ICCJ. Decizia nr. 5579/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5579/2012
Dosar nr. 186/111/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 18 iunie 2008 reclamanta K.J. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Oradea şi Comisia locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea parţială a Dispoziţiei nr. 9381 din 18 decembrie 2007, obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenurilor conform dispoziţiilor legale şi la plata cheltuielilor de judecată.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bihor, prin Sentinţa civilă nr. 113/C din 23 martie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001; a respins acţiunea formulată de reclamantă faţă de pârâta Comisia locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Municipiul Oradea şi cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 9381 din 18 decembrie 2007, având în vedere Notificările nr. 218/2001, 411/2001, 399/2002, 537/2001, 887/2001, 536/2001, 398/2002 formulate de K.J., J.M. şi H.G. prin care s-a solicitat restituirea în natură a suprafeţelor de teren libere şi acordarea de despăgubiri pentru suprafeţele de teren ce nu pot face obiectul restituirii în natură, din nr. top. AA şi BB înscrise în CF CC Oradea s-a dispus admiterea cererii de restituire în natură a suprafeţei de 3.080 mp cu nr. top BB/82 înscris în CF DD Oradea, situat în Oradea str. E.T.; s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a numiţilor J.K., J.M., H.G. şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 27.770 mp/40.301 mp din nr. top BB înscris în CF CC Oradea. S-a dispus înaintarea notificărilor şi actelor aferente Secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
Referatul de fundamentare a dispoziţiei Primarului Municipiului Oradea nr. 9381/2007 Oradea, menţionează că după trecerea în proprietatea Statului Român, terenurile cu nr. top AA şi BB au făcut obiectul a numeroase dezmembrări, parcelări şi atribuiri către persoane fizice pentru construcţii de case, care în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991 au trecut în proprietatea acestora prin ordinul prefectului. De asemenea, se menţionează că pe aceste terenuri au fost construite blocuri de locuinţe, iar pe suprafeţele de teren pe care nu s-au edificat construcţii, există numeroase reţele subterane de telefonie, conducte de apă potabilă şi termoficare, pentru care societăţile comerciale deţinătoare au comunicat Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 traseele lor de trecere prin subteran, potrivit art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi.
S-a concluzionat, în urma verificărilor şi măsurătorilor efectuate pe teren de către Biroul cadastru din cadrul Primăriei Oradea, că poate fi restituită în natură doar suprafaţa liberă de 3.080 mp cu nr. top BB/82 înscrisă în CF DD Oradea, pentru diferenţa de suprafaţă nerestituită de 27.770 mp propunându-se acordarea de despăgubiri.
Prin Ordinul nr. 63/2001, în baza Legii nr. 18/1991, conform Sentinţei civile nr. 134/CA din 22 decembrie 1999 a Curţii de Apel Oradea, s-a atribuit notificatorilor în natură pe vechiul amplasament suprafaţa de 12.890 mp din totalul de 46.301 mp teren, trecut în proprietatea statului prin Sentinţa civilă nr. 3744/1959 a Judecătoriei Oradea în baza Decretului nr. 111/1958.
În baza art. 137 C. proc. civ., analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, instanţa de fond a constatat că este incidentă cauzei, raportat la obiectul acţiunii - anularea dispoziţiei primarului.
Prin urmare, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea şi a respins acţiunea formulată de aceasta.
Analizând fondul acţiunii, instanţa de fond a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu a dovedit în condiţiile art. 1169 C. civ. (vechi) că întreaga suprafaţă de teren solicitată este liberă şi poate face obiectul restituirii în natură.
Cum nu s-a făcut prin niciun mijloc de probă dovada contrară celor reţinute în referatul de fundamentare al deciziei atacate, prin care conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren ce nu poate fi restituită în natură, faţă de netemeinicia cererii, instanţa de fond a respins cererea de anulare parţială a Dispoziţiei nr. 3981/2007 şi obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenurilor.
