ICCJ. Decizia nr. 5857/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5857/2012
Dosar nr. 10024/1/2011
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 10024/1/2011, numitele S.M. şi C.E. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 8147 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 22029/3/2007.
În motivare, revizuentele au arătat că prin decizia susmenţionată instanţa a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de acestea împotriva deciziei civile nr. 117/R din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, fără a se pronunţa pe fondul acestuia.
De asemenea, revizuentele au mai arătat că decizia obiect al revizuirii a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă, respectiv, B.N., care decedase anterior pronunţării deciziei respective.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul";.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au facut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care Tribunalele şi Curţile de Apel rejudecă fondul după casare.
per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-au constatat inadmisibile recursurile declarate de S.M. şi C.E. (revizuentele din prezenta cauză) şi de P.M.M.F. împotriva deciziei civile nr. 117/R din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.
Pe de altă parte, referitor situaţia reglementată de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., respectiv, „dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa";, se constată că nici acest motiv de revizuire nu subzistă.
În cadrul motivului reglementat de textul legal anterior citat, revizuenta arată că decizia obiect al căii extrordinare de atac a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă, respectiv, B.N., care decedase anterior soluţionării cauzei.
Or, motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 322 C. proc. civ., vizează o cu totul altă situaţie, respectiv, împrejurarea ca partea (în speţă, revizuentele) să fi fost „împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa";, situaţie care nu se regăseşte în cauză.
Astfel, revizuenta S.M. a fost prezentă personal la termenul de judecată la care s-a pronunţat decizia atacată, iar revizuenta C.E. a fost legal citată, iar din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că s-ar fi aflat în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
Cum imposibilitatea de prezentare la judecată şi de înştiinţare a instanţei despre aceasta se raportează la persoana sau persoanele care promovează calea extraordinară de atac, iar nu la celelalte părţi din dosar, motivul de revizuire arătat nu poate fi primit, situaţia dedusă judecăţii nefiind subsumată acestuia.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire formulată de S.M. şi C.E. va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.M., C.E. împotriva deciziei nr. 8147 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5856/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5858/2012. Civil → |
|---|
