cuantumul precizat de expertul numit de contestator, având în vedere următoarele:
- prețul de circulație al terenului în zonă este mult mai mare decât prețul stabilit de exp. D. (care a "evaluat" la aceeași valoare majoritatea terenurilor din zona de sud-est a țării fără a avea în vedere pagubele produse prin expropriere, categoria de folosință a acestor terenuri, valoarea de circulație);
- amplasamentul acestui teren (terenul se află în vecinătatea casei reclamantului - în prelungirea terenului categoria curți-construcții);
- pagubele produse (pe acest teren reclamantul a plantat o livadă, legume și altele - ce constituie sursa de hrană a familiei sale);
- prin exproprierea unei "părți" din terenul respectiv, scade considerabil valoarea terenului rămas în proprietatea reclamantului, fără a avea posibilitatea de a-l mai valorifica ulterior.
Mai mult, despăgubirile au fost stabilite diferențiat și fără un criteriu stabilit expropriaților. Astfel, au fost acordate despăgubiri de 4 ori mai mari, unor persoane ale căror terenuri se aflau la mare distanță față de gospodăria acestora și exproprierea nu producea prejudicii mari, așa cum se întâmplă în cazul reclamantului.
în consecință, se solicită ca în urma admiterii recursului să se modifice hotărârile anterioare, în sensul că urmează ca despăgubirea să fie stabilită în cuantumul precizat de expertul numit de contestator. Se solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii experți și onorariu avocat.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, înalta Curte a constatat următoarele:
Analizând motivele de recurs formulate, atât de reclamant cât și de pârât, se constată că nemulțumirile exprimate sunt cu privire la cuantumul despăgubirilor, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, despăgubiri aferente imobilului-teren expropriat.
în raport de criticile aduse hotărârii atacate sub acest aspect, înalta Curte a procedat la analizarea concomitentă a motivelor de recurs.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.
Prin urmare, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 prevede în mod expres că, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că, la calcularea cuantumului acestor despăgubiri, atât experții, cât și instanța, vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.
Pentru stabilirea despăgubirilor se impune, așadar, efectuarea unei expertize de către o comisie de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, care să aibă în vedere criteriul de calcul prevăzut de art. 26 alin. (2) din această lege.
în speță, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de experții ing. M.I., C.M. și C.M. s-au expus puncte de vedere diferite, instanțele anterioare luând în considerare valoarea stabilită de expertul C.M., prin metoda de evaluare aplicată - evaluarea prin comparație, fiind evidențiată valoarea de piață estimată (prin eliminarea valorilor extreme, cea mai mică și cea mai mare).
Instanța de apel și-a însușit opinia expertului C.M., reținând că la calculul cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru terenurile expropriate, s-au avut în vedere cererea și oferta de proprietăți asemănătoare, eliminându-se prețurile unitare extreme.
Instanța de apel a înlăturat critica din apelul pârâtei privind neluarea în considerare a prețurilor reale de tranzacționare, motivând că însuși consilierul expert din partea pârâtei - d-nul M.I. a concluzionat în mod expres că, la momentul efectuării lucrării, piața imobiliară era blocată, datorită crizei financiare.
Față de această situație, înalta Curte apreciază că s-au încălcat dispoziții imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor, care fac trimitere la "prețurile obișnuite de tranzacționare", operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Totodată, nu s-au prezentat oferte pentru comparație din care să reiasă că imobilele la care s-a făcut raportarea fac parte din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat.
Acestă situație atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ipoteza, când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Drept consecință, înalta Curte apreciază că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul - teren expropriat, cu respectarea strictă a cerințelor imperative ale art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Cum o asemenea probă nu se poate administra în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel, pentru ca în baza efectului devolutiv al apelului, să stabilească pe deplin care este situația imobilului în litigiu, să se facă dovada prețurilor cu care se vând în mod real terenurile de același fel din unitatea administrativ teritorială unde este amplasat terenul în litigiu, față de care să facă o corectă aplicare a legii speciale de reparație în materia exproprierii.
în acest sens, în recurs, s-a facut aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 314 C. proc. civ. și, drept consecință, înalta Curte a casat decizia atacată, trimițând cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5591/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5574/2012. Civil → |
|---|