Cât priveşte compensarea solicitată de reclamantă cu alte imobile, tribunalul a reţinut că pârâta s-a aflat în imposibilitatea reală a aplicării dispoziţiilor legale ce prevăd compensarea, prin anunţurile nr. 70024 din 3 noiembrie 2008 şi 67714 din 30 septembrie 2008, afişate prin proces-verbal pe panourile de afişaj din cadrul Primăriei Oradea, confirmându-se susţinerea pârâtei, de aducere la cunoştinţă publică a împrejurării că pe raza Municipiului Oradea nu sunt identificate terenuri disponibile care să facă obiectul compensării în condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2001.
Faţă de absenţa culpei pârâtului, urmare a respingerii acţiunii, instanţa a respins şi cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta K.J.
Prin motivele de apel a invocat că instanţa a soluţionat cererea doar prin prisma unui singur argument, că nu s-a făcut dovada contrară celor reţinute în referatul de fundamentare al deciziei atacate, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren, ce nu poate fi restituită în natură.
Reclamanta a susţinut că nu s-a răspuns tuturor criticilor.
A trimis mai multe notificări prin care a solicitat acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele cu nr. top. AA, BB, preluate abuziv de la părinţii săi, a solicitat restituirea în natură de regulă pe vechiul amplasament, sau dacă nu se poate pe amplasamentul iniţial, atunci pe altele. O comisie, la data de 24 august 2001, a constatat că pe nr. top. BB/82 sunt doar grădini, împrejmuite abuziv de locatarii blocurilor, deci parcela este liberă.
S-a dispus în 18 decembrie 2007 doar restituirea în natură a 3.080 mp din totalul de 46.301 mp, fiind propuse despăgubiri pentru 27.770 mp, deci 66%, deşi, principiul este, de regulă, restituirea în natură. Dacă nu era posibilă restituirea în natură, trebuia să li se facă o propunere de compensare cu alte bunuri, conform art. 26 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ori această dispoziţie nu s-a respectat.
Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Oradea a solicitat respingerea apelului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, întrucât doar primarii au competenţa conform Legii nr. 10/2001 să emită dispoziţii, Comisia neavând personalitate juridică.
A arătat că reclamanta a depus Notificările cu nr. 218/2001, 411/2001, 536/2001, 537/2001, 887/2001, 398/2002, 399/2002, prin care a solicitat restituirea în natură a nr. top. EE, AA, BB în suprafaţă de 46.301 mp. Ori, după preluare, Statul Român l-a dezmembrat şi atribuit unor persoane fizice, fiind restituibil doar un teren de 3.080 mp, nr. top. BB/82.
Nu s-a atacat în termen Dispoziţia nr. 2.557 din 18 iulie 2006, prin care s-au restituit 2.557 mp teren din totalul de 40.301 mp, iar prin Sentinţa civilă nr. 134/CA/1999, Curtea de Apel Oradea a dispus eliberarea unei decizii de împroprietărire pentru 12.890 mp, fiind astfel emis Ordinul nr. 63/2001 în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea apelantei şi numitei J.M. Pentru diferenţa de 27.770 mp s-a propus acordarea de despăgubiri, întrucât pe această suprafaţă se află edificate construcţii, reţele subterane de telefonie, conducte de apă potabilă şi termoficare, neexistând terenuri disponibile care să fie acordate în compensare.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 194/2011-A din 6 octombrie 2011 a admis apelul reclamantei; a admis în parte acţiunea sa civilă, a dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr. 9381 din 18 decembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Oradea, în sensul că, a dispus restituirea în natură şi a unei suprafeţe de 3.212 mp teren alături de cea iniţial restituită în suprafaţă de 3.080 mp, constând în: 22 mp din nr. top BB/13, 15 mp din nr. top BB/87, 15 mp din nr. top BB/89, 15 mp din nr. top BB/92, 15 mp din 114 mp din nr. top BB/94 din CF nr. CC Oradea, 370 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea, 1.524 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea, 279 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea şi 582 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea, 15 mp din nr. top BB/88 CF nr. FF Oradea, 15 mp din nr. top BB/91 din CF nr. FF Oradea, 15 mp din nr. top BB/90 din CF nr. GG. A modificat art. 3 din decizia sus-menţionată în sensul că măsura privind propunerea de despăgubiri se întinde doar asupra a 24.558 mp/40.301 mp teren din nr. top BB înscris în CF nr. CC Oradea, în loc de suprafaţa de 27.770/40.301 mp; a păstrat celelalte dispoziţii ale dispoziţiei contestate şi ale sentinţei apelate şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în apel şi în fond.
