ICCJ. Decizia nr. 5654/2012. Civil
| Comentarii |
|
La data de 31 martie 2010, reclamanta SC F. SRL Calafat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a contestat în instanță Hotărârea nr. 80 din 06 octombrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând stabilirea cuantumului corect al despăgubirilor pentru suprafața expropriată de 156 mp teren agricol intravilan, situat în municipiul Calafat, având numărul cadastral și obligarea pârâtului la plata sumei stabilite.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 576 din 13 mai 2001 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "pod peste fluviul Dunărea la Calafat-Vidin" și s-a dispus declanșarea procedurii de expropriere pentru acest obiectiv.
în baza Legii nr. 198/2004, comisia constituită în acest sens a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul de 156 mp la 10 euro/ mp, sumă nerealistă în raport de valoarea de piață a imobilelor din zonă.
La data de 31 martie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4536/63/2010, o altă contestație formulată de aceeași reclamantă SC F. SRL Calafat împotriva Hotărârii nr. 103 din 14 octombrie 2009, reclamanta solicitând stabilirea cuantumului corect al despăgubirilor pentru suprafața expropriată de 1.582 mp teren agricol intravilan, situat în municipiul Calafat, având număr cadastral x.
în motivarea cererii, s-a arătat că terenul respectiv a făcut obiectul Legii nr. 198/2004, pentru același obiectiv stabilit prin H.G. nr. 576 din 13 mai 2009 și că suma stabilită drept despăgubire de 10 euro/mp nu corespunde valorii de piață a imobilului.
La termenul din 14 mai 2010, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.164 C. proc. civ., iar dosarul nr. x a fost conexat la dosarul nr. y.
Pentru soluționarea cauzei, tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea valorii de circulație a suprafețelor de teren expropriate, în funcție de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de acest fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Expertiza a fost efectuată de o comisie constituită din 3 experți, expertul M.F. fiind desemnat de instanță, expertul D.D., fiind desemnat de reclamantă, iar expertul S.G., fiind desemnat de pârât.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 07 decembrie 2010; împotriva acestuia au formulat obiecțiuni, atât reclamantul cât și pârâtul, instanța dispunând ca experții să răspundă la aceste obiecțiuni; prin răspunsul depus la dosar la data de 18 martie 2011, cei trei experți și-au menținut punctul de vedere exprimat inițial.
Prin sentința civilă 251 din 25 martie 2011, Tribunalului Dolj a admis contestațiile conexate.
A modificat parțial hotărârea nr. 103 din 14 octombrie 2009 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că suma pe care o va achita pârâta către reclamantă, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat de 1.582 mp, este echivalentul sumei de 22.369 euro, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
A modificat parțial hotărârea nr. 80 din 06 octombrie 2009, a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că suma pe care pârâta o va achita reclamantei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat de 156 mp este echivalentul sumei de 2.206 euro, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.
A obligat pe pârât la plata sumei de 2.100 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin H.G. nr. 576 din 13 mai 2009 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "infrastructura conexă pe teritoriul românesc al obiectivului pod peste fluviul Dunărea la Calafat-Vidin" în Mun. Calafat, județul Dolj" și s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică respective, expropriator fiind Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA de sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Această hotărâre a fost adoptată în baza Legii nr. 198/2004, iar în temeiul art.6 și 7 din această lege au fost emise hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 80 din 06 octombrie 2009 și nr. 103 din 14 octombrie 2009.
Prin hotărârea nr. 80 din 06 octombrie 2009 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea despăgubirii aferente terenului situat în municipiul Calafat, având număr cadastral 1610/2, ce apar?inea reclamantei SC F. SRL pentru suprafața expropriată de 156 mp, teren agricol intravilan, stabilindu-se, conform art.6 din Legea nr. 198/2004, o despăgubire în cuantum total de 6.656,52 lei echivalentul a 1.560 euro, luându-se în considerare valoarea de 10 euro/ mp.
Prin hotărârea nr. 103 din 14 octombrie 2009 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat consemnarea despăgubirii aferente terenului situat în municipii Calafat, având nr. cadastral x, aparținând reclamantei SC F. SRL, pentru suprafața expropriată de 1.582 mp, teren agricol intravilan și s-a stabilit o despăgubire în cuantum total de 67.863,05 lei, echivalentul a 15.820 euro, luându-se în considerare aceeași valoare de 10 euro/ mp.
