ICCJ. Decizia nr. 5710/2012. Civil. Pensie întreţinere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5710/2012
Dosar nr. 32545/300/2010*
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 13 februarie 2009, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtele I.A.L. şi I.A.D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la plata unui venit de subzistenţă echivalent cu valoarea salariului sau o cotă procentuală de 25% din veniturile acestora, plata chiriei lunare pentru o garsonieră, plata unei persoane de îngrijire în cazul agravării sănătăţii, plata medicamentelor şi a asistenţei medicale, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 6698 din 3 septembrie 2010, Judecătoria Piteşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti care, astfel învestită, în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2011 a luat act de renunţarea reclamantului la judecata cauzei promovate în contradictoriu cu pârâta I.A.D., iar prin sentinţa civilă nr. 6514 din 13 mai 2011 a respins cererea, ca neîntemeiată.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost soluţionat de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă care, prin decizia civilă nr. 1993/R din 23 august 201 Tribunalul a constatat nul, faţă de dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului, motivele de recurs fiind depuse cu nerespectarea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii primei instanţe.
împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat apel, nemotivat, iar prin decizia nr. 823 A din 28 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis excepţia inadmisibilităţii apelului şi a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul-reclamant I.I.I.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, a reţinut că exerciţiul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, prin urmare, calea de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti este reglementată prin dispoziţiile legale de procedură.
Astfel, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt, potrivit cu dispoziţia art. 282 C. proc. civ., supuse apelului la Tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de Tribunal sunt supuse apelului la Curtea de Apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere nu sunt supuse apelului, ceea ce înseamnă că singura cale de atac ce putea fi exercitată de către reclamant împotriva hotărârii pronunţată de judecătorie era recursul, potrivit cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.
Acest recurs a fost soluţionat de Tribunal, ca instanţă de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 3 şi ale art. 299 C. proc. civ., astfel că, pentru motivele mai sus-arătate, formularea unei noi căi de atac împotriva unei hotărâri care este irevocabilă devine inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.I., susţinând că, în opinia sa, avocatul din oficiu nu şi-a îndeplinit atribuţiile de apărător al părţii pe care o reprezintă şi cu toate că a solicitat transmiterea unei copii de pe sentinţa civilă a Tribunalului, aceasta nu i-a fost comunicată, astfel că, în aceste condiţii nu a putut să-şi motiveze cererea de recurs.
Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
în acest sens, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei irevocabile a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost soluţionat recursul promovat de reclamant împotriva sentinţei Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut în mod corect, inadmisibilitatea căii de atac a apelului, faţă de împrejurarea că recurs a fost soluţionat de tribunal, ca instanţă de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 3 şi ale art. 299 C. proc. civ.
Ca urmare, împotriva unei hotărâri prin care o cale de atac a fost respinsă, ca inadmisibilă nu se poate exercita o altă cale de atac, aceasta nefiind, admisibilă, la rândul său.
Or, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei nr. 823/A/2011 prin care s-a respins apelul reclamantului, constatându-se inadmisibilitatea acestuia, faţă de dispoziţiile legale ce nu permit exercitarea căii de atac a apelului în litigiile având ca obiect pensii de întreţinere.
Faţă de toate considerentele reţinute, Înalta Curte, constată că recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei nr. 823/A din data de 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5709/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5712/2012. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