Argumentele instanţei de apel au fost următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 9381 din 18 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a admis cererea formulată de K.J., J.M., H.G. şi s-a dispus restituirea în natură a 3.080 mp teren nr. top. BB/82. Pentru 27.770 mp teren s-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri (nr. top. BB), înaintându-se notificările, actele anexă la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform referatului ce a stat la baza emiterii acesteia, totalul terenului preluat abuziv de Statul Român de la antecesorii apelantei a fost de 46.301 mp, din care, suprafaţa de 12.890 mp s-a atribuit pe vechiul amplasament, în baza Sentinţei civile nr. 134/CA/1999 a Curţii de Apel Oradea, prin Ordinul Prefectului nr. 63 din 16 martie 2001, iar din diferenţa rămasă doar suprafaţa de 3.080 mp s-a constatat a fi liberă, restul fiind ocupat de construcţii şi reţele subterane de utilităţi.
Potrivit anunţului nr. 70024 din 3 noiembrie 2008, afişat la 1 octombrie 2008, emis de Administraţia Imobiliară Oradea, s-a adus la cunoştinţa celor interesaţi faptul că nu au fost identificate terenuri disponibile care să facă obiectul compensării în condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că, apelanta, nefăcând proba contrară prin identificarea unor asemenea imobile, criticile în sensul neformulării unei oferte în compensare apar ca neîntemeiate.
Cu ocazia soluţionării cauzei în apel, instanţa a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică, menită să evidenţieze dacă din terenul fost proprietatea reclamantei mai există o altă suprafaţă de teren liberă pentru a fi restituită în natură, pe lângă cea iniţial restituită în suprafaţă de 3.080 mp nr. top. BB/82 înscris în CF nr. DD Oradea.
Din analiza acestui raport, întocmit de inginer expert M.G.L. s-a reţinut că nr. top. AA/1-18 şi nr. top. BB/14-94, au rezultat din dezmembrări succesive din nr. top. iniţial AA, BB Oradea, urmare a edificării străzilor E.T., F., S. şi atribuirii către terţi a unor terenuri pentru locuri de casă.
Concluziile expertului au fost în sensul că: - din nr. top. BB/22, 119 mp şi 37 mp din nr. top. EE/3 - total 156 mp sunt aferenţi parcării din zonă, deci teren cu destinaţie de utilitate publică, suprafaţa de 343 mp ce provine din nr. top. BB/13 = 22 mp, din nr. top. BB/87, BB/89, BB/92, BB/93 - 4 x 15/15 mp din nr. top. BB/88 - 15/15 mp, din nr. top. BB/91 - 15/15 mp, din nr. top. BB/90 - 15/15 mp şi 216 mp din nr. top. BB/94, reprezintă teren aferent a 8 garaje din zidărie şi structuri metalice, parcări de faţă a acestora; 484 mp din care 114 mp din nr. top. BB/24, 370 mp din nr. top. BB/82 reprezintă grădina de la nr. poştal 13 str. F.; - 93 mp din nr. top. BB/82 - reprezentând o parte din curtea de la nr. 15, strada F.; - 272 mp din nr. top. BB/82 ce reprezintă o parte din curtea de la nr. 15, strada F., aferent şi garajelor; - 279 mp din nr. top. BB/82 reprezintă o parte din grădina de la nr. 18, strada F.; - 1.524 mp din nr. top. BB/82 ce reprezintă grădina de la nr. 15, strada F., zid de sprijin; - 582 mp din nr. top. BB/82 reprezintă grădina de la nr. poştal 11, strada S.; - 229 mp din nr. top. BB/82 ce reprezintă teren aferent alee pietonală; - 592 mp din nr. top. BB/82 reprezintă o parte din grădina de la nr. 20, strada F., cu zid de sprijin.
