ICCJ. Decizia nr. 5856/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5856/2012
Dosar nr. 9710/1/2011
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 5 decembrie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 9710/1/2011, K.I. şi K.L. au solicitat desfiinţarea deciziei civile nr. 8336 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. 470/100/2010.
În motivare, contestatorii au arătat că, prin respingerea, ca tardivă, a recursului declarat de reclamanţii K.I. şi K.L. împotriva deciziei nr. 293/A din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, instanţa de judecată a comis o eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., impunându-se admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea recursului.
Contestatorii au mai arătat că decizia în raport de care s-a constatat, în mod greşit, tardivitatea recursului, a fost comunicată acestora la data de 12 noiembrie 2010, calea de atac fiind declarată în termenul de 15 zile prevăzut de lege, respectiv, la 30 noiembrie 2010.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare";.
În sensul textului art. 318 Teza I C. proc. civ., „greşeală materială"; înseamnă o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, fiind avută în vedere situaţia confundării unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi anularea recursului, ca netimbrat, deşi la dosar se găseşte recipisa de plată a taxelor legale de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, deşi a fost depus în termen la poştă, dar instanţa nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac, etc.
Contestatorii au invocat, pe calea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ. Teza I, eroarea instanţei de judecată cu privire la comunicarea deciziei civile nr. 293/A din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, în cadrul dosarului având ca obiect Legea nr. 10/2001, despre care contestatorii susţin că ar fi fost comunicată la data de 12 noiembrie 2010, iar instanţa a constatat că a fost comunicată la data de 11 noiembrie 2010, date faţă de care calculul termenului de recurs s-a realizat în mod diferit, determinând, finalmente, respingerea, ca tardivă, a recursului.
Înalta Curte constată însă, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, că soluţia consacrată prin hotărârea supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare este corectă, în cauză nefiind incident motivul invocat de către contestatori.
Astfel, deşi contestatorii susţin că decizia recurată le-a fost comunicată la data de 12 noiembrie 2010, dată faţă de care calea de atac declarată la data de 30 noiembrie 2010 ar fi în termen, din actele şi lucrările dosarului rezultă, conform dovezilor de comunicare a hotărârii respective aflate la Dosarul nr. 470/100/2010 al Curţii de Apel Cluj, că decizia civilă nr. 293/A din 22 octombrie 2010 a fost comunicată la data de 11 noiembrie 2010.
În atare situaţie, în cauză nu rezultă că s-ar fi săvârşit, de către instanţa de recurs, o „eroare materială"; în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) Teza I C. proc. civ., întrucât aceasta s-a raportat, în aprecierea asupra excepţiei de tardivitate, la dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei mai sus menţionate.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de K.I., K.L. împotriva deciziei nr. 8336 din 24 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 5855/2012. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5857/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
---|