ICCJ. Decizia nr. 5709/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5709/2012
Dosar nr. 2977/30/2010
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la 21 aprilie 2010, astfel cum a fost precizată la 7 iulie 2010, revizuenta SC P. SA a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 356 din 15 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6636/30/2008, în contradictoriu cu intimaţii SC P. SA, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 7 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1046 R din 7 octombrie 2010, instanţa a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Curţii de Apel Timişoara, ca instanţă superioară instanţelor ce au pronunţat hotărârile considerate ca fiind potrivnice (Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş).
Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 2977/30/2010. În motivarea acestei cereri, revizuenta a susţinut că decizia nr. 356/R din 15 martie 2010 este potrivnică sentinţei civile nr. 6405 din 20 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin decizia civilă nr. 308A din 14 aprilie 2007 a Tribunalului Timiş şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1045 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi, respectiv, sentinţa civilă nr. 134 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Timiş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 715 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
A mai arătat că, prin sentinţa civilă nr. 6405 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă, a fost recunoscut dreptul său de proprietate asupra imobilului din Timişoara, activ patrimonial care are aceeaşi situaţie juridică cu cea în care se află imobilele ce au făcut obiect al Dosarului nr. 6636/30/2008 al Tribunalului Timiş. S-a precizat că, prin hotărârile pronunţate în acel prim litigiu, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că protocolul încheiat cu fosta R.A.A.P.T.O. Timişoara este lipsit de eficienţă juridică întrucât sus-menţionatul spaţiu comercial se afla, la data încheierii protocolului, în proprietatea SC P. SA, prin efectul H.G. nr. 1353/1990 şi al Legii nr. 15/1990.
De asemenea, a precizat că prin sentinţa civilă nr. 134 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 715 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a constatat cu putere de lucru judecat că activele fostei întreprinderi P. Timişoara nu au fost preluate în administrare de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, fiind dobândite de SC P. SA în temeiul Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 1353/1990, astfel că a fost anulată H.C.L.M. Timişoara din 30 mai 2006, în ceea ce priveşte preluarea spaţiului comercial în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara.
S-a susţinut că, pe de altă parte, prin decizia atacată pe calea revizuirii, s-a reţinut că bazele P. în litigiu nu ar fi fost niciodată proprietatea SC P. SA, ele fiind deţinute cu titlu precar şi neconstituind obiect al Legii nr. 15/1990 şi al H.G. nr. 945/1990, în baza unor protocoale încheiate cu R.A.A.P.T.O. Timişoara; or aceste bazine au un regim juridic identic cu activul din Timişoara, bun în proprietatea revizuentei.
Prin întâmpinare, intimata Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara a invocat tardivitatea şi inadmisibilitatea cererii de revizuire.
La rândul său, intimatul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 792 din 13 iulie 2011, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC P. SA
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara, a reţinut, în motivarea respingerii excepţiei tardivităţii cererii, că, potrivit dispoziţiei art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul hotărârilor date de instanţele de recurs după evocarea fondului, termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data pronunţării.
S-a reţinut că decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost pronunţată la 15 martie 2010, iar cererea de revizuire a fost formulată la 13 aprilie 2010, data poştei, fiind lipsit de relevanţă că motivele revizuirii au fost depuse ulterior, respectiv la 7 iulie 2010.
Reţinând că incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune întrunirea cumulativă a tuturor condiţiilor cerute de lege, curtea de apel a apreciat că în cauză nu se regăseşte identitatea de obiect, deşi în ambele dosare s-a urmărit recunoaşterea dreptului de proprietate, însă asupra unor bunuri materiale diferite, spaţiu comercial şi, respectiv, spaţii comerciale - bazine de peşte.
Astfel, în primul dosar s-a urmărit constatarea existenţei dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, iar în al doilea dosar, scopul a vizat imobilele din patru pieţe din Municipiul Timişoara, fără ca în primul litigiu să se fi făcut vreo referire la bunurile vizate în cel ulterior.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, revizuenta SC P. SA, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta - revizuenta a invocat greşita interpretare a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., relativ la sintagma „una şi aceeaşi pricină";.
S-a susţinut că noţiunea de obiect al cererii de chemare în judecată nu poate fi jalonată exclusiv la bunul material asupra căruia poartă, ci trebuie interpretată extensiv, în sensul dreptului care se urmăreşte a fi valorificat. Din această perspectivă, s-a considerat că în ambele cauze obiectul acţiunilor este acelaşi, respectiv dreptul de proprietate al SC P. SA asupra unor bunuri din capitalul social. în acest context, s-a arătat că diferitele componente ale unuia şi aceluiaşi capital social nu echivalează cu obiecte diferite.
Pornind de la analiza teoretică a conceptului de putere de lucru judecat, revizuenta a susţinut că atât activul din Timişoara, cât şi bazinele P. în cauză, au acelaşi regim juridic, fiind individualizate ca atare în anexa la H.G. nr. 1353/1990.
Prin urmare, s-a învederat că este fără putinţă de tăgadă că instanţele au tranşat o chestiune litigioasă în considerentele hotărârilor judecătoreşti, atunci când au stabilit că activele fostei întreprinderi P. Timişoara au fost incluse în patrimoniul SC P.A. SA, cu titlu de proprietate, de la data constituirii, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 1353/1990, iar această concluzie neechivocă se impune cu putere de lucru judecat.
În consecinţă, s-a arătat că decizia civilă pronunţată în recurs, prin care s-a reţinut că activele patrimoniale ale fostei întreprinderi P. Timişoara nu ar fi fost dobândite ope legis, potrivit Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 945/1990, de SC P.A. SA cu titlu de proprietate, precum şi că protocoalele menţionate ar avea eficienţă juridică, conferind societăţii numai un titlu precar asupra activelor, contravine sentinţei civile nr. 6405 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Timişoara şi încalcă puterea de lucru judecat a acesteia.
Intimaţii Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului revizuentei ca nefondat.
Examinând criticile invocate de recurenta revizuenta, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În speţă, Curtea de Apel Timişoara, deşi a admis că există similitudine între cele două cauze în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice, a apreciat că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, de natură să atragă incidenţa efectului puterii lucrului judecat.
Contrar susţinerilor formulate de revizuentă prin motivele de recurs, cu privire la noţiunea de obiect al acţiunii civile, cererea de constatare a unui drept de proprietate nu poate fi disociată de bunul material asupra căruia poartă acest drept.
Ca atare, similitudinea celor două cauze în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice, fără a atrage incidenţa autorităţii lucrului judecat, ar fi putut determina, eventual, pe judecătorul celei de-a doua să pronunţe o soluţie asemănătoare.
Curtea va reţine că normele ce reglementează instituţia revizuirii au fost adoptate pentru a înlătura înfrângerea puterii lucrului judecat şi nu pentru asigurarea unei jurisprudenţe unitare.
Totodată, se va constata că nu poate exista contrarietate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. între decizia a cărei revizuire s-a solicitat şi hotărârea pronunţată în contencios administrativ, câtă vreme în acest din urmă dosar reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative, invocând nelegalitatea acestora.
Ca atare, se va constata că instanţa investită cu soluţionarea cererii de revizuire a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile cerute de lege, respectiv lipseşte identitatea de obiect între cele două acţiuni soluţionate prin hotărârile pretins potrivnice.
Pentru toate aceste considerente se va constata că nu este întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul revizuentei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă SC P.A. SA împotriva deciziei nr. 792 din data de 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5707/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5710/2012. Civil. Pensie întreţinere. Recurs → |
|---|