Prin expertiza efectuată în cauză în condițiile art.25 și 26 din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit o valoare de piață a terenurilor expropriate de 14,14 euro/ mp; această sumă reprezintă o medie făcută celor două metode de calcul evidențiate de experți, și anume, metoda comparației prin bonitate (al cărei rezultat a fost reprezentat de o valoare de piață de 14,07 euro/ mp) și metoda calculului prin comparația directă a ofertelor de vânzare (al cărei rezultat a fost reprezentat de o valoare de piață de 14,24 euro/ mp).
Tribunalul a apreciat că această probă este concludentă în stabilirea valorii de circulație a celor două suprafețe de teren, deoarece sunt explicate pe larg metodele de calcul folosite, criteriile și formulele de calcul avute în vedere în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că suma stabilită de experți reflectă valoarea de piață a terenurilor expropriate.
A fost apreciat concludent și răspunsul la obiecțiuni întocmit de experți, în care se precizează că evaluarea s-a realizat ținându-se seama de amplasarea terenurilor la periferia municipiului Calafat, că s-au identificat oferte de vânzare în zonele aferente la intrarea și ieșirea din municipiul Craiova adiacente arterelor E70, E79 și că diferența dintre valoarea stabilită în cadrul procedurii de expropriere și valoarea stabilită prin expertiză se explică prin intervalul de timp scurs între acestea (ianuarie 2001, respectiv, noiembrie 2010).
De asemenea, tribunalul a apreciat relevant faptul că toți cei trei experți, atât cel desemnat de instanță, cât și cei desemnați de părțile cu interese contrare, au ajuns la un punct de vedere comun și au stabilit aceeași valoare de circulație a terenurilor expropriate.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând evaluarea terenurilor.
Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 281 din 28 iunie 2011 a respins apelul declarat de pârât, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, suma pe care pârâtul o va achita reclamantei pentru suprafața de 1.582 mp teren este de 22.528 euro (sau contravaloarea în lei) și pentru suprafața de 52 mp este de 2.222 euro (sau contravaloarea în lei) pentru suprafața de 156 mp, menținând restul dispozițiilor din sentință.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod greșit tribunalul a făcut o medie a despăgubirilor rezultate în urma aplicării celor două metode - cea a comparației prin bonitate și cea a calculului prin comparația directă a ofertelor de vânzare - cât timp legea stabilește că prețul ce se achită expropriatului este cel rezultat din valoarea imobilului pe piața liberă.
Ca urmare, metoda corectă de calcul este cea a comparației ofertelor de vânzare, care presupune stabilirea valorii prin aprecierea prețurilor practicate pe piață, în urma căreia s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 14,24 euro/mp.
La data când expertiza a fost efectuată, adică luna noiembrie 2010, nu existau pe piața imobiliară oferte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare celui în litigiu situate în Calafat, zona podului peste Dunăre, experții având în vedere prețuri de vânzare pentru terenuri din zona III de la periferia Municipiului Craiova, (terenul în litigiu fiind situat în aceeași zonă a loc. Calafat), fiind comparate 18 oferte de vânzare, din mai multe puncte ale orașului, oferta negociată fiind stabilită la 14,24 euro/ mp.
Reclamantul a depus la dosar două contracte de vânzare cumpărare încheiate între particulari, cu privire la terenuri similare, situate în aceeași localitate și aceeași zonă, susținând că valoarea la care acele terenuri s-au înstrăinat este mai mare decât cea stabilită de prima instanță.
Din analiza acestor convenții, a rezultat că în luna octombrie 2007 s-a vândut suprafața de 2.500 m.p. cu suma de 50.000 euro, adică 20 euro/ mp, iar în luna mai 2008 s-a vândut o suprafață de 5.150 m.p. cu suma de 66.950 euro, adică un preț de 13 euro/ m.p.
Având în vedere că din anul 2007 până în prezent prețurile pe piața imobiliară au scăzut, dată fiind criza economică resimțită puternic și, la acest nivel, nu se poate aprecia că și în prezent prețul este de 20 euro/ m.p., mai ales că în cel de al doilea contract prețul oferit este chiar mai mic decât cel calculat în prezent de experți.
Oferta din ziarul local "Gazeta de Sud" privitoare la un preț al terenurilor de 75-80 euro/ m.p. este una singulară, mult mai mare decât ofertele din zona Craiova și decât cea a apărută la 28 februarie 2011 pentru zona pod Calafat și nu s-a dovedit că s-a concretizat în prețuri efectiv plătite la vânzări, așa încât, nu se poate aprecia că este eronat calculul făcut de experți, care au comparat 18 oferte.