S-a indicat, însă, de către expert faptul că suprafeţele necesită o reaşezare a numerelor topografice din zonă, existând neconcordanţe majore între situaţia faptică din teren şi amplasamentul scriptic, ceea ce ar presupune şi introducerea în cauză a proprietarilor respectivelor numere topografice.
Curtea a făcut aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede faptul că, imobilele preluate în mod abuziv, se restituie de regulă în natură, iar, conform art. 10 alin. (3), se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după 1 ianuarie 1990, precum şi construcţiile uşoare sau demontabile. Acelaşi art. 10 însă, la alin. (2) a stabilit că nu se restituie în natură terenurile afectate servituţilor legale, altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii în aceste situaţii fiind prin echivalent.
Raportul de expertiză topografică a concluzionat că parcela A, în suprafaţă de 156 mp, ce provine din nr. top. BB/22 - 119 mp, din nr. top. EE/3 - 37 mp, este afectată parcării din zonă, deci implicit, are destinaţie de utilitate publică, neputând face obiectul restituirii în natură.
Parcela B, în suprafaţă de 343 mp, compusă din 22 mp din nr. top. HH/13, 4 x 15/15 mp din nr. top. BB/87, BB/89, BB/92, BB/93, 15 mp din nr. top. BB/88, 15 mp din nr. top. BB/91, 15 mp din nr. top. BB/90 şi 216 mp din nr. BB/94, reprezintă terenul aferent a 8 garaje şi parcarea din faţa lor.
Aceste garaje, conform notelor de şedinţă ale Consiliului Local Oradea, sunt considerate provizorii, contractele de închiriere au expirat, astfel încât Curtea a apreciat că nu reiese din evidenţe dacă au fost sau nu construite cu autorizaţie. Prin raportare la dispoziţiile legale anterior expuse, această parcelă B, în suprafaţă de 343 mp, este restituibilă în natură, nefiind afectată de construcţii autorizate, acestea fiind uşoare şi demontabile.
Parcela C, în suprafaţă de 484 mp din care 114 mp din nr. top. BB/94, 370 mp din nr. top. BB/82, poate fi restituită în natură, fiind grădina de la casa cu nr. poştale 13, strada F., asupra căreia, conform extraselor de carte funciară, doar o parte a fost înstrăinată, respectiv reconstituită. Acelaşi aspect reiese şi pentru parcela F, în suprafaţă de 279 mp, din acelaşi număr topografic.
Parcela D în suprafaţă de 93 mp din nr. top. BB/82 reprezintă o parte din curtea de la nr. poştal 15, astfel că, Curtea a apreciat că din acest motiv, al afectării folosirii construcţiei, nu poate fi restituită în natură, acelaşi aspect reţinându-se şi cu privire la parcela E în suprafaţă de 272 mp, nefiind identificate ce suprafeţe din acestea ocupă garajele şi cât curtea de la nr. poştal 15.
O suprafaţă de 1.524 mp, constând în parcela G din nr. top. BB/82 reprezintă grădina de la nr. poştal 15, asupra căreia posesorii nu deţin un titlu de proprietate, fiind restituibilă astfel în natură. Acelaşi aspect se reţine şi referitor la parcela H, în suprafaţă de 582 mp, din nr. top. BB/82.
