ICCJ. Decizia nr. 5858/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5858/2012
Dosar nr. 1802/44/2009*/a4
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1516 din 5 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în Dosar nr. 1802/44/2009* s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.I. împotriva deciziei nr. 716 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2012, S.I. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1516 din 05 martie 2012.
În motivare, petentul a arătat că instanţa de judecată a respins, ca inadmisibil recursul, fără să constate că a decis însăşi desfacerea contractului individual de muncă pe o eroare judiciară extrem de gravă, respectiv, pe baza unui înscris fals constând în modificarea unilaterală a contractului individual de muncă şi o concediere nelegală, de care instanţele anterioare nu au ţinut seama atunci când s-au pronunţat.
În acest sens, petentul a arătat că instanţele nu au luat în considerare raportul de cercetare din 09 august 2005, care a stat la baza deciziei de sancţionare nr. 707/1491 din 10 octombrie 2005, contestată la Tribunalul Vrancea, reprezentând un înscris fals, de care unitatea angajatoare s-a folosit în aproximativ 7 ani de procese, transformând conflictul de muncă declanşat iniţial, din suspendare contract individual de muncă pe durata cercetării disciplinare şi sancţiune disciplinară retragere din funcţia de impiegat de mişcare în funcţia de acar pe o perioadă de 6 luni pentru fapta imputabilă de deraiere a trenului, în alte două conflicte de muncă, cu alte două sancţiuni, şi anume, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă (funcţia şi salariul) şi desfacerea contractului de muncă, determinând instanţa de judecată să pronunţe hotărâri bazate pe erori judiciare cu urmări asupra executării titlurilor.
În atare situaţie, petentul a solicitat reanalizarea înscrisului considerat a fi fals şi înlăturarea dispoziţiilor potrivnice din decizia a cărei lămurire se solicita.
Prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 14 mai 2012, Înalta Curte a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1516 din 5 martie 2012 a aceleiaşi instanţe, reţinând că dispoziţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului, este clară, concisă şi nesusceptibilă de interpretare, nefiind incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2012, petentul S.I. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1516 din 5 martie 2012 a Înaltei Curţi, arătând că cererea principală dedusă judecăţii nu a fost soluţionată, în sensul că actul pe care s-a format convingerea instanţei de rejudecare s-a descoperit, în această din urmă cale de atac, ca fiind un înscris oficial fals, generator al unei erori judiciare extrem de grave.
Asupra acestui înscris, respectiv, raportul de cercetare din 09 august 2005, act care a stat la baza deciziei de sancţionare nr. 707/1491 din 10 octombrie 2005, petentul solicită ca instanţa să se pronunţe în sensul completării dispozitivului hotărârii obiect al procedurii întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 art. 2812, art. 2813 C. proc. civ. stabilind drepturile salariale cuvenite şi prejudiciul cauzat urmare a măsurilor abuzive ale unităţii angajatoare.
Cererea formulată de petentul S.I., privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1516 din data de 5 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 2812 C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare";.
Textul legal anterior citat îşi găseşte aplicabilitatea în situaţia omisiunii instanţei de a soluţiona un capăt de cerere, indiferent de natura lui, capete principale sau accesorii, cereri conexe sau incidentale.
Prin hotărârea obiect al cererii de completare dispozitiv a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de S.I. împotriva deciziei nr. 716 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire a petentului privind decizia nr. 1270 din 17 noiembrie 2009 a aceleiaşi instanţe dată în soluţionarea recursului declarat de reclamantul S.I. împotriva sentinţelor civile nr. 141 din 18 februarie 2009 şi nr. 255 din 06 aprilie 2009 ale Tribunalului Vrancea, precum şi a recursului declarat de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate C. SA - Sucursala Regională C.F.R. G. împotriva sentinţei civile nr. 141 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Vrancea în cauza având ca obiect drepturi băneşti.
Pe fond, pretenţiile petentului au vizat reintegrarea pe postul de impiegat şi plata drepturilor salariale şi conexe pe toată perioada, cu începere de la 16 ianuarie 2006, urmare a desfiinţării, pe cale judecătorească, a deciziei nr. 707 din 10 octombrie 2005 de retrogadare din funcţia de impiegat, în cea de acar.
Prin prezenta cerere de completare dispozitiv, în care face referiri la un înscris ce a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare nr. 707/1491 din 10 octombrie 2005, respectiv, raportul de cercetare din 09 august 2005, despre care arată că este fals, petentul tinde, în realitate, către schimbarea soluţiei pe fond a cauzei, intrată în puterea de lucru judecat, ceea ce este de neconceput într-o atare procedură judiciară.
Pentru nemulţumirile legate de modalitatea de cercetare pe fond a cauzei, petentul a avut la îndemână căile de atac prevăzute de lege, pe care, dealtfel, le-a şi exercitat.
În speţă însă, se cere completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1516 din 5 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care recursul petentului împotriva deciziei nr. 716 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins, ca inadmisibil, soluţia fiind determinată de nereguli procedurale legate de posibilitatea declarării căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri irevocabile.
În atare situaţie, instanţa de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunţa asupra pretenţiilor petentului, ci a soluţionat cauza din perspectiva unei excepţii de procedură a cărei analiză era prioritară şi făcea inutilă analiza celorlalte aspecte deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, şi având în vedere că pe calea cererii de completare dispozitiv nu se pot supune judecăţii aspecte de fond ale cauzei, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul S.I. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1516 din data de 5 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5857/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5877/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