în mod corect prima instanță a ținut seama de faptul că toți experții desemnați pentru efectuarea evaluării, inclusiv cei numiți de părți, au ajuns la o concluzie comună.
Instanța de apel a mai reținut că nici apărarea pârâtului de a se lua în calcul prețul stabilit în expertizele evaluatoare la Camera Notarilor Publici, nu poate fi primită deoarece legea stabilește expres că despăgubirile se calculează potrivit pieței imobiliare, iar diferența dintre prețul calculat de expertul A.N.E.V.A.R. și cel omologat de instanță este justificat de trecerea unei perioade de aproximativ doi ani între cele evaluări.
Concluzia care se impune este aceea că instanța trebuie să stabilească despăgubirile calculate potrivit metodei comparației directe a ofertelor imobiliare, conform căreia prețul terenului este de 14,24 euro/ m.p.
împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs.
în motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că valoarea stabilită este prea mare, susținând că nu s-a avut în vedere valoarea terenului din 2009. De asemenea, a mai arătat că nu s-a ținut seama că terenul nu dispunea de utilități.
Recurentul-pârât a mai arătat că o dată cu începerea procedurilor de expropriere prețul terenurilor a crescut artificial, ajungându-se la preturi peste valoarea reală, iar la stabilirea valorii terenului expropriat, instanțele anterioare nu au ținut cont și de expertiza întocmită expertul A.N.E.V.A.R. desemnat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale care arată clar amplasamentul terenului și valoarea reală a acestuia. Recurentul pârât a mai arătat că expertiza întocmită de expertul evaluator numit de companie este cea care stabilește corect prețul despăgubirilor.
Analizând criticile formulate de pârât care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii în caz de expropriere sunt stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Totodată, legea dispune, prin art. 27, că instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
în speță, înalta Curte constată că în raport cu probatoriul administrat, aceste prevederi legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de apel.
Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, comisia de experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994 a avut în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantei, a aplicat metoda comparației directe. Chiar dacă aceasta presupune a se compara tranzacții imobiliare pentru terenuri similare, recurentul nu indică încălcarea acestui criteriu prin motivele de recurs, iar pe de altă parte, nu a produs în cauză în fața instanțelor de fond comparabile utile și adecvate din acest punct de vedere, respectiv, contracte de vânzare cumpărare încheiate la un moment apropiat de cel al efectuării expertizei (anul 2010), sens în care prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu privire la terenuri de același fel, situate în aceeași zonă și pe care comisia de experți să le fi putut avea la dispoziție ca repere de comparație.
în consecință, din raportul de expertiză, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însușit de instanța de apel, rezultă că, la stabilirea valorii acestora, s-au avut în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare cu cea supusă exproprierii, comisia de experți raportându-se la cererea și oferta de pe piața imobiliară pentru terenuri similare celui expropriat (ca valoare, categorie de folosință și situare), în absența unor comparabile adecvate (contractele de vânzare cumpărare de la dosar, fiind datate din anii 2007 - 2008, nefiind utile din acest punct de vedere); pe de altă parte, înalta Curte constată că nici în etapa recursului, pârâtul nu a depus la dosar contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri similare celui expropriat, încheiate la o dată apropiată celei a efectuării expertizei dispuse de instanța de fond, posibilitate pe care o avea, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă și care ar fi fost de natură a impune instanței de recurs luarea în considerare a soluției de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare; nici eventuala lipsă a rolului activ al instanțelor de fond nu constituie un motiv de recurs care să fi fost conceput de pârât, motiv ce nu putea fi luat în discuție din oficiu, în absența caracterului acestuia de odine publică.
în aceste condiții, înalta Curte apreciază că această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor se încadrează în condițiile de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei implică și satisfacerea exigențelor art. 1 din Protocolul adițional Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanța a aplicat aceste criterii, hotărârea astfel pronunțată nu reprezintă o încălcare a normei naționale sau a celei europene.
Având în vedere cele reținute mai sus, înalta Curte apreciază că instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile legale incidente în cauză în raport de probatoriul administrat, astfel încât, criticile formulate nu întrunesc cerințele de modificare a deciziei din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5638/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5575/2012. Civil → |
|---|