Cât priveşte parcela K în suprafaţă de 229 mp şi parcela L - în suprafaţă de 592 mp, din acelaşi număr topografic - BB/82, întrucât reprezintă în natură alei pietonale, respectiv zid de sprijin al blocului de locuinţe, conform planşei aflate la dosarul de apel, Curtea a apreciat că nu sunt restituibile în natură, fiind afectate amenajărilor de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Raportat la toate considerentele expuse, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat decizia atacată cu recurs în prezenta cauză de către pârâţii Municipiul Oradea şi Primarul Municipiului Oradea.
Pârâţii au făcut sinteza situaţiei de fapt şi au criticat pentru nelegalitate hotărârea instanţei de apel, în temeiul dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, nemulţumirea pârâţilor vizează stabilirea suprafeţelor supuse restituirii în natură şi faptul că instanţa de apel le-a considerat, în mod eronat, libere, apte de a fi restituite în natură.
Au susţinut că imobilele revendicate, identificate cu numerele topo. EE, AA şi BB înscrise în CF CC Oradea au o suprafaţă de 46.301 mp, iar, după trecerea în proprietatea Statului Român, imobilele au făcut obiectul a numeroase dezmembrări, parcelări şi atribuiri către persoane fizice.
Hotărârea primei instanţe a fost corectă întrucât nu se putea restitui în natură decât suprafaţa de 3.080 mp, aşa cum a rezultat din referatul de fundamentare a dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001, ca răspuns la notificările reclamantei şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ignorate de către instanţa de apel.
Astfel, din actele depuse rezultă că aceste suprafeţe de teren sunt afectate de utilitate publică: reţele subterane de telefonie, conducte de apă, conducte termoficare, situaţie în care nu se putea da eficienţă principiului priorităţii restituirii în natură. Solicită, totodată, respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analiza instanţei de recurs:
Înalta Curte va cenzura criticile formulate în recurs având ca premisă situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în recurs putând fi primite doar critici de nelegalitate.
Prin urmare, criticile vizând modul de interpretare a probelor care au determinat instanţa de apel să configureze o anume situaţie de fapt, în actuala structură a motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., nu mai pot constitui obiect al analizei în recurs, întrucât motivul de casare care permitea analiza, în recurs, a situaţiei de fapt faţă de dovezile administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Critica de nelegalitate formulată cu privire la înlăturarea de la aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 (art. 1 şi 7) privind restituirea în natură, pe considerentul că suprafaţa de teren nu este liberă fiind afectată de utilităţi publice, nu este fondată.
Contrar susţinerilor recurenţilor, prin restituirea în natură şi a terenului în suprafaţă de 3.212 mp (alături de cea iniţial restituită de 3.080 mp, în total 6.292 mp), instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente speţei, respectiv art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Se reţine că în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către reclamantă nu este faptul că imobilul aparţine domeniului public, acesta nefiind un criteriu de acordare a măsurilor reparatorii în înţelesul Legii nr. 10/2001, importantă şi prioritară fiind afectaţiunea care se acordă imobilului.
Astfel, numai în situaţia în care, prin modul şi măsura în care este realizată, prin destinaţia şi uzul acordat în mod obişnuit, apare ca neîndoielnică folosinţa cu caracter general pe care o asigură colectivităţii, amenajarea existentă pe teren ar putea fi calificată ca fiind una de utilitate publică a cărei existenţă să atragă aplicarea prevederilor speciale.
În acest sens, sunt pertinente considerentele deciziei instanţei de apel care au reţinut incidenţa în speţă a dispoz. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În aplicarea corectă a textului de lege menţionat trebuie avut în vedere pct. 10.3 din Normele metodologice, potrivit căruia, "în toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi, totodată, de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.".
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat deja, este definitiv stabilit că parcela B, în suprafaţă de 343 mp, compusă din 22 mp din nr. top. HH/13, 4 x 15/15 mp din nr. top. BB/87, BB/89, BB/92, BB/93, 15 mp din nr. top. BB/88, 15 mp din nr. top. BB/91, 15 mp din nr. top. BB/90 şi 216 mp din nr. BB/94, reprezintă terenul aferent a 8 garaje şi parcarea din faţa lor.
Instanţa de apel a statuat că cele opt garaje sunt construcţii provizorii, uşoare şi demontabile, pentru care nu s-a eliberat autorizaţie de construcţie, iar contractele de închiriere, având ca obiect aceste garaje, sunt expirate.
Prin urmare, suprafaţa în discuţie nu reprezintă o parcare amenajată şi, de aceea, ea nu intră în categoria amenajărilor de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice, exceptate de la restituirea în natură, cum greşit pretind recurenţii.
Nici pentru suprafeţele de 484 mp, parcela C, din care 114 mp din nr. top. BB/94, 370 mp din nr. top. BB/82, constituind grădina de la casa cu nr. poştal 13, strada F.; suprafaţa de 279 mp, parcela F, din acelaşi număr topografic; suprafaţă de 1.524 mp, constând în parcela G din nr. top. BB/82 reprezentând grădina de la nr. poştal 15 asupra căreia posesorii nu deţin un titlu de proprietate şi suprafaţă de 582 mp, parcela H, nr. top.BB/82 nu s-a putut reţine existenţa unui impediment la restituirea în natură, din natura celor exemplificate la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ca amenajări de utilitate publică.
Raportat la această situaţie de fapt, care nu poate fi reevaluată în recurs faţă de actuala configuraţie a art. 304 C. proc. civ., în mod corect instanţa a concluzionat că suprafeţele de teren în discuţie pot fi restituite în natură.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, ceea ce ar fi împiedicat restituirea în natură a terenului către reclamantă ar fi fost existenţa unor "amenajări de utilitate publică", de natură a caracteriza terenul ca nefiind liber.
Aşa cum s-a arătat anterior, în sensul Legii nr. 10/2001, prin sintagma "teren liber" se înţelege nu doar terenul neconstruit, ci şi terenul care nu poate fi astfel considerat, încât să facă posibilă restituirea în natură, deoarece este afectat unei destinaţii de utilitate publică (art. 10.3 şi art. 11.6 din H.G. nr. 250/2007, coroborat cu art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001).
Numai în situaţia în care devine ca neîndoielnică folosinţa cu caracter general pe care o asigură colectivităţii, amenajarea existentă pe teren ar putea fi calificată ca fiind una de utilitate publică a cărei existenţă să atragă aplicarea prevederilor speciale anterior amintite, ce reglementează excepţii de la principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor, consacrat de art. 7 din Legea nr. 10/2001.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat deja, instanţa de apel, apreciind asupra probelor administrate, a statuat că parcelele, identificate în raportul de expertiză ca fiind B, C, F, G şi H, din suprafaţa revendicată de către reclamantă nu intră în categoria amenajărilor de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât nu există impedimente la restituirea lor în natură.
Pe de altă parte, pârâţii nu au contestat constatările raportului de expertiză, pentru parcelele în discuţie şi nici nu au făcut dovada că restituirea în natură a acestora ar afecta existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică, în înţelesul pe care-l dă acestei sintagme art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, soluţia instanţelor de fond este corectă.
Pe cale de consecinţă, întemeindu-şi soluţia pe dispoziţiile legale enunţate, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă la speţă a normei incidente din legea specială, fără a-i depăşi limitele, respectând întocmai criteriile de restituire în natură pe care aceasta le prevede.
Criticile referitoare la obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată nu vor fi primite în raport de dezlegarea dată căii de atac iniţiate de către aceştia.
Faţă de considerentele prezentate, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge în totalitate recursul reclamantului, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea împotriva Deciziei civile nr. 194/2011-A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5304/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5577/2012. Civil → |
|---|
